2,050 matches
-
doi ani. Școala de Arte și Meserii de acolo, este o construcție solidă, iar biserica bănuiesc, o fi fost ferită, fiind mai sus. Nu știu cum de s-a erodat pământul așa vizibil pe drumul spre Luțca. Odată ajuns acasă, recunosc, am răsuflat ușurat fiindcă pedalasem mult la deal, nu coborâsem nicăieri de pe bicicletă, indiferent de dificultatea drumului; temperatura afișată era de 40° C. RECEA, BĂLUȘEȘTI - 2010 Contrar principiilor mele referitoare la mersul pe bicicletă (doar vara, în pantaloni scurți), dumnică 12.09
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
De-a ce vă jucați voi aici, copii?? a întrebat mama, contrariată foarte. Ne jucăm de-a "doctorul și bolnavul", am răspuns prompt, la unison, atât "pacienta", cât și "doctorul". Cele două mame s-au uitat una la alta, au răsuflat ușurate și ne-au dus pe fiecare pe la casa cui ne are. Cum au comentat ele scena insolită pe care au văzut-o, las domniilor voastre plăcerea de a vă imagina. Din păcate, nici mama mea și nici cealaltă mamă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mișca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire. Țurcanu turba de furie că nu îl
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Ștefan Dumitru, cel care mă contactase și el telefonic pe aceeași temă, mă asigurase că totul era dinainte aranjat: instrumentele vor fi achiziționate de către Mihaela Kumar de la Pune, sarcina noastră nefiind decât aceea de aducere a lor în țară. Am răsuflat, în parte, ușurat; mai rămânea doar problema transportului... Suntem acum în Aeroport la Mumbay. În fine, plecăm spre casă. Ca de obicei, luați de valul pregătirilor pentru un drum atât lung pe calea aerului, dar și furați de agitația mulțimii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
avionul să se prăbușească. Uneori aproape că inima i se și oprea, apoi, când mașinăria ciudată de zbor revenea la poziția inițială și începea din nou să urce, iar Vlaicu îi saluta cu mâna de-acolo, de sus, micuțul Cristian răsufla ușurat, în timp ce publicul aclama, aplauda și arunca pălăriile văzând curajul și price- perea maestrului aerului. Acele aplauze și urale s-au întipă- rit în mintea lui Cristi încă de mic și s-au transformat, puțin câte puțin, an de an
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
regal! Nu mă interesează dacă unii vor comenta ironic „confesiunea” pe care am Îndrăznit-o mai sus; eu Însumi, apoi, revenind În Capitală de la Lugoj și regăsindu-mi prietenul „așa cum Îl lăsasem”, calm, atent, puternic, dominant, nu numai că am „răsuflat ușurat”, ușor jenat de „viziunea”, de apropierea pe care reflexivitatea mea mentală și-o permisese alăturându-l unui personaj de roman atât de „discutabil” și care, „pe drept cuvânt”, a fost trimis În Siberia pentru a-și ispăși crima de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
minunat. Nemaipomenit. De îndată ce plecă să-l aducă jos pe Robby, stomacul meu a erupt și mi-am lăsat cocteilul pe masă, fugind degrabă spre cea mai apropiată baie, așezându-mă pe colac exact în momentul premergător diareei care plesni apa. Răsuflând din greu, m-am întins să iau ultimul număr din Wallpaper, răsfoind-o în timp ce mațele mele continuau să se golească. Pe urmă m-am zgâit la altă cadă îngropată în pardoseală, apoi am privit printr-un mic hublou cum Elsinore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
