7,950 matches
-
trupurile celor uciși Îi reveni În minte și se temea că cea de-a doua mână asasină se ascundea În spatele lui. Dar nu era nimeni. Bonatti era pierdut În contemplarea unui grup de stele aflate undeva jos, În dreptul orizontului. - Iată răsărind Scorpionul... Așa era scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trecând pe lângă colțul fermei lui Mureau, revăd în minte scena de zeci de ori, mai reală decât în realitate, și toate detaliile, mișcările rochiei ei și ale micuței genți pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri, mugetele vacilor pe care tânărul Dourin le duce în parc. Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să ude cu furtunul, uneori, iarba din jurul casei, nu are trei sute de ani, dar e bine s-o faci să ajungă la tot atâția!, îmi place pătlagina cu inflorescențele ei falice, s-o udăm și pe ea, cum o fi răsărit aici, dincoace de gard? Uneori, cânta încet, dar ierburile îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Carnetul cu numele femeilor revine în mintea ei, alungă paginile alea, l-a lăsat special printre cărți, ca să mă facă geloasă, sigur e așa. Și se liniștește. Puțin... — Fato, dar Ofelia a murit!!!, din carnea ei frumoasă și curată au răsărit toporași, ea stă cu îngerii sus, ce să caute, acuma, în scenă??? — A murit?, și ce dac-a murit? Eu cred că trebuie să fie aici, lângă tine, nu acolo sus, cu îngerii, eu, Ofelia, voi fi aici, lângă tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
radiațiile și curenții există. Un alt aparat de măsurat umiditatea există. Dar un aparat de măsurat durerea? Dragule, există un aparat de măsurat durerea? Să te simți mințit, folosit și să existe un aparat care să-ți măsoare sentimentele. Cum răsari tu pe lumea aceasta, când înțelegi ce a făcut el cu tine. Sau din tine. Pe măsură ce timpul crește, în mintea ei, posibilitatea se transformă în certitudine, certitudinea că el știa de răul de-acolo, dar că nu-i păsa sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a avut o viziune cețoasă, instabilă, a unor bărbați În costume de seară strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un petic de pământ uscat la altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar putea pierde penelul de umbră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Întrerupt brusc. - Spune-mi, l-a Întrebat Eleanor În cele din urmă, a fost o blondă sau o brună? - O blondă. - Mai frumoasă decât mine? - Nu știu, i-a răspuns sec Amory. Într-o seară, când se plimbau, a răsărit luna și a turnat peste grădină o splendoare copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
curajul să spună ceva. Maica părea că adormise. În orice caz, nu se mișca, iar cei doi se obișnuiră încet cu prezența ei. După o oră de liniște pioasă, nea Ovidiu îndrăzni să-i ceară o minune: să facă să răsară în celulă un izvoraș cu țuică. Horațiu îi trase una peste ceafă. Maica zâmbea ca o icoană vie. Și nu, nu făcu să izvorască pârâiașul, în schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie. Din mizerie vrea să iasă cu orice preț, dar de nebunie nu reușește întotdeauna să scape. Familia Witkowski nici nu‑și închipuie că și din căsuța lor amărâtă s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
literar. (Rainer a trebuit să‑și împartă locul trei cu alți nouă elevi). Sfatul a fost nesocotit. Școala participă mereu la asemenea acțiuni, ca apoi să se laude cu ele. O mulțime de flori multicolore, de primăvară și nu numai, răsar din toate locurile și ungherele și fac ca orașul să fie acum mult mai bogat, un verde proaspăt în locul uniformelor străine care au dispărut ca urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la pasajul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
însuți că totul e un rahat, mai trebuie s‑o știe și alții? Poate că pentru Rainer descrierea murdăriei e mai importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre ea și râcâie cu niște gheare neputincioase la porțile capitalului ei, nu primesc însă nici un răspuns și trebuie să se retragă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În largurile vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar corespunde, zic interpreții, etapei alchimice albedo (opera la alb; eliberată de forma corporală). Riga Crypto și lapona Enigel nu are nimic de a face cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar din adâncul meu răsar fantomele din primăveri uitate cu haine zdrențuite și pătate și trec pe sub salcâmi cu pasul rar. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pe strada cu salcâmi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 947, Anul III, 04 august 2013. Drepturi de
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂSĂRITUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu RĂSĂRITUL Nu este zi să nu răsară Soarele pe orice punct de pe Planetă. Nu este ceas să nu se nască cineva ... , dar câți ani trec, să se ivească o vedetă ? Câți pomi răsar aiurea-n necuprins, pe-atâtea locuri neștiute ? Dar câți ne sunt de folosință prin
RĂSĂRITUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364285_a_365614]
-
Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu RĂSĂRITUL Nu este zi să nu răsară Soarele pe orice punct de pe Planetă. Nu este ceas să nu se nască cineva ... , dar câți ani trec, să se ivească o vedetă ? Câți pomi răsar aiurea-n necuprins, pe-atâtea locuri neștiute ? Dar câți ne sunt de folosință prin rodul lor bogat de fructe ? Din câte bogății există pe binecuvântata Terră, nu cred că toți au bucuria unui ciolan la care speră ! Cade-n apus
RĂSĂRITUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364285_a_365614]
-
Renaștere Raze de soare vin să cadă cu mângâieri care trezesc pe ghiocei, de sub zăpadă și primăvara o vestesc. Natura iarăși se trezește din amorțirea cea geroasă, a Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
tale, cu destrabălarea și nepăsarea ta. Ai mințit, te-ai drogat, ai furat și așa am apărut noi. Nu poti scăpa, opreste-te! La un moment dat femeia s-a oprit. Obosise. In fata ei apăruse un deal din care răsăreau câteva așezări omenești. Știa că nu poate urca acel deal, nu mai avea forța așa că s-a așezat jos. Imediat pietrele au înconjurat-o și i-au spus: -Hai ia câte una din noi și așază-nene frumos până faci un
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
umbră în oglinzi retrovizoare Eu mănînc de raze luna în poem filă cu filă. Se desferecă o pleoapă cu un sâmbur de lumină Lăsând ochiului apusul: două emisfere-n cer Una alteie misterul îl declară și declină Alt răspuns abia răsare după înfloriri de ger. Carusel de răsărituri lângă umbre amuțite Valsul crinolin și dalbe lungi reflexe de mătase Leagănă a ta beție în șoptitele ispite A parfum de mugur verde anotimpul vag miroase. Învierea de lumină din înaltele altare Unde
VERDE CRUD de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364458_a_365787]