2,812 matches
-
moștenirea sfântă a sufletelor și o liniște fără de griji, nu supusă morții, ci scăpată de moarte; acolo nu e nici lacrimă, nici plânset - căci cum să fie plânset, acolo unde nu este cădere? -; acolo se găsesc sfinții tăi, scutiți de rătăciri și griji, de nechibzuință și ignoranță, de frică și de groază, de pofte și de toate impuritățile și patimile trupești; acolo e tărâmul celor vii”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 55, în PSB, vol. 52, p. 498
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
anul 1983, pe sărite, până în anul 306 î.e.n., cu bagaje" cu tot. Proces de cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă însemne halucinante, "păduri de piatră"; neadormit, "demonul timpului" incită la "rătăcire pe drumul drept". Într-o peisagistică seacă, oarecum philippidiană, ideile dobândesc o subțire corporalitate; la modernul Liviu Ioan Stoiciu, cel din Glasuri în labirint, sentimentul tragic al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așteptări mesianice, dar scriitura sefardă a suferinței, în cronici, povestiri și meditații diverse, este în mod deosebit influențată de ele. Conținutul și tonalitatea discursurilor așkenaze și sefarde au coincis, într-adevăr, cu încercări istorice diferite. Exilul sefarzilor a căpătat imaginea rătăcirii. Ei l-au abordat păstrând în memorie timpul fericit al șederii pe pământ iberic, cu momentele ei de glorie, atât sub musulmani cât și sub creștini, și în ciuda turbulențelor episodice. Iar în noile lor locuri de așezare, mitul măreției trecute
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Magogului, pomenit în Iezechielwww. Gog, conducătorul unei coaliții de forțe ale răului, și Israel, întors pe pământul său, se înfruntă. Înfrângerea lui Gog și supraviețuirea lui Israel determină națiile să recunoască suferințele suportate de acesta din urmă ca pedeapsă pentru rătăcirile lui. Terminologia folosită în cele două capitole din Iezechiel, ca și natura catastrofică și supranaturală a pedepselor aplicate dușmanilor lui Israel leagă clar această profeție de genul apocaliptic. În literatura ulterioară, războiul lui Gog și Magog este un semn ce
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cînd de fapt nu e vorba decît de cabotinism. Să stăm deci cît mai departe de cultura autentică, într-o formă de autism intelectual, să nu ne lăsăm pîngăriți de marile idei, de alte științe, care nu constituie decît niște rătăciri regretabile, unde dialogul interdisciplinar nu poate fi decît o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie să descriem pînă amețim cîte un copac, nu cumva să intuiască cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pentru perioada 1975-2004. În fine, cazuri sunt relatate din toată lumea, dînd contur unui adevărat flagel. În 1846, Fecioara Maria s-a arătat tinerilor păstori Maximin și Melanie la La Salette, în Franța și a transmis un mesaj despre toate aceste rătăciri, avertizînd asupra iubirii de arginți și a goanei preoților după onoruri lumești și plăceri trupești. Ea vorbește despre o "cloacă a necurățiilor", despre "urîciunea pustiirii" amenințînd cu pedeapsa divină.pe cei care "Îl răstignesc din nou pe Fiul meu", "căci
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viziune prea optimistă aceasta. De fapt, toate ființele au același început, provin din aceeași contopire primordială și sunt legate de Sursa lor, fiecare are o cale pe care poate să o împlinească într-o îmbrățișare de taină. Dar este atîta rătăcire! Oamenii au nevoie să li se arate drumul de întoarcere către adevărata lor natură, nu cu cine să voteze. Și-atunci ei se roagă direct la Dumnezeu, că doar Cerul îi mai ocrotește cu dragoste. Dacă scapi de ignoranță, capeți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Pe de o parte, iubirea apare ca un ideal destabilizator-intensificator al dorinței; pe de alta, ea funcționează ca un agent de autolimitare și de reglementare a pulsiunilor. Veritabil „haos organizator”, codul iubirii exacerbează și, în același timp, impune niște opreliști rătăcirilor lui Eros. Relația sentimentală este valorizată nu numai pentru că este identificată cu o viață bogată în emoții și simțiri, ci și pentru că permite realizarea uneia dintre aspirațiile cele mai profunde ale ființelor: a fi recunoscut ca subiectivitate unică, de neschimbat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
zone-frontieră dintre două lumi, teritoriu prin excelență al fantomelor. Io este condamnată nu numai să rătăcească în neștire; ea mai trebuie să îndure pe deasupra și metamorfozele propriului trup și pe cele ale minții sale răvășite, cum recunoaște ea însăși. Iar rătăcirilor ei nu le va putea pune capăt decât moartea. Nici Prometeu nu crede altceva; el reia istorisirea destinului lui Io tocmai pentru a evoca spațiile nelocuite de om, pustii, lăsate în paragină, unde își au sălașul Forkidele, trei fecioare îmbătrânite
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întuneric „stau trei surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase și al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este el însuși ambivalent. Teritoriu al morții sau al vânătorii nemiloase și al demenței criminale, el are, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se face că, în una și aceeași tragedie, figura bacantei se vede asociată deopotrivă delirului divinatoriu și celui ca dezlănțuire criminală, delirului cu valoare de adevăr și celui ca rătăcire a minții. Privind lucrurile din această perspectivă, n-am fi oare îndreptățiți să înscriem în reflecția noastră și o piesă ca Bacantele de Euripide, unde dubla valoare a maniei dionisiace constituie miezul tragediei? Pe de o parte, mania inițiaților, a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e întotdeauna o mărturie a imposibilei, inacceptabilei separări de ființa iubită, dar și de lume, de viață. Forța mereu prezentă a dragostei - pentru un bărbat sau pentru o femeie, dar și a dragostei de viață - condamnă fantoma la o veșnică rătăcire, la o neîntreruptă căutare și nu îi îngăduie nici o clipă de odihnă. Scena teatrului no, răspântie a trei memoriitc "Scena teatrului no, răspântie a trei memorii" Dacă în no fantoma se întoarce să bântuie prin anumite locuri, asta se întâmplă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