efort, am reușit să spun: - Am citit un studiu într-o revistă, undeva. Se zbătea să-și strângă coapsele. Aveam dinții încleștați. Se făcea o conexiune între frecvența coitului și durata vieții. În cele din urmă i-am dat drumul, răsuflând din greu. - Asta-i o tâmpenie, râse ea. - Ascultă, încerc să-ți stârnesc apetitul sexual, de ce nu tremuri de plăcere? S-a mai înmuiat când m-am ridicat, apoi ne-am sărutat. M-am pierdut din nou în senzațiile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Library, o copie identică a blondei mortale pe care Mitchell o curtase înainte. Când ne-am reîntâlnit prima oară în vara asta la un grătar între vecini la Horatio Park, a pretins că mă confundă cu Jay McInerney, o glumă răsuflată de care Mitch era atât de încântat încât a repetat-o de trei ori altor familii cu care mi-a făcut cunoștință, dar cum aceștia nu prea citeau n-au avut cum să „se prindă“, obligându-l pe Mitchell să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Bedford Street. Am coborât anevoie treptele, la ușa din față, unde stăteau acum Wendy și Robby și Sarah, zăpăciți. Wendy își întinse brațele și o luă pe Sarah, ținând-o strâns, cu un gest protector. - Ați văzut mașina aia? Răsuflam din greu și mi-am dat seama că o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am aplecat și am vomitat pe gazon. Sarah începu să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-am șters gura cu dosul mâinii care ținea pistolul, încercând să-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia? am întrebat din nou, răsuflând la fel de greu. Robby mă fixă dezgustat, apoi reintră în casă. - Ești nebun! strigă el, înainte de a izbucni într-un plâns nervos. - Te urăsc! țipă el, vocea lui plină de siguranță, de certitudini. - Ce mașină? întrebă Wendy, cu ochii măriți, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că au planul ăsta. Dar de ce? De ce au un plan? Vreau să spun că nu există altă explicație. Poliția n-are nici un indiciu. Știi asta, Bret? N-au nimic. Ei... Am întrerupt-o. - Unde sunt băieții, Nadine? - Nu știe nimeni. Răsufla greu, înfiorată. Asta-i chestia. Nimeni nu știe nimic. - Ei bine, poate dacă vorbim cu ei, cu Ashton și... - Mint. Or să te mintă în față... - Dar dacă... - Nu crezi că băieții noștri se poartă ciudat? întrebă ea, oprindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi era sugrumată de emoție. Dacă nu facem ceva îi vom pierde. Nu poți să înțelegi asta? - Nadine, haide, trebuie să-l găsim pe Mitch... M-a prins din nou de braț, mâinile ei agățându-se de manșeta hainei mele. Răsufla greu. - Îi vom pierde dacă nu facem cev... Visul aluneca vertiginos în direcția opusă, rescriindu-se. Încercam s-o ridic pe Nadine de pe banca de granit, dar ea se trăgea înapoi cu toată forța. Și dintr-odată strigă: „Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Visul aluneca vertiginos în direcția opusă, rescriindu-se. Încercam s-o ridic pe Nadine de pe banca de granit, dar ea se trăgea înapoi cu toată forța. Și dintr-odată strigă: „Dă-mi drumul!“ și se smulse de tot. Stăteam acolo, răsuflând și eu cu greu, neștiind unde să mă duc. Mă forțam să procesez cumva toate informațiile. Apoi: o întrerupere. - E totul în ordine jos acolo? strigă o voce de sus. Mi-am ridicat privirea. Gardianul înarmat căruia îi cerusem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrare și cum nu vroiam să trec peste el, am dat înapoi spre scări. Mă deplasam deliberat. Pretindeam că sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trimite cărțile pe canalele noastre specializate, nu vreau să vă împovărez. Aveți, oricum, destule bagaje de cărat”, îmi răspunde d-na Prosenkova, îndepărtându-se în grabă, și argumentul ei - cât se poate de rezonabil - ar trebui să mă facă să răsuflu ușurat, dar observ că-i revine imediat pe figură acea lucire metalică, de activistă vigilentă și intratabilă, și nu mai știu cu care dintre cele „două” Svetlane am discutat. VASILE GÂRNEȚ: Miroslav Hule este nemulțumit de „episodul Rusia” de pe traseul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum s-a făcut că ai început a te înnăbuși și ți-a venit rău. Tu, ofițer de rezervă, erai să mori lângă movila Onești, în pustietățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit într-o pătură în odaia lui. Maiorul nostru a luat, cu destulă greutate, măsurile cuvenite: ca să se vestească familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
