3,718 matches
-
prin mișcarea imperceptibilă a undelor sonore / luminoase implicate în percepție. Talmy (2000: 115-116) susține că direcționalitatea percepției vizuale este unul dintre cazurile de conceptualizare a evenimentelor "(aparent) statice", care nu implică în sens vizibil mișcarea, în parametri dinamici. Cele mai răspândite contexte de "mișcare fictivă" sunt denumite de Talmy "coextension paths" și acoperă situațiile în care poziția (neschimbată) a unui entități este descrisă cu ajutorul verbelor de mișcare și al elementelor locative direcționale (de exemplu, This highway goes from Turku to Helsinki
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
încerce puterile etc. Din acest motiv, în școală se întâlnesc, chiar la elevi cu note mari, cunoștințe acumulate, un stil șablon în abordarea problemelor, rigiditate în gândire. După Anca Munteanu “principalul culpabil, în primul rând, acel tip de dascăl (foarte răspândit, încă școală) care, după o suculentă expresie a lui T. Kelley, practică o “pedagogie de câmpie” fiind preocupat doar de șesurile intelectuale”. Numeroase studii sesizează o adevărată inapetență a majorității cadrelor didactice vis - a- vis de elevii lor creativi, considerați
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
secole numită Prai Barshana, ceea ce etimologic se traduce: ca o strategie ce nu tolerează nici un fel de critică. Terminologic, brainstorming provine din limba engleză însemnând „furtună în creier” sau „asalt de idei”. Această metodă este considerată a fi cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității, în condiții de grup. Ea rezidă din sciziunea care are loc între etapa de elaborare a ideilor și cea de evaluare a lor. La baza acestei metode se află două principii care se materializează în
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
inspirație religioasă, cât și dintr-o ordine rațională. Ele aspiră întotdeauna la eternitate și în aceasta constă saltul.6 Trebuie, de asemenea, să arătăm că raționamentul pe care-l dezvoltă acest eseu lasă în întregime deoparte atitudinea spirituală cea mai răspândită în secolul nostru luminat; aceea care se sprijină pe principiul că totul este rațiune și care vrea să dea o explicație lumii. E firesc să i se dea o explicație limpede atunci când se admite că lumea trebuie să fie transparentă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
egal la egal. Faptul că pentru un timpștiți mai multe sau sunteți mai mari nu înseamnă că acel copil nu va este egal. Majoritatea adulților ajung, într-un anumit moment din viața lor, părinți, acesta fiind unul dintre cele mai răspândite roluri. Cea mai importantă întrebare este: puteți îndeplini funcția de părințiși s-o faceți bine, fără să vă identificați cu funcția respectivă, adică fără că aceasta să devină un rol? O parte a funcției necesare de părinte o reprezintă atenția
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
tastaturii este reprezentată de un circuit integrat denumit keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeți din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmițându-le sistemului succesiv. Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferența între tipuri fiind dată, în principal, de prezența sau absența unor taste care intră în componența lor. De exemplu, tastatura 101 nu are inclusă o tastă numită Window Logo, în timp ce tastatura de
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
parazitare afectează peste jumătate din populația globului, înregistrând cea mai mare prevalență în țările subdezvoltate. Totuși, numărul medicamentelor antiparazitare noi introduse în practică este limitat, deși cercetările actuale sunt promițătoare pentru viitor. Medicamentele antiparazitare utilizate curent pentru tratamentul celor mai răspândite parazitoze din zona geografică a țării noastre sunt enumerate în Tabelul 2.1. Deși nu reprezintă o problemă epidemiologică de amploare, în România sunt diagnosticate cazuri de malarie „de import”, la persoane care au călătorit în zone endemice cu risc
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
și N este cimpanzeul Pan troglodites troglodites, iar pentru grupul O este gorila cameruneză. În grupul M au fost identificate nouă subtipuri A, B, C, D, F, G, H, J, K, precum și numeroase variante recombinate. Subtipul C este cel mai răspândit în lume. Subtipul B predomină în Europa, Australia și America. Subtipul F se întâlnește în cadrul epidemiei pediatrice din Romania, în Africa de Vest și Brazilia. Variațiile virale sunt rezultatul circulației virusurilor și recombinării subtipurilor prin pasajului repetat de la o gazdă la alta
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
întrerupere a imunoterapiei specifice cu vaccinuri alergenice. Există mai multe tehnici de testare cutanată alergologică, dar cel mai utilizat, având rezultatele cele mai fidele este prick testul cutanat (PTC) sau testul prin înțepare. Începând cu anul 1970 este cel mai răspândit procedeu de diagnostic în alergia Ig E mediată. Este apreciat ca cea mai potrivită, mai puțin costisitoare metodă de screening pentru depistarea prezenței anticorpilor Ig E la pacienții cu istoric de expunere sugestivă. Tehnica prick test După dezinfecția și uscarea
