8,590 matches
-
buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se pregătea de Crăciun și pusese becurile albe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de efort. Cu mult firesc, Sophie intră glisând pe ușă, de data asta îmbrăcată într‑o rochie de după‑amiază, pentru că trebuie să iasă cu mama în oraș. Din spate, pe ușa de la terasă, pătrunde o lumină puternică și, fără să rătăcească în nici un caz aiurea, își caută imediat sălaș în părul blond al Sophiei. Și parchetul se aprinde puțin. Nimic nu e natural și totuși totul este de la natură așa cum este. Copilul din Rainer plânge în gura mare, cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă, poate că o să vină iar vremuri grele, îl avertizează tartina cu margarină. Dar Hans crede într‑un viitor mai bun și n‑o mănâncă. # N‑a trecut încă mult timp de când Rainer și‑a ieșit din fire și a rătăcit cărarea prestabilită de copil al Domnului. Pe atunci, credința catolică îi ținea loc de multe alte lucruri pe care acum speră să le recupereze prin violență. În mijlocul acestui grohotiș, sora lui, Anna, e cuprinsă, în ultimul timp, din ce în ce mai des de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește și el într‑acolo, odată cu șoseaua, iar în interiorul lui se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din Kansai În Tokyo. În seara când a avut prima partidă de sex cu un client a fost atât de impresionată, Încât și-a folosit toți banii câștigați - primise În jur de optzeci de mii de yeni - cumpărându-și trandafiri. Rătăcise pe străzile din Roppongi cu brațele pline de zeci de trandafiri de-un roșu aprins, neputând să-și stăpânească lacrimile care Îi șiroiau pe față. Erau lacrimi de bucurie. Reușise În sfârșit să realizeze ceva după care tânjise de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui, Keiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vedere strict științific, nu era imposibil de realizat. În New York se simțea iz de iarnă. După ce m-am cazat la un hotel mic și liniștit din centru, am plecat de Îndată spre Bowery. Era frig. Printre ratații și bețivii care rătăceau pe străzi, unii aveau privirile pierdute, stinse, stăteau nemișcați ca niște statui, doar cu ochii ațintiți către cer. Cerul cenușiu se Întindea peste un peisaj dezolant: clădiri În ruină gata să se prăbușească, străzi pline de cioburi de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă privi cu neliniște: — Ești sigur? Nu m-am simțit nicicând mai bine. Ei, mai bine tu decât eu, aruncat așa acolo, zise. Apoi pufni: Așadar, ceea ce ai reușit să afli cât ai stat la clinica lui Kindermann e temporar rătăcit în capul tău, nu-i așa? — Nu e chiar atât de rău. Am reușit să arunc o privire prin biroul lui. Și mai era și o asistentă drăguță care mi-a spus totul despre el. Kindermann e lector la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că era vorba și despre un schimb. Berăria de la etajul trei al magazinului era plină de consumatorii de la ora prânzului, care stăteau apatici în fața farfuriilor cu cârnați și a halbelor cu bere, înalte cât niște veioze. Tânărul care ducea banii rătăci printre mese ca și cum s-ar fi uitat după cineva anume și în cele din urmă se așeză în fața unui bărbat îmbrăcat în costum albastru, care stătea singur. Puse geanta cu bani lângă una identică aflată pe pardoseală. Am găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceva mai întunecat și mai putred. Și ce oră de vizită e asta? Ce anume doriți? Îmi cer scuze că vă deranjez, i-am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care nu era marcată de boală. M-am cam rătăcit și speram că ați putea să-mi spuneți încotro e școala SS. — Nu e nici o școală în Wewelsburg, zise ea, uitându-se bănuitoare la mine. — Școala SS, am repetat cu glasul coborât. Mi s-a spus că e pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu te lăsa afectat de nimic venit din exterior. Astfel - pentru că el mai este prezentat și ca magistru al lui Pyrrhon, figură emblematică a scepticismului -, Anaxarh s-ar fi rătăcit într-o zi și s-ar fi împotmolit într-o mlaștină tocmai când Pyrrhon trecea pe-acolo. Filosoful suspendării judecății și al îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
anul 2954, luna octombrie, ziua 3, astronauții Ion Aciobăniței, comandant, și Vasile Amărășteanu, pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zărește ceva în față. Într-adevăr, în neagra noapte cosmică se deslușea pâlpâind o veselă luminiță. Episodul 3 Fără titlu Cu cât lumina se apropia mai mult, cu atât speranțele celor doi creșteau. În plus, pentru prima oară de când se rătăciseră în câmpul de accelerație spontană incontrolabilă (EVI), comenzile navei funcționau normal. Se aprinseră până și beculețele de pe ecranul jocului de oină la computer, pentru nevroze în spațiu. De bucurie, ignorând abțibildul cu „No smoking” lipit pe hublou, pilotul-telegrafist Vasile Amărășteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