no a fost timpul insuportabilei separări, învinsă de forța amintirii, care este deopotrivă forță a iubirii, a iubirii capabile să creeze spațiul unei întâlniri în acel straniu interstițiu. Un alt no „din lumea reală”, Hyakuman, vorbește și el despre această rătăcire prin spațiile-limită, legată tot de ideea pierderii, a despărțirii. Și aici există un shite, o femeie care bate drumurile în căutarea unui copil pierdut, copilul cu un papagal pe mâneca hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
hainei. Dansul lui shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea regăsită a unei ființe vii, care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
shite, cu nesfârșitele sale rotiri amețitoare, nu izbutește să-l facă pe copil să apară și, astfel, în cele din urmă, „zadarnicul vis se curmă în veșnica absență”. Numai regăsirea copilului pierdut ar putea pune capăt istovitoarelor rătăciri ale mamei. Rătăciri a căror țintă e aflarea liniștii, a odihnei finale dobândite străbătând calea durerii, metaforă a vieții omenești însăși. Piesa se va încheia nu cu alinarea sufletului unui mort, ci cu pacea regăsită a unei ființe vii, care, datorită lui waki
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea însăși populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la rândul lui, un soi de vedenie. O nebunie însemnând rătăcire, călătorie spre moarte. Experiența nebuniei ca experiență a unei viziuni delirante însoțește în teatrul no orice despărțire. În acest sens, ne-am putea gândi mai ales la două piese reprezentative, Hana Gatami (Coșul cu flori) și Semimaru, unde, în partea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amăgirilor zeilor. Iar dacă în Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
transformări datorate asiduităților amoroase ale câte unei divinități (Adonis fusese transformat în anemonă de către Venus, Io - într-o vacă de către Zeus, iar Dafne - într-o tufă de dafini, pentru a scăpa de insistențele lui Apollo). Trei metamorfoze 1 legate de rătăcirea prin spații sălbatice și de tema iubirii ca vânătoare. În toate cele trei episoade apar pădurea, hăituiala și pribegia, iar în ceea ce-l privește pe Adonis, moartea pricinuită de colții unui mistreț. În Metamorfozele lui Ovidiu, această moarte a lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vrea să cred că toate astea n-au fost decât un coșmar”. Când va relata episodul, Necunoscutul va preciza că își văzuse atunci întreaga viață trecându-i pe dinaintea ochilor, de câteva ori la rând, ca și cum ar fi repetat întruna experiența rătăcirii pe acel tărâm dintre viață și moarte, unde, în clipa ultimei suflări, omul își revede, pare-se, întreaga existență. Necunoscutul făcuse oare o incursiune în lumea morților sau trăise o experiență onirică? Greu de spus; în orice caz, dacă fusese
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
astea spectrale, în care cred că recunosc personaje din copilărie...” Morții vii și fantomele trecutului își împart același spațiu, același interstițiu care, la Strindberg, este spațiul prin excelență al teatrului. Un teatru în care fantoma nu e singura reprezentare a rătăcirilor fără țintă prin locuri vag definite și primejdioase. În Drumul Damascului, Necunoscutul apare, încă de la început, ca un străin sumbru și melancolic, ca o ființă venită dintr-o altă lume și străină de lume încă din pruncie. Nu lasă el
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care nu spune nici un cuvânt. Cea care va vorbi, va acuza, va denunța nelegiuirile lui Hummel este Mumia, soția Colonelului, o femeie din cale-afară de bizară: nu iese niciodată din casă, refuză cu încăpățânare să-și părăsească locuința. Amestec de rătăcire a minții și de fascinație a morții, Mumia a ales, ca să zicem așa, să se claustreze în singurătate, să se îngroape de vie în întunericul morții, închizându-se într-un dulap-cavou unde nu pătrunde nici un fir de lumină. În nebunia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
actorului sau, mai degrabă, marionetele, paiațele, manechinele însuflețite de o forță poetică? Personajul de teatru, fantomă și statuie Cu Șase personaje în căutarea unui autor, personajul de teatru devine el însuși o figură a pendulării între real și imaginar, a rătăcirii - prin spațiul dintre viață și non-viață, dintre materialitate și umbră - în căutarea unei forme, a unui corp. Dacă discursul Tatălui începe prin a fi o simplă și banală conversație despre „cum se dă viață pe scenă unor personaje închipuite”, personajele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu o privise niciodată cu ochi buni, integrând-o - din punct de vedere istoric - târziu și cu destulă teamă 1. Ei bine, cine ar fi putut crede în existența duhurilor, a fantomelor, a sufletelor din Purgatoriu și a neobositei lor rătăciri, cine ar fi putut crede în Îngerul O Sută Plus Unu cu mai multă convingere decât Contesa? Este părerea lui Cotrone, care îi și cere, de altfel, bătrânei Sgricia să-i istorisească totul Contesei, fiindcă „nimeni altcineva n-ar fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din vis 25 Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor 29 Cel mort trăiește în cel viu 33 Cadavrul tragic naște fantome 38 Eroul tragic, un mort viu 41 Teritoriile alterității sălbatice: moartea și nebunia 43 Delirul tragic: rătăcire și cunoaștere 48 Fantoma sau jocul amăgirii și al adevărului 51 Oedip și mormântul invizibil 56 Statuia și fantoma 59 Moartea privită în față sau eroul mascat 65 II Scena teatrului no, răscruce a memoriilor și a aparițiilor Shite sau
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]