2,296 matches
-
apă din fântâni? Că vor accepta să ne fie servitori pentru eternitate? Ce, ei nu sunt oameni? Până și Zambia sau Gambia sunt acum țări independente, de ce ar continua arabii din Teritorii până la sfârșitul timpurilor să ne curețe În liniște rahatul, să ne măture străzile, să ne spele vasele În restaurante, să șteargă la fund bătrânii din aziluri și să mai spună și mulțumim frumos? Tu ai accepta ca ultimul antisemit ucrainean să le rezerve un asemenea viitor evreilor? Expresia „servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ani și râdeau de explicațiile mele. Asta nu era decât scârnă de șoareci, spunea tante despre grăunțe, iar Onkel era de părere că n-ar fi văzut niciodată dejecțiile expuse atât de igienic, dar ăștia sunt copiii, fac lesne din rahat bici, numai că ar trebui totuși să fie cineva cu ochii în patru ca nu cumva să mă fac arheolog, pentru că asta e o meserie de muritor de foame. Și mama a spus, după ce vizitatorii au plecat și eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
au oferit bani ca să tac pentru că știam că în beton era prea mult nisip, fiindcă le cunoșteam înșelăciunile ajunse la ordinea zilei. Dar trebuie să știi că în toți acești ani tatăl tău a trecut nepătat prin afacerea asta de rahat. Și am simțit că asta era singura lui mândrie. Doar câteva săptămâni mai târziu - tata își revenise ca prin farmec, în ciuda așteptărilor nefaste - și-a lăsat capul într-o parte, cum făcea în fiecare seară când voia să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fațadelor și intrigile catolice se prezentau drept politică. Firma Henkel, cu sediul în Düsseldorf, a produs un detergent pe nume Persil, de la care a fost derivată sintagma „certificat Persil“. Cu ajutorul acestuia, nu puțini au fost aceia care și-au spălat rahatul brun din biografie. De acum înainte nepătați, își savurau slujbele și demnitățile. Dar socialiștii? Social-democratul Kurt Schumacher, pe care, pe când eram băiat la cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
talente cu asta, că se Întinde la șuete cu a mai asortată amplitudine. Dân când În când, se bagă În viața personală a lu chelăreasa Clementine. Sunt niscaiva nopți, pă zău meu, care nu poci să pui geana dă cât rahat halește. Da când, În sfârșit, Îmi uit dă Clementine, vin de mă inervează șobolanii, plaga otelăriei străinarde. S-o luăm cu Încetu pân chestia știută. D-un paregzamplu, o să-ncerc să-ți pictez locu, În total. Fă-ți idee d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă asigur că nu ai probleme financiare și o să vedem cum rezolvăm situația apartamentului și a ipotecii și toate celelalte, dar trebuie să plec. Nu-mi venea să cred că purtam conversația aia. Despre ce naiba vorbea James? Apartamente, bani, ipoteci, rahaturi? Conform scenariului, amândoi trebuia să-i gângurim copilului nostru, să ne certăm afectuos încercând să decidem cu cine semăna mai mult. Dar James, James al meu, îmi spunea că mă părăsește. Cine e șeful aici? Vreau să depun o plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el, răspunzându-i la mesajele mentale. „Dacă nu te-ai fi însurat cu o curviștină care fură soți și distruge căsnicii, dacă te-ai fi însurat cu o fată drăguță și cumsecade, atunci nici unul din noi n-ar fi în rahatul ăsta.“ Probabil că eram îngrozitor de nedreaptă cu bietul om. El nu mi-a spus nimic. N-a făcut decât să-mi arunce o privire tristă și acuzatoare. Am îmbrățișat-o pe Judy luându-mi la revedere. Amândouă plângeam. Și măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident, Annei. Ți-am spus eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de taică-su. — Bietul copil, a spus tata. Destul c-a fost abandonat de taică-su. Îmi doream cu putere ca jocul ăsta de-a ecoul mental să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fost că am aruncat toate numerele din Hello din cameră. Mai multe sute de case „somptuoase“ au fost condamnate să aterizeze în tomberon dintr-o singură mișcare. Mă simțeam curățată și purificată. Nu mai voiam să citesc reviste de rahat. Aveam de gând ca de atunci înainte să mă pun la o cură strictă cu Time, The Economist și The Financial Times. Și numai din când în când să-mi arunc ochii pe numărul din Marie Claire pe care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
martorele micii dispute dintre mine și Adam din ziua precedentă. Doamne, oare se întâmplase doar cu o zi înainte? Fetele au continuat să discute despre noi cu voce tare. — A, da, ăia doi. Se pare că s-au împăcat. —Aaaa, rahat! Am deschis ochii și m-am uitat la Adam. Amândoi am izbucnit în râs. — Nu mai lipsește decât tipu’ cu Guinness-ul, a zis el. — În cazul ăsta, eu chiar că plec, i-am spus. Pe drum spre ieșire am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
carte de perfecționare“. Ceva scris de una din tipele din gașca Brontë. Sau poate nițel Joseph Conrad. Ăsta era întotdeauna distractiv. Dar voiam ceva care să nu mă solicite prea mult. Ca să fiu sigură, mi-am cumpărat ceva de tot rahatul. După ce-am ieșit din librărie, ținând în gheare copilul și bestsellerul cu coperte aurii, s-a întâmplat să trec pe lângă cafeneaua unde fusesem cu Adam în sâmbăta precedentă și, cum se întâmpla să am o oră-două de pierdut, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
