3,026 matches
-
sens, menținută în identitatea ei sintactică și semantică, o frază nu constituie același enunț dacă este articulată de cineva în cursul unei conversații, sau este tipărită în textul unui roman, dacă a fost scrisă odinioară, cu veacuri în urmă, și reapare acum, într-o formulare orală. Coordonatele și statutul material al enunțului fac parte din caracterele ei intrinseci. (1999: 123) Bahtin exprimă exact aceeași idee: Identitatea absolută între două propoziții (sau mai multe) este posibilă (ele coincid dacă sînt suprapuse ca
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Interaction et cognitions, vol. II-1 et 2, 1997: 137-148. - Egon WHRLICH: Typologie der Texte, Heidelberg, Quelle et Meyer, 1975. 1. Perioada: de la retorică la lingvistică textuală 1.1. Redefinirea perioadei Teoretizată de gramaticienii și stilisticienii clasici, noțiunea de "perioadă" a reapărut în lingvistica anilor 1980 sub pana specialiștilor în oral (Luzzati 1985, Blanche-Benveniste 1997, Berendonner 1992). În fața non-pertinenței noțiunii de frază la oral, aceștia din urmă au avut nevoie să definească blocurile de unități care întrețin între ele legături ierarhice de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și consfințit doar pentru cei șapte principi electori, așa cum îl cunoaștem de la Rudolf I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era întărită. După domnia lui Henric al VII-lea de Luxemburg (1308-1313)140, până în 1346 reapare anarhia, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
un picior în Vest și celălalt în Est a trasat o linie albă, lată de 15 cm, de-a lungul Friedrichstrasse. La apostrofările occidentalilor, el răspundea: "Capitaliștii sunt responsabili pentru cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru ca niciodată să nu reapară o asemenea situație, trebuie să împiedicăm intrarea lor în țara noastră". Până în 1966, Koch a rămas un fidel cetățean al RDG, așa cum a dorit tatăl său, membru al partidului comunist. În acel an însă, bunicul său olandez, pe care nu
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ne amintim decît cu condiția să adoptăm punctul de vedere al unuia sau mai multor grupuri și să ne replasăm într-unul sau mai multe curente de gîndire colectivă. Veți fi, poate, de acord că un mare număr de amintiri reapar pentru că alți oameni ni le rememorează; la fel, că, dacă acești oameni nu sînt prezenți material, se poate vorbi de memorie colectivă cînd evocăm un eveniment care ocupa un loc în viața grupului nostru și pe care l-am privit
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în aparență, deoarece, chiar în acest interval, gîndurile și faptele sale se explică prin natura sa de ființă socială, el neîncetînd nici o clipă să fie inclus într-o societate. Nu aceasta este dificultatea. Dar nu există oare amintiri care să reapară fără ca, în vreun fel, să poată fi puse în raport cu un grup, deoarece evenimentul pe care-l reproduc a fost perceput de noi atunci cînd eram singuri, nu aparent, ci cu adevărat singuri, iar imaginea lui nu se regăsește în gîndirea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
numai o fracțiune poate să-l ajute pe un membru să rememoreze acest gen de amintiri. Trebuie să existe sau să fie create condițiile pentru a permite celor două influențe să-și combine acțiunea cît mai eficient, pentru ca amintirea să reapară și să fie recunoscută. Astfel încît ea pare mai puțin familiară, percepem mai puțin clar factorii colectivi care o determină și avem iluzia că se află mai puțin decît celelalte sub puterea voinței noastre. [Nu este însă întru totul o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
reflecție, să regrupez toate imaginile, atît de diverse și nuanțate, și să reconstitui acea combinație unică și precisă de impresii sensibile, singura care mi-ar putea orienta mintea exact spre această amintire. Așadar nu ne-am mai gîndit. Dacă amintirea reapare, ea rezultă nu dintr-o alăturare de reflecții, ci dintr-o apropiere a percepțiilor determinată de ordinea în care se înfățișează anumite obiecte sensibile și care rezultă, la rîndul ei, din poziția lor spațială. Dar, spre deosebire de reflecții sau idei, simplele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mea, în acest loc: nu m-am mai gîndit de atunci la ambele simultan și de aceea abia cînd am trecut din nou prin acest loc, care a fost singurul lor punct de intersecție, s-a restabilit contactul, adică a reapărut amintirea mea. La fel se întîmplă cînd privim portretele unor prieteni pe care nu i-am văzut de mult. Păstrăm o amintire despre trăsăturile lor, dar o amintire vagă. I-am întîlnit în circumstanțe diferite, în medii diverse, iar chipul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
următoarelor. Mai mult, o stare devine un punct de perspectivă asupra tuturor celorlalte, ca și cum și-ar trage din ele și numai din ele întreaga substanță. Cînd memoria evocă una sau mai multe părți ale acestei serii, oare aceste stări nu reapar fiindcă sînt evocate de către alte stări care au fost și au rămas, în mintea noastră, în legătură cu cele dintîi? Intervine atunci exclusiv legătura internă sau subiectivă, cum spun filozofii. Cînd intuiția sensibilă și toate elementele raționale și afective legate de ea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se mai întîlnesc? Mai exact, ea poate conserva o realitate virtuală numai în măsura în care ne-am regăsi în aceleași condiții sociale complexe care i-au dat naștere altădată. Desigur, trecînd prin această stare, sîntem oarecum transformați, astfel încît, cînd ea va reapărea (dacă va reapărea vreodată), o vom recunoaște. Am rămas, printr-o latură a noastră, în contact cu forțele care au pro-dus-o și, chiar după ce acestea nu mai sînt prezente material, simțim că, dacă facem efortul necesar, dacă urcăm destul de sus
