25,611 matches
-
armură ca un fluture. Ciudat. Bărbăția imaginii nu reușește să ascundă un anume aer feminin... Neculce îi face două portrete. Primul înainte de a fi domn: ...era atunce nerăbdătoriu și mînios, zlobiv (rău) la beție, și-i ieșisă numele de om rău. După înscăunare: Iar acmu, viind cu domnia, nu știu, să-și piiardă numele cel rău; au doar mai la vîrstă venisă, au doar chivernisisă viiața lui unde nu era pace? Că așč să arăta de bun și de blînd! Tuturor
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
Că așa fusese înțelegerea. Minciună și vicleșug. Frați de limbă și de neam căutîndu-și unii altora pieirea! Ce să mai scrie bietul martor al anilor una mie și nouă sute și nouăzeci?... Neculce a zis totul: ...că ne-am înmulțit obiceiuri rele asupră și ne-au făcut oameni de nimică de sîntem, că ne-au călcat precum le-a fost voia... Căutați acmu de socotiți ce fără de năroc țară și oameni... Noroc?... Norocul însă îi ajută pe cei tari. De la marele han
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
care-l cunoaște pe Ben Gates, era să zic Bill Gates, și nu face fasoane să intre în peșteră cu el ținîndu-și agenții la distanță de jocul de-a comoara. Nu puteau lipsi răii care nu sunt chiar așa de răi, Mitch Wilkinson (Ed Harris) et Co. Mitch vine și el din istorie și vrea să facă istorie cu orice preț, ex catedra, se înțelege. Filmul se deschide cu o lecție de istorie, din păcate senzații foarte tari nu mai pot
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
generală. După câtva timp am înțeles că gardienii de la politici formau un corp special. Numai ei puteau fi gardienii noștri, căci fuseseră formați după tehnici răsăritene, adică antrenați anume ca să ne faca viața cât mai grea, să fie cât mai răi. Deci nu veneam în contact cu gardieni de la dreptul comun. Aceștia nu erau competenți pentru indivizi de periculozitate maximă, cum eram noi. Exista riscul să ne trateze mai blând, ceea ce ar fi însemnat o pactizare cu dușmanul de clasă. Toți
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
Alexandru Ivasiuc, de pildă) și nu vehiculează teorii uitând să mai trăiască, pur și simplu, în paginile romanului. În Drumul egal al fiecărei zile, în pofida monotoniei ucigătoare după al cărei orar se desfășoară existența provincială a acestei familii de vreme rea, figurile care o compun sunt deosebit de pregnante. Unchiul Ion e un personaj memorabil, atât ca natură umană ficționalizată, cât și ca realizare artistică. Cu mersul său "târșit", cu care își trage un picior rănit în război, cu chipul adeseori pământiu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară, este marcat de o luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu smocuri, chiuvete în care plutesc fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
S-a spus, printre altele, că textul e utilizabil ca exemplificare (de uz didactic) a erorilor de argumentare. Am avut aceeași senzație: articolul în cauză poate fi folosit, în absența oricărei informații prealabile despre cel atacat, ca un exemplu de rele practici argumentative: e un text care, la o lectură atentă, își anulează din interior orice valoare de adevăr. Unul din principalele sale defecte e că ignoră (probabil deliberat - dar nu putem ști niciodată care este raportul exact dintre ignoranță și
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
denumirea ziarului/revistei, cu ziua sau numărul exact: "România liberă, 12 august 1992". A prezenta ca fraudă dovedită o datare asumată de autor (neverificabilă, dar și imposibil de contrazis cu dovezi) e, desigur, un "truc ieftin", ca și atribuirea de rea intenție (datarea fiind o formă de contextualizare a unui text, o alternativă la actualizarea și modificarea sa). Ultimele acuzații țin mai puțin de practicile profesionale și cred că pot fi demontate mai ușor chiar de bunul simț general: presupozițiile pe
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
lui Traian Băsescu s-a conturat concluzia că toți ziariștii angajați la trusturile "mogulilor" ar scrie la comandă. C-ar fi vorba de-o cedare morală de sus până jos, că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimțirii și-a relei credințe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, șantaje, bani negri și celelalte componente ale relațiilor de tip mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență. Destui dintre jurnaliștii aflați în avanposturile oribilei bătălii pentru
