3,256 matches
-
Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate de alții și inspirând aerul prăfuit și vechi. Într-una din primele vizite, l-a întrebat pe Harry despre o anume biografie a lui Kafka și cei doi au început o conversație. Era una din multele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar câteva scaune distanță, în spatele draperiei, domină haosul. Câțiva pasageri citesc, alții doar moțăie în scaunele lor rabatabile din piele. O femeie bine îmbrăcată, plină de aur, răsfoiește tăcută Vogue, și un bărbat în vârstă într-un costum negru-antracit se uită pe hublou. Nimeni nu cere ceai decofeinizat, apă cu gheață, pungi sau formulare pentru biroul de imigrare. Savurez liniștea. E aproape mereu o plăcere să lucrezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pagină. Da, e încântătorul Adam Kirrane. Sfinte Sisoe. Deja e a doua oară săptămâna asta când îl văd în ziar. Oriunde mă uit, fața lui izbitor de frumoasă mă privește. Nu am cum să scap. Caut reacția tatei când răsfoiește interviul. Dar nu are nici una. După câteva minute, dă pagina. Vedetele din seriale siropoase prezintă puțin interes pentru cineva ca tata. Oricum, el nu citește ziarul, doar se preface. Trebuie să ies din casă. Mă sufoc aici. Poate am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cap. Companiile cinematografice pot să facă asta pentru că sunt atâția care vor să ajungă cineva și sunt disperați să-și treacă orice în CV. Ai văzut toate anunțurile din revistele de actorie? —Mmmm. Exact la asta mă gândeam și eu. Răsfoiam printr-o revistă pentru actori și singurele slujbe oferite erau neplătite. Da, e bătaie de joc. Sau presupun că poți să-ți vinzi ovulele. —Poftim? Debbie îmi aruncă o privire surprinsă. Știi tu, revistele alea sunt pline de anunțuri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
minute la solar azi. Să sperăm că acest minunat hotel din Wicklow nu are lumini fluorescente pe tavan. Oricum, dacă Adam comentează, o să-i spun că era cald în L.A. Al naibii de cald. Tata l-a lăsat pe Adam în sufragerie, răsfoind o carte despre castele irlandeze, pe care mama o pune la vedere ca să impresioneze eventualii vizitatori. Când intru în cameră, se ridică și îmi spune că sunt frumoasă. Zâmbește cu toată fața; chiar și cu ochii, iar dinții săi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă prăbușesc. Aduc un Irish Independent să citesc în spate. Sper că o să mă mai distragă. Și cu puțin noroc, nu o să mai găsesc poza lui Adam. N-aș suporta să mă uit la el acum. Chiar n-aș putea. Răsfoiesc ziarul cu Lydia înghesuindu-se deasupra mea, încercând și ea să-l citească. Mi-ar plăcea să-l fac sul și s-o lovesc cu el. Ca pe-o muscă. — Vezi ceva legat de copilăria mea? întreabă ea. — Unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cât putem de blânzi cu ea, pentru că mama ei a murit. Cu toții trebuia să fim foarte drăguți cu Kerry. Drept pentru care, a primit camera mea. Răsfoiesc și restul pozelor, Încercând să scap de nodul uriaș care mi s-a pus În gât. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane. Dar, pentru Kerry, era foarte plicticos, iar eu doream cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Kerry ! spune tata Încântat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zâmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hârtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gând, izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a Început tocmai cu dreptul. Dar poate asta e șansa mea de a mă ridica un pic În ochii lui. Poate găsesc o cale prin care să-i arăt că sunt o fată isteață și motivată... Cum stau așa și răsfoiesc dosarul cu materiale promoționale, sunt conștientă de faptul că Îmi țin capul un pic mai sus decât de obicei, de parcă aș fi la ora de balet. Și, În clipa În care Îmi arunc ochii În jur, observ că toată lumea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o gură de apă. De ce ? Tu ai secrete față de mine ? Pe obrajii lui Lissy se formează două punctișoare roz. — Nu, sigur că n-am ! spune cu o voce extrem de nenaturală. Mă Întrebam doar. Ia ghidul TV și Începe să-l răsfoiască, evitându-mi privirea. Ziceam și eu așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu la fel. Uau. Lissy are un secret. Mă Întreb ce o fi vrut să... Da, normal. Auzi, că se uita pe niște materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viață, cu afirmația „E mai important să fii cool decât bogat“... ridică ochii din hârtii. Să mai continui? — Și la micul dejun ce mănâncă? Pâine prăjită? spune cineva pe un ton foarte serios. Sau cereale? — Ăă... nu știu, spune Connor, răsfoind rapid paginile din fața lui. Am putea să extindem analiza și În acest domeniu... Cred că avem deja o imagine de ansamblu a situației, spune Paul. Ce părere aveți ? Tot acest timp, mi-am adunat curajul să le spun părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o iubesc sincer. Dar câteodată pur și simplu nu o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gândit să rămân cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el se simte sforțarea. Zina nu încetează să mă surprindă. A reluat subiectul amicului meu balcanic, a doua zi seara, cu subiectul subînțeles, ca și când eu ar fi trebuit să știu exact despre cine vorbește. Zina își permisese, singură acasă, să răsfoiască un fragment din romanul în manuscris (cel pe care-l mai las din când în când acasă pentru a-mi cruța dosarul, devenit ultrafragil după un an de povară a foilor, când acolo se strâng vreo sută de pagini, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
