2,083 matches
-
triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și a rostit cuvintele acelea pe care tata le citează și astăzi, considerându-le memorabile pentru respectul pe care soția sa i l-a purtat mereu: "Un bou a adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul suflu al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
16. Și chiar dacă m-ar asculta, cînd Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul. 17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile, 18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune; 19. Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? 20. Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să nu mă fi văzut! 19. Aș fi ca și cum n-aș fi fost, și din pîntecele mamei mele aș fi trecut în mormînt! 20. Nu sunt zilele mele destul de puține? Să mă lase dar, să plece de la mine, și să răsuflu puțin, 21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, 22. în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ce gîndesc. 18. Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu, 19. lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca niște burdufuri noi, gata să plesnească. 20. Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21. Nu voi căuta la înfățișare, nu voi linguși pe nimeni; 22. căci nu știu să lingușesc: altfel, într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu. $33 1. Acum dar, Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi, pregătește-te de drum lung, părinte. ― Dacă mi-i spune unde ne vom opri, oi răsufla mai liniștit. ― Păi, eu aș ruga pe sfinția ta să-l asculte întâi pe Petru Șchiopu voievod, care la 7 mai 1583 scrie: “Iată au venit înaintea noastră,... rugătorii noștri, ieromonahi de la mănăstirea Sfântului Sava, din apropiere de Ierusalim”... ― Și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înzestrase aceste așezăminte, precum și documentele ce au fost încredințate zișilor egumeni, și aceasta conform cu inventariile ce se găsesc în arhivele țării. Când am rostit și ultimele cuvinte, am simțit că oboseala își face loc încet-încet în făptura mea. Bătrânul a răsuflat mai adânc, ca să-și recăpete suflul, întocmai ca după un efort prelungit. Părea peste măsură de obosit... ― Dragule, cred că în aceste zile petrecute împreună - și or fi câteva - cu ajutorul Celui de Sus am reușit să întoarcem pe toate fețele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de graniță, cu Bulgaria, era foarte aproape. Cum putea fi evitată, oare, încăperea pe cine știe ce mână, a focoaselor? Douăzecișipatru de ore nu a închis un ochi nimeni dintre cei incluși în dispozitiv. De la primele ore ale dimineții următoare, cu toții au răsuflat ușurați. Focoasele fuseseră găsite. Erau aruncte, nu departe de gara Chitila. Orice ageamiu putea să-și dea seama că fuseseră abandonate, ca să nu spun aruncate, aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o să plecăm, argumenta Tapú Tetuanúi, sigur de ceea ce zicea. Peste jumătate dintre oameni sunt Arioi. La bord, toată lumea i se supune lui Miti Matái. — Când navigam, sublinie Tapú Tetuanúi. Dar atâta vreme cât Roonuí-Roonuí nu hotărăște plecarea, el este cel care decide. Răsuflă adânc. Nu mi-ar plăcea să asist la o înfruntare între ei. Se respectă prea mult ca să se-nfrunte, remarcă Chimé din Farepíti. —Știu, dar mă tem că Roonuí-Roonuí va refuza să se-ntoarcă cu mâinile goale. A venit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
crimă? Îi transformă în rechini albi pentru tot restul veșniciei. Îi privi pe rând. Cine ar risca să devină Teatea Maó pentru veșnicie? Era evident că nimeni nu era dispus să-și asume un asemenea risc și, de aceea, majoritatea răsuflară ușurați când dulgherul îi anunță că terminase și că vâslașii își puteau ocupă din nou posturile. Acea discuție delicată nu ducea nicăieri și nu făcea decât să agite spiritele și să le răpească liniștea somnului. Cert e ca pe navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
