2,625 matches
-
oară în viața mea, am fost salvată prin miracolul grației divine. Poate că o lacrimă a lui Dumnezeu a topit ghețarul în care mă rătăcisem. Sau poate dragostea pe care am simțit-o pentru Ivan - seamănul meu, fratele meu, partea rătăcită a sufletului meu - a prefăcut pe loc ghețarul în abur. M-am trezit în camera mea de hotel cu puțin înainte ca recepționerul să mă anunțe că e timpul să cobor la micul dejun. Pe hol se auzea deja târâitul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viața. O sfoară, prinsă de cocoașele armei, cu un capăt, iar celălalt, strecurat printre crenguțele din gâtuirea făcută de mâna braconierului, urma a declanșa moartea sigură a animalului venit la apă. În ziua fatală, ciobanul ce-și căuta câteva mioare rătăcite, prin pădure, Îl găsise, pe Victor, Împușcat, În gâtuirea de frunzare. Înspăimântat, fugi acasă la Ion. Hai, să vezi nenorocire! Și-i povesti: oo! Ce grozăvie-mi spui?! Hai, și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era plecată, erau mai mult niște imixtiuni În viața lor de grup. Thomas venea, credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să se deplaseze spre partea de sus sau de jos a paginii. în refluxul său, textul lăsa însă întotdeauna și în mod inevitabil în urma sa diverse depuneri : fragmente de litere sau de cuvinte, semne de punctuație dizlocate, cîte o literă rătăcită sau chiar cîte un grup de litere deturnate din cuvintele inițiale. Privind la ceea ce lăsa oceanul în urmă, Bernard avea impresia că deslușește, tot așa, fragmente dintr-un text cosmic. scoicile, crabii, rîmele, racii rămași prizonieri în diverse alveole ale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
supăra însă că, fiind mai redusă intelectualicește decât Otilia, nu căzuse în capătul de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georgetă frumoasă ca și aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai inconștient. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fără probleme în gașca celor mari. Când ei, cei mari au terminat facultatea i-au lăsat bonoteca! Mii de bonuri de toate culorile, literele, cu dungulițe în toate sensurile la toate cantinele studențești din București și de oriunde. Aveau acolo rătăcite și câteva zeci de cartele întregi, ce poți să mai spui< o adevărată comoară ce se transmitea din vremuri imemorabile colegilor mai mici însă nu oricui. Erau reguli bine stabilite și moșteneau această avere numai ’’studenții merituoși’’ și care dădeau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le observă răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna. Le scutură cum pot, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi bulevardul. - Hai acasă. Astăzi trebuie să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii despărțeau capetele de trunchiuri și trăgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri și am pâlpâi îngropîndu-ne? Dacă oamenii ar umbla goi, ar câștiga mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prin iarbă, care, caldă și mirositoare, îi gâdila corpul, s-arunca, în lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă, fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi și albine... Era nebună, ca un copil rătăcit [rătăcind] într-o grădină fermecată de basme. În urmă, văzând că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise, dar care fu spaima ei când nu văzu nici o ieșire. Ce să facă? Cu gândul ca, s-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce în lumina lunei părea de argint. Fața sa trasă îmi păru că se mișcă. - - Ioane! zic, scoală, hai acasă. El își întoarse, culcat fiind, ochii spre casa unde fusesem. Lumina era stinsă. - N-am fost noi acolo? zise el rătăcit, arătând cu mâna spre direcțiunea casei. - Nu! Noi abia ieșisem din oraș, și tu ai căzut aicea fără simțiri. - Va să zică am visat? zise el râzând nebunește, știam eu c-am visat! Nu se putea altfel... nu se poate. Vocea sa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la biserică. Mulțimea se grămădea la ușă și-năuntru. Eu pătrunsei izbind cu coatele fără cruțare în toți ce-mi sta în cale; în ochii mei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în neputință de - a-mi da cont de ceea ce cugetam și simțeam, urmării convoiul până la biserică. Mulțimea se grămădea la ușă și-năuntru. Eu pătrunsei izbind cu coatele fără cruțare în toți ce-mi sta în cale; în ochii mei rătăciți, în împregiurarea că nu-mi ridicasem pălăria intrând în biserică, în pumnii mei strânși în dinții mei rânjiți într-un râs sălbatec o fi fost ceva straniu care îndreptă ochii lumei spre mine. - Un nebun! șopti unul așa de tare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stinși ca de sticlă se mișcau triști în orbitele lor. Ei se mișcau încet, încet pîn-în mijlocul bisericei... Eu mă ascunsei după o coloană de aur, cu groază. Printre ei văzui o umbră... un bătrân cu părul alb, cu fața rătăcită și