3,048 matches
-
un tărâm doar de el știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gambrinus“ - aveam 15 ani - și cu multe multe alte cadențe de pași, de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur și-a făcut-o. Nici urletele insului nu mi se mai par de nesuportat. În fond, își are și el problemele lui, furiile lui, sarcinile lui, necazurile lui, demnitatea lui și toate celelalte ale lui. De ce să i le răscolească, la urma urmei, un nenorocit care bea în zi de leafă? Chiar mă simt bine scriind acum, în vacarmul țipetelor acelea. Un bine care vine din contopirea mea cu această Lume pe care o descopăr frumoasă, după ce trec de vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mulțimii. I-am spus că acolo, sus, deasupra unui cinematograf, lângă farmacie, locuia o prietenă a mea. A încercat să privească într-acolo, cu capul dat pe spate. A gemut ușor doar, orice mișcare mai bruscă îi făcea rău, îi răscolea rana din adâncul lui. „Poate vii cu ea la spital“, a zâmbit, știind că nu o voi face. Nu am vrut niciodată ca ai mei să-mi cunoască prietenele. Una dintre multele ciudățenii cu care le-am amărât zilele. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi vrednic de ruga Lui, mai întâi, simt, trebuie să mă întorc spre mine. Ecoul rugilor mele să-l las să-mi învolbure sufletul, să răscolească amorțirea mea, să învârtejească acest univers meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
greșit, așa era cu vremea de atunci, poate putem să înțelegem, a fost ordin, așa era la război, alții poartă vina, nu uităm ce-ai făcut, da’ acum construim socialismul, așa un socialism, și dacă ești cu noi nu mai răscolim ce-a fost“. Ei? Nu te convingea și pe tine că așa va fi? Nu voiai să crezi că socialismul ăsta, despre care scrii tu, că într-adevăr iartă, chiar dacă nu uită, gata, a șters ce-a fost prostie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră: șase... După care mahmureala avea să se risipească pentru câteva clipe și, odată cu ea, și durerea și senzația de teamă ce-i răscolea viscerele... Lumina pătrundea În cameră, strecurându-se anevoie prin storurile trase. Păianjenii Începură să devină tot mai activi, cărând dintr-o cameră În alta tot felul de haine și obiecte, Începând cu halatul, sutienele și lenjeria Mathildei, aruncată de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dar n-am făcut din asta o pasiune. Aici e vorba Însă de alte legături...” „O Întreagă Cabală”, replică Noimann. „Nu e vorba de Cabală, ci de ceva mult mai clar. Mult mai palpabil....” Și, pe măsură ce vorbea, ginecologul continua să răscolească În gaura ce se ivise Într-una din tălpile lui Noimann, care stătea Întins fără să reacționeze, simțind cum din ciotul ciungului apare un baston prevăzut cu un cârlig, ce-i scormonea acum măruntaiele. „Dacă nu e vorba de tumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
râse: „După cum vedeți și dumneavoastră, nu” - și ciungul Își scoase o parte din ciotul său infect din talpa bolnavă a lui Noimann, acoperit cu cheaguri de sânge amestecate cu urme de puroi galben. „Cum aș putea să fiu curat dacă răscolesc răul dumneavoastră?” făcu el. „Parcă spuneați că am un fetus, prin urmare sunt curat... N-aș putea naște”, se gândi să facă puțină sofistică stomatologul, „dacă aș avea conștiința pătată....” „Lăsați filozofia”, făcu ciungul, „și mai bine sondați-vă interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se sub pat, să răscolească lenjeria intimă În căutarea unor semne referitoare la infidelitatea soției sale Mathilda, căreia el, În semn de alint, Îi spunea Lilith? Cu ce era el mai breaz decât omul Braic, tovarășul de pensiune al lui Oliver?! „Byrond. DEODORANTE PER UOMO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Într-o carte de lângă ea (cunoști camera și lucrurile de pe perete de lângă pat și locul unde țin scrisorile, așa că nu-ți mai epxplic). Așa că - negăsind fotografia ta - cea pe care scrie fraza aceea enervant de faină - am Început să răscolesc toată camera, durându-mă În cot că trebuia să-mi vină ceva musafire și eu făcusem camera un turn de cărți și foi și scrisori și poza nicăieri. Stai frate! Eram nervoasă și supărată pe mine pentru ignoranța asta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tocmai În subminarea așteptării. Noi toți am crezut că e vorba de o tăcere pioasă, de un moment de reculegere În amintirea acelei femei care a fost prima lui soție și care a murit tânără. El, În schimb, doar a răscolit focul și a și introdus un alt plan, o altă lume, deci alte așteptări pentru noi. Puțini dintre cei de față puteau fi suspectați că știu cum e un munte și deci, cu atât mai mult, efortul lor de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