treceau pe stradă. Anna mi-a zâmbit cu dulceață și mi-a întins ceva. —Claire, ia cristalul ăsta și pune-l într-un buzunar. O să-ți aducă noroc. O să aibă nevoie de mai mult decât unul din cristalele tale de rahat, i-a trântit-o Helen. —Helen, încetează, a apostrofat-o tăios mama. Ce-i? a sărit Helen înfuriată. — Chiar trebuie să fii așa de rea? a zis mama. N-am fost rea, s-a apărat Helen cu pasiune. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a apropiat de mine cu o geantă de plastic care părea burdușită cu creioane. Fugi de-aici, i-a strigat Helen iritată, împingând-o cu cotul. Eu o machiez. Tu probabil că vrei să-i pictezi stele, sori și alte rahaturi din astea New-Age. Anna și-a afișat imediat o expresie spăsită. Nu, i-a explicat Helen mai îmbunată. Trebuie să pară că nu e deloc machiată. Că e frumoasă de la natură. Da, am sărit eu încântată nevoie mare. Așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mama. O voce micuță din creier mi-a amintit că încercasem să vorbesc cu James și că el îmi spusese că asta e o nouă dovadă a imaturității mele. Ei, probabil că avea dreptate. De obicei așa se întâmplă. Ce rahat, m-am gândit, simțindu-mă din nou rebelă. Iar acum trebuia să încetez să mă mai simt nemulțumită și răzvrătită. Nu mai eram o adolescentă de douăzeci și nouă de ani. Dacă aveam de gând să devin o femeie matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcuse să mă simt bine. Dar, sinceră să fiu, chiar nu credeam că asta era explicația. Adam era special. Eu și Adam eram speciali. Deși acum nu mai eram. Acum Adam mă disprețuia. Din cauză că fusesem proastă și crezusem explicația de rahat pe care mi-o dăduse James. Și pentru rapiditatea cu care sărisem din patul lui și dispărusem cu un alt bărbat. Chiar dacă acel alt bărbat era soțul meu. Chiar mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată! Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel mai vechi truc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată! Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel mai vechi truc din lume? — Cum adică? am întrebat-o. Deși nu voiam să aud răspunsul. —James te înșală. Își dă seama ce greșeală colosală a făcut. Te vrea înapoi fiindcă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că eu nu înțeleg nimic, m-a anunțat James. Deci asta fusese. Pierdusem. —Nu înțeleg care e problema, a continuat James. Niciodată n-am spus că nu te iubesc. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te interesează: tu și sentimentele tale și... Destul! —Taci din gură! i-am ordonat. Vocea mi-a sunat mai tare decât mă așteptasem. James a fost așa de șocat încât chiar a tăcut. Nu vreau să mai ascult nici unul din rahaturile tale cum că sunt o persoană îngrozitoare, am urlat. Nu eu mi-am tras-o cu altcineva. Tu ai făcut-o. Ești atât de imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sărăcit, ingenioasă diferență lingvistică de ordinul globulelor albe, deoarece au apărut primele cazuri de leucemie În rîndurile soldaților de menținere oncologică a păcii În Kosovo, pe urmă s-a spus că n-au apărut, fusese altă boală, a mîncat cineva rahat. Închei nota. Să nu uităm Wag the Dog. Tocmai imposibilitatea stabilirii oricărei conexiuni Între uraniu și pacientul cu drepturile apărate, așa cum există, de pildă, cea dintre pușcă, glonț și victimă, va face ca bomba pașnică să nu poată fi dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motiv pentru care trebuie să tragem În ea. „Știți că nu v-am mințit niciodată”, trîmbițează comitetul PRM. Asta-mi aduce aminte de primul număr al revistei, unde Corneliu scria că nu există nici o deosebire Între cei care-au mîncat rahat cu polonicul (autoaluzie) și cei care l-au mîncat cu lingurița, În canalizata eră a geniului. Această viziune patriotic-culinară justifică Întru totul afirmația potrivit căreia ei nu ne-au mințit niciodată. Nu poți și să minți și să te hrănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țipînd cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se Îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad În șold, mănîncă rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Shit. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Totuși lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putina. Jack l-a pocnit cu pistolul pe Weiskopf, apoi i-a răsturnat canapeaua și a găsit un cufăr plin cu jointuri și pilule de benzedrină. Le-a luat cu el, cu gîndul să-i vîndă lui Mickey Cohen tot rahatul ăla. Welton Morrow i-a oferit aranjamentul cu securitatea. Jack a acceptat. Karen Morrow a fost trimisă urgent la o școală cu internat. L-au făcut sergent, Într-adevăr. Pe Mickey C. nu-l interesau drogurile; doar heroina, Marea H
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Lounge - numere la care puteai suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau spre patruzeci de ani, erau flămînde și-i erau recunoscătoare unui tip mai tînăr, care le trata frumos și le dădea impresia că nu toți bărbații sînt de rahat. Lorene era solidă rău - arcurile saltelei loveau Întotdeauna podeaua. Jane punea discuri de operă ca să se excite - sunau ca niște mîțe care se cordesc. Nancy era o bețivancă și se purta exact așa cum te-ai fi așteptat de la una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]