apropiindu-se prudent. — Aciobăniței Ion, comandant de navă, spuse Aciobăniței, întinzând mâna. El e tovarășul meu, pilotul Amărășteanu Vasile. — K.M. 273, răspunse tractoristul, dând mâna. — Am fost luați de un câmp de accelerație spontană incontrolabilă - spuse Aciobăniței - și ne-am rătăcit, nimerind aici. Din ce sistem solar, din ce galaxie face parte planeta dumneavoastră? — Nu știu, sincer să vă spun. Eu mai mult cu... făcu tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto, Ce focul inima i-a fript-o, De a rămas să rătăcească Cu altă față, mai crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o soluție completă, în ceea ce privește teorema fundamentală a lui Abel. Mijlocul de demonstrare îl constituie anumite congruențe relative la un grup abelian, în transcriere aditivă. Lucrarea culege pe lângă G. Țițeica un succes de stimă, dar congruențele, detaliul tehnic al demonstrației, îl rătăcesc. Hotărât să vadă într-însa o lucrare de teoria numerelor, izbutește să mă convingă să plec la Göttingen pentru a adânci această disciplină cu E. Landau, în care îmi vestea pe adevăratul purtător al tradiției Gauss-Dede-kind-Minkowsky. Încât în august 1921
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Școala Politehnică, urmează (pentru a se întări!) clasa de matematice speciale ale liceului Louis-le-Grand. În acest an, Galois prezintă Academiei de Științe primul său memoriu privitor la rezolvarea ecuațiilor. Cauchy, căruia memoriul îi este încredințat spre cercetare, îl pier-de, așa cum rătăcise cu câțiva ani în urmă memoriul celebru al lui Abel. Această coincidență pune într-o lumină particulară caracterul sau cel puțin spiritul de ordine al acestui curtean legitimist care, matematicește, se așează hotărât cu o treaptă mai jos față de acești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acel moment un palid reflex a ceea ce fusese mai înainte. Se numea atunci "l'Ecole Préparatoire" și căzuse sub influența congregațiilor religioase. Al doilea memoriu asupra teoriei ecuațiilor, trimis între timp Academiei de Științe, dispare la fel cu cel dintâi, rătăcit de secretarul perpetuu, și definitiv pierdut prin moartea acestuia. O notă1 apărută în Bulletin de Ferussac ne dă o idee de stadiul în care se găseau cercetările lui Galois, la începutul anului 1830. Obiectivitatea ne obligă să recunoaștem că aceste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toamna Elena Marin Alexe Și dacă toamna îmi presară pe suflet gândul care doare, aștept o altă primăvară scăldată-n razele de soare. Și dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine, știu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine. Și dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
unele mor la orice capăt de drum există câte un rug călătoriile aduc întodeauna probleme cei mai mulți îl găsesc pe Hristos alții își pierd credința la mijlocul drumului nu-i ușor pentru nimeni ereticii sunt și ei oameni e foarte greu să rătăcești prin Univers singur să te simți strivit ca un gândac sub un toc de pantof îndesat într-o cutie de liniște da este peste puterile minții Referință Bibliografică: Asaltul minții / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul
ASALTUL MINȚII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364306_a_365635]
-
-vom la hangiu ultimul ban... Ce spui?, îți las trei nopți să te gândești. Mahmuri vom lua-o dimineață, Când soarele ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
Acasa > Orizont > Selectii > LACRIMA TOAMNEI Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 984 din 10 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lacrima toamnei Te caut, toamnă! Unde te-ai ascuns? Prin ce colț de suflet rătăcești? Ai lăcrimat ușor, mi-ai răvășit gândurile și nu mai știu dacă acest timp de dragoste plânge pentru noi doi ... Vântul ți-a șters lacrima, în care ai cules cer și pământ, duci departe visul meu, dincolo de copaci, undeva, unde
LACRIMA TOAMNEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364342_a_365671]
-
Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - --------------------------------------- Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 1 august 2013 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]