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
a Consiliului Europei care chema la condamnarea solemnă a crimelor comise de regimurile comuniste și a recuzat orice demers comparativ între nazism și comunism reunite sub conceptul de totalitarism*. Pot fi oare comparate comunismul și nazismul? Contrar unei legende foarte răspândite, noțiunea de totalitarism* n-a fost inventată în timpul Războiului Rece*: ea a apărut în Italia în 1924, cu referire directă la regimul lui Mussolini. Ea a fost apoi elaborată încet-încet de către istorici europeni între 1920 și 1930, dar a căpătat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dacă Hrușciov a avut într-adevăr în vedere utilizarea armelor nucleare tactice contra trupelor americane în caz de invadare a insulei, moderația șefilor de la Kremlin și de la Casa Albă permite ieșirea din criză fără catastrofă căci, contrar unei păreri larg răspândite, nu arma nucleară a făcut ca Războiul Rece să nu devină fierbinte. Un accident, un derapaj, o escaladă ar fi putut duce la dezastru. După criza din Cuba, Moscova și Washingtonul și-au continuat, desigur, competiția, dar s-au străduit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conflictului îi face ca, în mod firesc, să aibă mai puține de spus despre cooperare. Cu siguranță, dedicarea altruistă pentru atingerea unui scop comun nu reprezintă preocuparea principală a adepților realismului, mulți dintre ei trăind într-o epocă de larg răspândită dezordine internațională și internă, dacă nu chiar de colaps sistemic. Rivalitatea, suspiciunea, confruntarea sunt relațiile pe care realiștii le consideră cele mai ilustrative pentru politica internațională. Reconcilierea, prietenia, cooperarea sunt, pentru realiști, întotdeauna mai nesigure și mai puțin importante, mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fiind imperialistă. Aceștia au utilizat termenul imperialist nu pentru a caracteriza obiectiv un anumit tip de politică externă, ci ca pe un termen de discreditare a politicii căreia ei i se opuneau. Folosirea arbitrară a termenului a devenit atât de răspândită, încât astăzi noțiunile imperialism și imperialist sunt aplicate fără discernământ oricărui tip de politică externă, indiferent de natura sa, căreia utilizatorul se întâmplă să i se opună. Anglofobii se vor referi la imperialismul britanic ca la o realitate în 1980
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau al locuitorilor unui teritoriu anume decât forțele armate ale abstracției legale numite stat în înțelesul modern. Astfel, fiecare cetățean al statului inamic devenea inamicul fiecărui cetățean al celeilalte părți. Începând cu sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, a devenit răspândită concepția că războiul nu este o confruntare între populații în totalitate, ci doar între armatele statelor beligerante. În consecință, distincția dintre combatanți și necombatanți a devenit unul dintre principiile juridice și morale de bază în guvernarea acțiunilor beligeranților. Războiul este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Convenția de la Geneva din 1949 i-au dat acestui principiu expresia legală în mod expres și - virtual - universal. O evoluție corespunzătoare a avut loc în ceea ce privește membrii forțelor armate fără capacitatea sau fără dorința de a lupta. Din concepția despre război răspândită în Antichitate și în cea mai mare parte a Evului Mediu se înțelege că nici o excepție de la dreptul moral și legal de a ucide toți inamicii nu s-ar fi putut face pentru anumite categorii de combatanți cu dizabilități. Astfel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
secolele al XVI-lea și al XVII-lea, armate întregi treceau mereu de la o parte la alta. În secolul al XVIII-lea, pierderile suferite de armate din cauza dezertărilor le întreceau pe cele din cauza bătăliilor, iar practica dezertărilor era atât de răspândită, încât nu era recomandat ca armatele să-și instaleze taberele sau să facă manevre în condiții de vizibilitate proastă sau altfel decât în formație compactă. Pentru a avea destui oameni pe câmpul de luptă, Frederic cel Mare a fost obligat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al doilea scop era inevitabil imixtiunea în afacerile interne ale națiunilor unde instituția monarhiei absolute părea amenințată. Efectul colateral inevitabil al unor asemenea intervenții era o creștere a puterii națiunilor care interveneau. Cu cât mișcările naționale și liberale deveneau mai răspândite, cu atât mai mare era probabilitatea ca națiunea sau națiunile intervenționiste să-și sporească puterea, să se extindă și, astfel, să dezechilibreze din nou balanța puterii. Principalul beneficiar al unei asemenea situații urma să fie Rusia. În acest punct, Marea