anul vechiu). Vladimir iese și-l bate iar. Iese și Antoșa să-i despartă; scandal, huiet, geamuri sparte. La jurați e interesantă chioara Lupacec. Mai interesantă e Antonina Dombrowska, care se comportă ca o adevărată eroină de dramă. E emoționată, răsuflă greu, înălțând capul cașicum s-ar înăbuși, vorbește la început cu dificultate. Depune favorabil acuzatului, care-i cam sărit când se-mbată și a rămas cu această meteahnă de la războiu. "Eu sunt singura vinovată", declară ea, cașicum ar fi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
idală, poți să te duci cu fuga. Când s-a întors acuma, năcăjitul zâmbea ca și soarele. A îngenunchiat și s-a închinat: Astăzi, învățătorule, pot să spun că mă pot socoti printre oamenii fericiți de pe pământ. Pot în sfârșit răsufla. Mulțămesc lui Dumnezeu pentru dezlegarea pe care mi-a dat-o prin gura unui înțelept ca tine. Și s-a întors fericit la balabustă. PARTEA a III-a (aproximativ 1932-1936) I [DOCUMENTARE PENTRU "FRAȚII JDERI" (Aproximativ 1932-1934)]* Supt Ștefan Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primirea luptei într-un loc întărit, pregătit dinainte. Este de presupus că Ștefan a încercat să le producă turcilor pierderi la trecerea Dunării. Flota turcă ridica ancora la 1 iunie, și văzând încotro se îndrepta, îi face pe venețieni să răsufle ușurați: „Liniștea ni se așterne pe suflete!” exclamau conducătorii Serenissimei. La 5 iulie, ajungeau în fața Chiliei, oastea otomană aflându-se sub conducerea directă a sultanului și a celor doi beilerbei, Iskender pașa, beilerbeiul Anotoliei, și Ahmed Hersekzade pașa, beilerbeiul Rumeliei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții și tensiune, până acum o oră și ceva, când am fost la ministru, care mi-a spus nonșalant că nu este nici o tragedie, că o să plec săptămâna viitoare. Am răsuflat ușurat și în birou cu colegii am glumit, am râs, timp în care au apărut simptomele de care v-am vorbit. Fantastic, ați avut schema clasică a declanșării crizei de tahicardie. De acum, trebuie să încercați să evitați enervările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Generația 80 există cu adevărat, nu este nici o ficțiune. Chestiunea controversatei ei existențe vine dintr-un soi de spaimă asemănătoare cu frica de-a nu lua cumva premiul Nobel unul înaintea altuia, și când aflăm că nu l-a luat, răsuflăm ușurați încă un an. Scriitorii optzeciști sunt la maturitate, sunt în viață, iar cei care au dispărut au lăsat cărți importante care nu pot fi evitate într-o discuție serioasă despre acest fenomen care a fost în anii 80, schimbarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vale largă, cu sate destul de dese, adevărate „cuiburi de gospodari”. Aproape de Huși, „mașinuța” (locomotiva, n.a.) urca din greu coasta unui deal, așa încât unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și câteva "articole sub embargou": în discuțiile cu colegul de la Ambasadă din Cuba acesta îmi "indicase" să aduc cu mine chibrituri, sare și... hârtie higienică. Am trecut cu bine formalitățile, la vederea pașaportului diplomatic autoritățile permi-țându-mi trecerea fără control. Am răsuflat ușurat, zâmbind în final la gândul că în lume se poate face contrabandă nu numai cu droguri, arme, pietre prețioase... ci și cu chibrituri, sare si... hârtie higienică! (în cele 10 zile petrecute în Cuba aveam să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]