despre Guggenheim... și să‑mi petrec restul după‑amiezei prin magazine. Fiindcă ideea e: chiar ai nevoie să vezi o operă de artă în carne și oase, ca să o apreciezi cum trebuie? Firește că nu. Și, într‑un fel, să răsfoiești o carte poate fi chiar mai bine decât să faci ocolul galeriilor, pentru că în felul ăsta pot să bifez mai multe opere și, de fapt, chiar să aflu mai multe. În plus, și aici e artă, nu? Așa că deja am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de fapt, chiar să aflu mai multe. În plus, și aici e artă, nu? Așa că deja am făcut o baie bună de cultură. Exact. Nu se poate spune că mă grăbesc să ies din magazin. Stau cel puțin zece minute, răsfoind cărți și îmbibându‑mă de atmosfera culturală. În cele din urmă, cumpăr o carte mare și grea, pe care am să i‑o fac cadou lui Luke, plus o cană foarte cool pentru Suze, niște creioane și un calendar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
poală o carte intitulată Arta abstractă și artiștii săi, după care iau o gură din băutura care tocmai mi‑a fost pusă în față, încercând să nu fiu prea plină de mine. — Chiar te‑ai dus la Guggenheim! zice Luke, răsfoind cartea și parcă nevenindu‑i să creadă. — Îhm... da, zic. Normal că m‑am dus. OK, știu că n‑ar trebui să‑ți minți iubitul. Dar e oarecum adevărat, nu? Adică, am fost la Guggenheim. În cel mai larg sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
grăbesc la ușă, înșfac teancul de ziare și le car cu mine în pat. Înhaț Daily World și încep să caut prin el cu înfrigurare. Pagină după pagină... dar nu văd nimic. Mă întorc la prima pagină și încep să răsfoiesc mai atentă, uitându‑mă prin toate rubricuțele, și numele meu nu apare nicăieri. Mă las pe pernă amuzată. Ce tot spune Suze? De ce naiba e atât de ... Și atunci văd pagina dublă de la mijloc. O singură pagină dublă împăturită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plicuri cu înfățișare neprietenoasă, simt un junghi în stomac și îmi doresc să nu fi venit niciodată acasă. Cel puțin, cât eram plecată, nu trebuia să știu despre toate astea. — Așa, zic, încercând un ton nonșalant și stăpân pe situație. Răsfoiesc plicurile, fără să mă uit la ele cu adevărat, apoi le las jos. O să mă uit la ele mai târziu. Când am să mă pot concentra la ele. — Bex... Suze face o față lungă. Cred că ar fi bine s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
managerul meu de cont, mă servește cu un pahar de sherry și mă întreabă despre toți cei din familie. Știi ceva, Bex, cred că ar trebui să te muți la Coutts. — Mda, bine, spun. Poate. Simt o oarecare nervozitate în timp ce răsfoiesc niște broșuri de asigurări. Îmi amintesc ce a spus Derek Smeath despre John Gavin, că e riguros și inflexibil. O, Doamne, mi‑e dor de dragul de Smeathie. O, Doamne. Mi‑e dor de Luke. E un sentiment care mă izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și să simt cum e să fii împărăteasa văduvă și să ai putere adevărată. Nu am nevoie de o trupă care să joace pentru mine. Mă văd pe mine însămi ca protagonistă într-o operă imaginară. Scenele sunt sugestive, în timp ce răsfoiesc manualul de operă al împărătesei. Sunt piesele clasice, cu care am crescut, cele pe care le-am învățat de la bunicul. Jurnalul Traiului Imperial. Parcă aud melodiile și ariile. Se zice că împărăteasa nu stătea pe tron ca să privească spectacolele, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lacrimile. Simte saltul timpului. Își amintește clipa când el sătea așezat în aceeași poziție, gândindu-se profund la cucerirea Chinei. E atât de îndrăgostită de el, că respiră cu grijă, temându-se să nu-i tulbure gândurile. În liniște, ea răsfoiește însemnările de la ședință. Tăcerea din încăpere o încântă. Știe că el se simte în largul lui cu ea. Așa cum erau pe vremuri în Yenan. Mulțumirea, starea de a fi împreună. Hai să facem o plimbare în Palatul de Vară, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nisipurile și obiceiurile lor - arătă spre exterior, spre îndepărtatul turn de unde un muezin chema la rugăciune... E ora de rugăciune... Veniți la moschee? Guvernatorul încuviință în tăcere, se apropie de masă, stinse havana într-o scrumieră masivă de cristal și răsfoi hârtiile pe care le studiase: — Pe urmă ne întoarcem, spuse. Să rămână o secretară; astea trebuie să plece mâine. — O să vă duceți acasă să mâncați? Nu. Anunț-o pe soția mea. Ieșiră. Anuhar dădu câteva ordine și coborî scările în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
când mi-a spus Geta că dumneavoastră mi-ați putea aranja... — Oh, nu se poate! izbucni avocata, smucind geanta și trântind-o la loc pe genunchi. Așa ceva nu se poate, repetă gâtuită de indignare. Scoase din geantă o agendă, o răsfoi și notă ceva în ea. Extrase apoi dintre file două bancnote de o sută de dolari și i le întinse Mirelei. Să ai cu ce să te descurci până om rezolva-o, și iar răsfoi agenda, până dădu de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]