Britanie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea afirma că șeful unui trib primitiv ce are relații politice cu un trib învecinat va trebui să urmărească îndeplinirea acestor patru funcții pentru a avea succes și a menține pacea. Necesitatea îndeplinirii acestor funcții este la fel de veche și de răspândită ca și politica internațională. Numai îndeplinirea acestor funcții de către anumite instituții este relativ recentă. Diplomația deține două instrumente organizate: ministerele de Externe din capitalele statelor și reprezentanții diplomatici trimiși în capitalele altor țări. Ministerul de Externe este cel care concepe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realiștii clasici au acceptat ideea de societate internațională. Cu alte cuvinte, ambele școli sunt de acord că există reglări constante ale comportamentului internațional de către un corp de norme stabilit. De pildă, Morgenthau se străduiește din greu să conteste „prejudecata foarte răspândită” că nu ar exista drept internațional 12. Dimpotrivă, el susține că acesta a apărut acum 400 de ani și că a fost „respectat cu scrupulozitate” încă de la început 13. Odată cu declanșarea Războiului Rece, Morgenthau se temea că societatea internațională se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele patru stiluri de conducere („dispune”; „vinde”; „cere părerea”; „participă”) la care adaugă un al cincilea („deleagă”), stiluri care figurează în materialele de instruire profesională a conducătorilor (vezi Cole, 2000, p. 74). Tipologii bidimensionaletc "Tipologii bidimensionale" Cea mai cunoscută și răspândită tipologie bidimensională a stilurilor de conducere este cea elaborată de Robert R. Blake și Jane S. Mouton (1964). Cei doi autori, pornind de la premisa că în conducerea organizațiilor două dimensiuni sunt esențiale - orientarea conducătorilor spre producție și orientarea lor spre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
există și nu suferim de deficiențe de învățare”); 3. liderii sunt charismatici (unii sunt, cea mai mare parte nu, chiar carisma putând fi învățată); 4. capacitatea de a conduce există numai la vârful unei organizații (nu‑i adevărat, ea este răspândită și poate fi practicată în întreaga organizație, multiplicarea rolurilor de conducător aflate la dispoziția angajaților căpătând o mare extensie); 5. liderul controlează, direcționează, îndeamnă, manipulează („acesta este poate cel mai periculos mit”, liderul este cel care inspiră, împuternicește, transformă intențiile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pentru anii următori în vederea elucidării ei totale. Câteva forme ale participării Din multitudinea formelor participării, le vom selecta pe cele ale participării predominant formale, sub dublul lor aspect - participare directă și participare prin reprezentanți. Echipele de lucru Sunt cele mai răspândite forme participaționale, creație a anilor ’40-’50. Au fost descoperite cu ocazia celebrelor cercetări întreprinse de Institutul Tavistock din Londra la minele de cărbuni din Marea Britanie. Arătam într-un alt capitol că la aceste unități au fost introduse noi tehnologii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
controversată decât celelalte două. Steers (1988) arăta că în legătură cu această relație au fost avansate trei puncte de vedere: 1) satisfacția cauzează performanța; 2) performanța cauzează satisfacția; 3) recompensele intervin între satisfacție și performanță. Primul punct de vedere a fost foarte răspândit, mai ales în rândul managerilor, ajungându-se să se susțină prin anii ’50 că satisfacția este singura cauză a performanței. În acest caz este vorba mai ales de credința intuitivă a managerilor în faptul că muncitorul fericit va fi și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ea și performanțele muncii au fost cercetate atât din perspectiva psihologiei sociale generale, cât și din perspectiva psihologiei organizaționale. S-a crezut chiar că satisfacția este cauza directă, imediată și nemijlocită a performanței. Dacă în 1955 această părere era foarte răspândită, astăzi se consideră că satisfacția, deși legată de performanță, este doar una dintre cauzele ei posibile. Faptul că între aceste trei componente există o strânsă legătură nu poate fi, desigur, negat, indiferent de modul în care este ea interpretată. Ea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dimpotrivă, ca fiind dificil de aplicat. La aceștia din urmă vor apărea comportamente frecvente de încălcare a regulii sau de trișare, care conduc la creșterea organizării informale (vezi Marsan, 2005, pp. 93-96). Dezmembrarea grupului în subgrupuri. Este poate cea mai răspândită cauză generatoare a conflictelor de la nivel intragrupal. Aproape la fiecare pas membrii grupului se subdivid în grupuri de interese, se regrupează circumstanțial, se raportază conflictual unii la alții, afectând în felul acesta unitatea și integralitatea grupului. Nepotrivirea între caracterele sociale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]