closetului. Bagă-ți degetele pe gît. Borăște odată c-așa-i lumea trecătoare unu naște ș-altu moare lumee, soro lumeee — ... Asta nu-i nouă e opt, să-ți spui eu aia cu supa — Las-o baltă, Sandule, că s-a răsuflat. — Atunci aia cu Bulă: am acasă doi căței, Azorică și Grivei, cine-i pupă-n cur pe ei? Da voi ce complotați aici? Vreți să-l asistați pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe genunchi și trăgându-mi răsuflarea. Trecu un moment. Două momente. — Dacă toaleta o cauți, ai trecut de ea. Întoarce-te la ultima răspântie și ia-o la dreapta. Surpriza mă făcu să tresar, dar vocea îmi era cunoscută. Încă răsuflând din greu, m-am îndreptat de spate și-am pornit spre arcadă. — Scuze. Am făcut jumătate de pas înăuntru. — M-am rătăcit și-am auzit, cred, un clopot sau ceva de genul ăsta, așa că l-am urmărit. De fapt... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai e glumă, aprindeți lumina! auzi el vocea lui Hilfe. Lumina, aprinsă pe neașteptate, Îl orbi pe Rowe. Toți ceilalți, ținîndu-se de mîini, se uitau la el: rupsese cercul magic! Numai doamna Bellairs, cu ochii Închiși și cu capul plecat, răsuflînd adînc, părea să nu fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cădea la examen, și ar da vina pe membrii comisiei... — Acum, vă las Între patru ochi, zise doctorul. — E și el aici? Vrei să spui ea... 3 Digby se temuse că va da ochii cu Întregul său trecut. De aceea, răsuflă ușurat cînd văzu intrînd pe ușă o fetișcană necunoscută, firavă și nostimă, cu părul roșcat - o fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Te supără? o Întrebă. După o lungă tăcere, o voce uscată Îi răspunse: Nu. — Nu-i așa că eram Îndrăgostit de dumneata? Ea nu-i răspunse. SÎnt sigur că eram Îndrăgostit de dumneata, urmă el, pentru că deunăzi, cînd ai venit, am răsuflat ușurat, ca și cum m-aș fiu așteptat să văd pe altcineva. Cum aș fi putut să nu te iubesc? — Pare neverosimil. — De ce? — Ne cunoșteam atît de puțin! — Prea puțin, desigur, ca să poți avea vreun sentiment pentru mine. Din nou o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și bătăile repezi ale inimii Îl avertizau că o dată cu glasul pe care-l va auzi ar putea afla un adevăr Îngrozitor. PÎnă acum fuseseră cinci morți... Răsuflă ușurat cînd auzi: — Aici Societatea de Gaz și Electricitate. Mai putea Încă să iasă din cabina telefonică și să lase totul În seama domnului Prentice. La urma urmei, de unde putea să știe că glasul pe care-l căuta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
De Paști Elena Marin Alexe A sfântă-nviere răsuflă pământul, Ce vesel și tandru adie azi vântul. Săgalnic trece cu tainic fior -Hristos a-nviat, vă spun tuturor ! Trezit la viață e firul de iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos este viu cântă orice făptură! Știrea curge ca mierea în gură. A sfântă-nviere răsuflă pământul Și vestea aleargă mai iute ca gândul. E viu din vecie, El, Dragostea, Viu va rămâne și-n inima mea.
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
Da, răspunse Împăratul. Vezi? E simplu. Celălalt tăcu. — Asta-i tot? Întrebă Bonaparte. — Maiestate, nu-i chiar așa. Pe când trăiam, era simplu. Cugetam, deci existam. Acum, am murit, totuși cuget. Așadar, exist. Cum e posibil? Dilema asta mă Înnebunește. Împăratul răsuflă adânc. — Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
foc. Britanicii exultă: asteroidul e bucățică ruptă din Camilla Parker Bowles, varianta necoafată. Giganticul bolovan lovește Oceanul Pacific cu partea plată, ca urmare ricoșează ca o „broscuță“ pe suprafața apei, apoi se Îndepărtează de Pământ și se pierde În spațiu. Omenirea răsuflă ușurată. Comunicat NASA. „Agenția noastră nu se dezminte. După ce-a aterizat Într-un ocean, așa cum am prevăzut de la bun Început, «Schwarzy-Sarkozy» a părăsit spațiul nostru aerian. Doritorii de suvenire sunt așteptați pe eBay, pentru Începerea licitațiilor la cele 27
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]