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
sens", spune Merleau Ponty), vom descoperi că noțiunea de bășcălie, nelipsită din nici o epocă a istoriei noastre, își schimbă modul de întrebuințare de la o epocă la alta. în timp ce în epocile negre se poate transforma într-o alunecoasă manta de vreme rea care ne ajută să ne strecurăm sub lovituri, ne apără și poate chiar ne salvează, reflexele pe care ni le-a lăsat, ne pot împiedica să funcționăm în condiții de libertate, așa cum un anestezic te poate ajuta să treci pe sub
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
suferinței, dar poate să te și împiedice să te mai trezești vreodată după operație. După cum, citită în oglindă, observația poate fi valabilă și pe dos: "Relativitatea generală din domeniul social-politic, spune N. Steinhardt, ne învață că multe din noțiunile socotite rele și condamnabile pot în anumite împrejurări dobândi caracter binefăcător, iar cele unanim considerate drepte și pilduitoare pot deveni catastrofale și izvor de mari dureri, necazuri și grea pătimire. După cum în imponderabilitate sau în apropiere de zero absolut legile fizice obișnuite
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
tuci,/ Urși pitici jucând pe-o labă,/ O! de cînd nu-mi mai aduci,/ Moș Crăciun, moșneag de treabă!". Ca-n basmele cu locuri unde se trezește conștiința, "Moș Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este,/ Pentru cea din urmă dată,/ Mi-ai lăsat o carte rea;/ Și citind în carte, iată,/ Am văzut din cartea ta,/ Că n-ai fost decât poveste." Toate întîmplările lumii mari sînt "triste jucării", din care a ieșit spiritul sărbătorii. Un menestrel, "la spartul nunții, în cămară", le descîntă să-și
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cultură/civilizație. Insul respectat în dauna massei. Cu mefiență față de progres, care poate cu destulă ușurință să se transforme într-o sursă de corupție... într-o dreaptă pragmatică se situează confortabil adepții unei guvernări paternaliste, capabilă să țină în frâu relele instincte ale numitelor masse, dar și puterea devastatoare a banului. Bogatul e ținut sub control, săracul asistat. Bogătașului i se asigură secretul bancar, yahtul, caii de curse, săracului o pâinișoară, un acoperiș decent deasupra capului. Iar la extrema dreapta se
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
numele lui Scorsese au cîntărit foarte greu în balanță pentru un remake, oricît de bun ar fi el. Distribuția nu e deloc neglijabilă, dimpotrivă, Scorsese aduce în față, ca de obicei, nume sonore, o întreagă pleiadă de goodfellas, altfel foarte răi, indiferent de tabăra în care se află. Nu este loc în filmele sale decît pentru temperamentali, iar în anumite cazuri isteria se justifică prin tensiunea la care sunt supuse personajele într-un mediu ostil. Acesta este mediul mafiei irlandeze, pentru
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
te voi p??i niciodat? regina mea... i tu nu m-ai p??it nici acum, Unchiule Joe - drag? Unchiule Joe, tu eți ? c?undeva foarte aproape i tu ții această, tu ții c?nu poi muri ? inima mea"... Gur?rea, Constantin Argetoianu, ? memoriile sale, pretinde c?a surprins-o o dat?pe Regin? ieind din alcov, "abia desprinz?du-se din braele colonelului canadian Boyle, ultima ei cucerire din acei ani, care-l f?ea gelos pe Barbu tirbei, amantul
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
că cele cîteva minute de informare se preschimbă într-o zapare năucă și iritată în cursul căreia, rătăcind de la un post la altul, te simți din ce în ce mai nervos, că în fine, închizînd televizorul, cazi într-o stare de două ori mai rea decît cea de care vroiseși să scapi atunci cînd ai deschis televizorul, toate aceste amănunte nu le spui nimănui și taci chitic. A le mărturisi înseamnă să recunoști că ai devenit pînă într-atît de dependent încît nu mai poți sta
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