picior de om? În al doilea rând, a pronunțat, fără ca cineva să sesizeze, numele de Grințu În loc de Grințoiu și, deci, multe alte lucruri ne-ar face el să acceptăm fără să tresărim, dacă ar continua să povestească În același ritm, răscolind focul și conducându-ne prin salturi În marginea adevăratelor puncte fierbinți de pe traseul de povestit. „Cu foamea o mai duceam cum o mai duceam că prindeam pește și mai aveam pesmeți, dar cu setea , fraților, nu știu dacă ați suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puțin șoferul de ambulanță care sforăia sub șopronul de la intrare, nici unul dintre aceștia nu a avut puterea să Întrebe cum e țuica sau să se ridice s-o guste. Erau cu toții subjugați de povestitor. Când el vorbise de sete și răscolise jarul, tuturor li se uscaseră buzele, când amintise de furtuna salvatoare și se ridicase de pe scăunel, lovise cu piciorul un vas de tablă cu care se scotea de obicei cenușa, crezuseră cu toții că aud tunete nu departe de ei. Ipoteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar mâna lui dreaptă atinge cu vârful degetelor partea dintre frunte și tâmpla dreaptă. * Ar trebui să-și amintească măcar chipul uneia dintre numeroasele lui mame. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lumină, așa, galbenă, violetă, albă. se albea și se Întuneca cerul de la rachetele aruncate pentru a lumina terenul. duminică pe la 12 m-am culcat și am visat că mă certasem cu Ticuță și cu Dada pentru că intrase În casă și răscolise toate lucrurile. tot deodată am visat și că mă căsătorisem cu Sița lui Buldulea. se făcea că era fată mare. și Rădița se făcea că murise și ajunsesem văduv, ferească Dumnezeu! În satul A. am sosit În ziua de 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nalță, te supune... În clipe mari de liniști, când apele-s retrase, Când sufletul primează în toate, mai ales, Se vede o speranță pe fețele hidoase Și parcă-ncepe eul, să aib-un înțeles... Când inima pulsează de plinătate gravă Și răscolește-n coșul cel plin cu sentimente, Atunci nu trupul tău, ci altul, o epavă, Va încerca salvarea, pe noi acostamente... Un trup, din trup cu trupul, aidoma și nu, Ți-a subjugat ființa și gândul și voința Făcând din tine
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
Când visez în noapte, ascultând izvorul, Vine lângă mine, o nălucă, dorul, Speriat de jocul provocat de unde Și la mine-n suflet, iute, se ascunde; Răscolește totul, ca să-i fie bine Și-mi alungă gândul, rătăcit, spre tine... Îmi transformă-n clipe, grele, noaptea toată Amintindu-mi rece, de ce-a fost odată... Am retrăit fapte ce păreau uitate Și m-a scos o vreme din
DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83788_a_85113]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe fericite, Nici pescărușu-acela, ce mă striga
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
trupul ei micuț lipit de piciorul meu, ridicându-se și coborând odată cu respirația ei ritmică, În armonie cu televizorul care mergea În permanență, ca să am un zgomot de fundal. După Proaspăt căsătoriți am dat peste un maraton Queer Eye. Carson răscolea dulapul unui tip hetero cu niște clești de salată, descriind obiectele ca „Atât de Gap ’87“, și mi-am dat seama că ar fi la fel de oripilat dacă s-ar uita prin dulapul meu - ca femeie, probabil că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așa arăta pentru noi o seară obișnuită În oraș. După ce ne-am instalat, Leo ne-a dat meniuri și i-a făcut semn chelnerului să ne ia comanda de băuturi, deși nu se oprise nici măcar puțin din conversație. Mi-am răscolit creierul, Încercând să mă gândesc la o băutură cu adevărat cool, dar după ani Întregi de băut doar cu unchiul meu, era imposibil. Absolut era o băutură populară mai nou, nu-i așa? —Ăă... aș vrea un Absolut și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri și pe pământ, în adâncuri și în nemărginitul spațiu al Universului.” (Sf. Grigorie de Nissa) La proces, Părintele Nil Dorobanțu, din boxa de acuzare, refuzând să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acesta a căzut. A pornit aproape alergând spre acel loc...Durerea din umăr n-o mai simțea. Gâfâind, a ajuns, dar cum să găsești o biată pușcă sub nămeții așezați cu nădejde? A căutat o nuia și cu ajutorul ei a răscolit omătul palmă cu palmă... După multă vreme, nuiaua s-a agățat de cureaua puștii... Dar... Ce să facă cu ea? A luat-o cu el în bordei. „Toată noaptea mă voi gândi ce am de făcut”... ― Da’ ce, numai la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]