trasă, lumânarea sa ardea și el privea în ochiul lumînărei cu buzele strânse și cu ochii fixi... Mie-mi părea că-l cunoșteam. Răzimată de-o coloană, drept în fața mea, stătea o fată palidă cu fața ca marmura cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deal vedeam arzând focuri mari, și oameni împregiur, din fundul codrilor ce-ncongiurau ca o manta neagră - verde umerii munților vuia câte - un bucium durerea lui de aramă; pe lângă alte focuri vedeai pare-că cum joacă fete și flăcăi, iar pin codrii rătăciți fluierau voinicii printre dinți și din frunze câte - o doină adâncă și plină de foc. Astfel treceam înainte alături cu zidurile de piatră a muntelui, pe-o cărare îngustă ce ducea mereu în sus, năruită pe - alocurea, pe - alocurea baricadată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
erau întorși cumplit, din gură, peste barbă, curgea spuma cea vânătă a morții, mînele sale erau dinainte legate. Alături c-un părete sta răzimată fata lui, palidă ca varul, cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cauza letargiei. Îmi apropiu gura de rană și sug o dată cu putere, astfel încît gura toată mi se împlu de sânge. Sânge negru și-nchegat curgea și din rană, pulsul începu a bate încet, încet și Ioan își deschise ochii lui cei rătăciți. Fața lui se trăsese, de părea a fi numai piele și oase, albușul ochilor era țesut cu subțiri vine roșii. - Ioane, zisei eu, cum îți e, copilul meu? - Cum îmi e? zise el, surâzând amar. Cum să-mi fie? Am
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bronz pătrunde din când în când lumina galbenă a lunei, ce face să răsfrângă mur de mur în țâșniri uriașe și fantastice, și de - acestea fantasme eu fug din colț în colț, lănțuit în lanțuri grele, cu ochii înfundați și rătăciți, tîrîndu-mi în brațe mormanul de paie mucede pe care dorm. Fug de-o rază palidă, căci se-ntrupează în duh, în umbra cea urâtă a morții, fug de umbra unui zid, căci îmi pare un uriaș de piatră ce-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care creditează și citează din Raportul Serviciului Român de Informații despre evenimentele din decembrie 1989, precizează că adeseori, după 22 decembrie, victimele au fost rezultatul unei atmosfere confuze, în care „terorist” putea fi oricine, erorile nu au lipsit, nici gloanțele rătăcite, deoarece armamentul a fost folosit și de către persoane neautorizate sau neantrenate, ori chiar de aventurieri. Dar toate acestea pledează tocmai pentru ideea de „comună insurecțională” și revoluție - că aceasta a fost ulterior (după instalarea noului organism politic) deturnată și uzurpată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pentru Ceaușescu» sau «suntem copiii lui Ceaușescu», au strigat câțiva, în special cei foarte tineri, 18-22 de ani. În bătălia de la Radiodifuziune, dusă de blindate cu 300 de militari bine aprovizionați cu muniție, un terorist a urcat pe tanc, parcă rătăcit, în văzul tuturor și a încercat să mitralieze mulțimea, care l-a doborât trăgându-l de picioare în câteva secunde. ș...ț Unii rămâneau aroganți, chiar amenințători ș...ț: « Dacă mor eu, vin alți 400 care vă vor termina pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
teoriei potrivit căreia „teroriștii” au fost doar o psihoză întreținută de noua Putere, fără să existe în carne și oase, își argumentează ipoteza prin fapte reale precum tensiunea și surescitarea din decembrie 1989, reacțiile de panică producând erori fatale, gloanțe rătăcite, erori tactice; nu sunt excluse mici vendete între diferite facțiuni (istoricul Dennis Deletant emite și o asemenea ipoteză în România sub regimul comunist, 1997; dar tot el susține, în Ceaușescu și Securitatea..., 1995, că teroriștii au existat, totuși, și au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o imagine exterioară mai bună. 5. Menținerea curățeniei se aplică tuturor aspectelor afacerii dumneavoastră, nu doar pereților și covoarelor. Ordinea și curățenia de pe birourile de lucru sporesc productivitatea, deoarece se elimină astfel timpul pierdut cu căutarea rapoartelor și a dosarelor rătăcite. Capcana nr. 51tc " Capcana nr. 51" Atunci când nu cultivi mândria de a muncitc " Atunci când nu cultivi mândria de a munci" „ Atunci când unui om i se cere să măture străzile, ar trebui să o facă la fel cum a pictat Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și asemănarea lui Hristos. În ce sens? În fața grabnicului lui sfârșit, Iisus nu ironizează fin (ca Socrate), nici nu blestemă smintitor (precum Irod), ci se roagă. Sub ploaia de sfidări și insulte a soldaților romani, a fariseilor și a trecătorilor rătăciți, Fiul rostea un psalm regal, atribuit lui David (Ps. 21, LXX). Cuvântul îl lăuda pe Dumnezeu în timp ce vocile morții defăimau creația. În fața deriziunii motivate de ură, apare lumina pascală a iubirii, capabilă să dea și ultima iertare. Psalmul începe dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]