care cu banii europeni de azi așteaptă gloria autohtonă de mîine. însă pînă la banii europeni, care să zicem că n-au miros, artistul român recurge în continuare la finanțarea românească. Iar aici se întîlnește cu obstacolele noastre locale, mai rele decît marșandizarea capitalistă. Culmea e că cei care izbutesc să mulgă vaca subvențiilor autohtone o fac fie în numele unui trecut devenit îndoielnic, fie în numele unei mediocrități cu proptele care își clamează valoarea recognoscibilă de mîine. În ciuda acestor idealiști de strînsură
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
militare celui căruia în viață i se spunea "Teleagă". Omul care recunoscuse public a fi fost un dobitoc mai fusese și general. Ciudatele afinități! (...) Comunismul a fost rău, cu toate că, dintre diriguitorii lui unii au fost buni; comunismul a fost și rău și bun; adevăratul comunism este mai bun cum nu se poate; e de încercat - cam așa sună teza... Dacă periculozitatea lui a fost de genul unui tzunami politic, atunci părțile lui bune se aseamănă cu acea rărire a unor populații
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
incitări în rândul oamenilor de artă și litere din R.S. România, recurgând chiar la imixtiuni în politica partidului și statului nostru în domeniul cultural" (pp. 70-71). Pe de o parte avem așadar Securitatea bună, iar pe de alta, pe românii răi din afara țării, care influențează negativ intelectualitatea, recurgând chiar la imixtiuni în politica partidului și statului nostru. Să vedem însă imixtiunile celor două neaoșe instituții în viața lui Ion Caraion. Înainte de a-l acuza pentru cele făcute, e obligatoriu să cunoaștem
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
desprinde cu greu. Îndrăgostit până peste cap de o fată cu poeticul nume Lucia Salam, care visează la o carieră de balerină zguduind Parisul artistic și monden, viitorul poet pendulează între mesaje înflăcărate, de un pronunțat idealism, și epistole inflamate, rele, coborâte la tonul și stilistica vulgarității. Într-un moment de amarnică supărare, iritat la maximum de faptul că Lucia nu se arată cu totul insensibilă la aspectele fizice ale iubirii, cavalerul îi comunică... dimensiunile podoabei sale bărbătești (lungime plus diametru
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
alambicat Iar coșmar... Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar Durerile, cum revin, așa dispar Ce mai este, parcă nu mai are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Grigore "Un obraz îmi plânge/ și altul îmi râde/ când îmi lipesc urechea/ de buricul tău." (Ovidiu Gligu); " Te rog să nu mai plângi iubita mea-/ Mă voi întoarce și va fi iar bine./ Să nu asculți ce spune lumea rea/ Ascul-tă-mă numai pe mine.// Dacă ți se face dor, femeie,/ De mângâierea mea fierbinte,/ Strânge perna-n brațe cu tărie" (Alex Vâlcu); " Și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fargme � spermatozoidul varsă negru în
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la bun început, toate eforturile pentru a exprima judecăți corecte: adică întîi să reflecteze și apoi să vorbească. Dar la vanitatea înnăscută se adaugă, la cei mai mulți oameni, și limbuția, precum și reaua credință înnăscută. Oamenii vorbesc înainte chiar de a fi gîndit, iar dacă observă ulterior că opinia exprimată de ei s-a dovedit a fi falsă și nu au avut dreptate, atunci măcar să salveze aparențele și să lase impresia că lucrurile
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
când dă de perete zice că s-a isprăvit lumea"), pe de alta formularea artistică, adevărate poeme într-un vers (ex. "Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești"), ca și vocația aforistică ("Paza bună trece primejdia rea") a proverbelor noastre, față de care pălesc cele din alte limbi romanice. În încheiere am explicat de ce, în colecțiile de proverbe românești, apărute între 1964 și 1989, nu se poate găsi echivalentul latinescului Sutor, ne supra crepidam ("Cizmarule, nu mai sus
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
și Mașina Ta, amândouă Auguste, s-au năpustit în căruța unui franzelar, mi se pare de lux. Iar acum gazetele aduc știrea că Ai mai făcut o vitejie, călcând în picioarele Tale Auguste, un șofer, pe nume Ion Damian. Gurile rele spun că bietul șofeur a primit mai multe lovituri de picioare decât ar fi trebuit și decât ar fi meritat, fiindcă Măria Ta L-ai fi confundat, după nume, cu mine. Nu, Alteță, n-am fost eu. Dealtminteri, am credința
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]