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Mai exact, ea poate conserva o realitate virtuală numai în măsura în care ne-am regăsi în aceleași condiții sociale complexe care i-au dat naștere altădată. Desigur, trecînd prin această stare, sîntem oarecum transformați, astfel încît, cînd ea va reapărea (dacă va reapărea vreodată), o vom recunoaște. Am rămas, printr-o latură a noastră, în contact cu forțele care au pro-dus-o și, chiar după ce acestea nu mai sînt prezente material, simțim că, dacă facem efortul necesar, dacă urcăm destul de sus pe un curent
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
noastră, măcar parțial, are încă acces. Spunem că rememorarea anumitor amintiri nu depinde de voința noastră pentru că voința noastră nu este, de fapt, destul de puternică. Dar amintirea există în afara noastră, împărțită poate între mai multe medii. Dacă o recunoaștem, cînd reapare pe neașteptate, recunoaștem de fapt forțele care o fac să reapară și cu care am fost într-un contact neîntrerupt. Atunci intuiția sensibilă se recreează, însă în acel interval, dacă ne referim numai la noi înșine și la organismul nostru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu depinde de voința noastră pentru că voința noastră nu este, de fapt, destul de puternică. Dar amintirea există în afara noastră, împărțită poate între mai multe medii. Dacă o recunoaștem, cînd reapare pe neașteptate, recunoaștem de fapt forțele care o fac să reapară și cu care am fost într-un contact neîntrerupt. Atunci intuiția sensibilă se recreează, însă în acel interval, dacă ne referim numai la noi înșine și la organismul nostru psihofizic, ea încetase să existe. Intuiția sensibilă este mereu în prezent
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
capabilă să se recreeze sin-gură, spontan, ca și cum ar fi supraviețuit în noi ca o fanto-mă gata să se reîncarneze: transportată, imaginar, în trecut, ea nu mai înseamnă nimic. Explicăm totuși astfel, cel puțin în unele cazuri, faptul că ea reapare pentru că, neputînd să identificăm cauzele exterioare care i-au dat naștere, nu putem decît să le căutăm în noi înșine. Asta înțelegem cînd spunem că o imagine o evocă pe alta sau că o amintire trimite la altă amintire. Nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
permis producerea unui eveniment inclus de mult în destinul meu individual, apariția unui sentiment latent din sufletul meu. Pentru că alții l-au ignorat și n-au avut (cel puțin așa îmi închipui) nici un rol în producerea sa, cînd îmi va reapărea mai tîrziu în memorie voi avea un singur mod de a-i explica revenirea: faptul că, într-un fel sau altul, s-a păstrat ca atare în mintea mea. Dar lucrurile nu stau așa. Aceste amintiri care ne par strict
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
că actul nostru este independent de toate influențele pentru că nu depinde exclusiv de vreuna, fără să ne dăm seama că el rezultă, în realitate, din ansamblul lor și că este în continuare dominat de legea cauzalității. La fel, fiindcă amintirea reapare ca efect al mai multor serii înlănțuite de gîndire colectivă și nu putem s-o atribuim exclusiv uneia dintre ele, ne închipuim că este independentă și opunem unitatea sa multiplicității seriilor. E ca și cum am presupune că un obiect greu, suspendat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
evoluează într-o mișcare neîntreruptă, în istorie avem impresia că, de la o epocă la alta, totul se reînnoiește interesele implicate, orientarea spiritelor, modurile de apreciere a oamenilor și a evenimentelor, tradițiile și perspectivele de viitor și că, dacă, în aparență, reapar aceleași grupuri, dimensiunile exterioare, rezultate din locuri, nume, precum și din natura generală a societăților, sînt cele care subzistă. Dar ansamblurile de oameni care constituie același grup în două perioade succesive sînt ca două părți în contact prin extremitățile opuse, dar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
anumită sarcină de îndeplinit, o anumită acțiune de între-prins sau că îmi făgăduiesc o anume distracție este data la care toate aceste evenimente urmează să aibă loc. Se întîmplă, de asemenea, să nu reconstituim cadrul temporal decît după ce amintirea a reapărut și să fim obligați, pentru a regăsi data evenimentului, să examinăm amănunțit toate componentele acestuia. Chiar și atunci, dat fiind că amintirea conservă urme ale perioadei la care se referă, ea a fost rememorată, poate, numai pentru că întrevăzusem aceste urme
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
bogate recent construite, în curți, pe alei, pe ulițele mărginașe, viața populară de altădată își află adăpost și nu dă înapoi decît pas cu pas. De aceea, în mijlocul cartierelor noi, descoperim cu surprindere insule arhaice. E destul de curios să vedem reapărînd, chiar după un interval în care nimic nu mai părea să fi rezistat, în cartiere complet transformate în care s-ar fi crezut că nu-și mai au locul, stabilimentele de plăcere, micile teatre, mai mult sau mai puțin ocultele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prin temă derivată; hipertema "Salomé" este urmată de două sub-teme (părți din corpul tinerei fete): "ochii" și "mâna". Schema apare imediat: "ea", progresie cu temă constantă, reia "Salomé" și derivă, la rândul ei, în două sub-teme, "șalurile" și "brocarturile". "Ea" reapare ca temă în fraza următoare, asociată remei "țesături metalice și pietre străvezii". Această remă devine temă (progresie lineară) și derivă în alte sub-teme: "un guleraș", "o bijuterie minunată", "o curea". Dinamica progresiei tematice este relativ simplă: într-o progresie constantă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
noi. Slavii de sud ca și alți caucazieni aveau reputația de a se lasa mînați doar de pulsiunile "tribale", adjectiv devenit infamant datorită disputelor africane și împotriva căruia puriștii noii ideologii multiculturale se răzvrăteau. Cauza este de la sine înțeleasă. Tribalismul reapărea în vecinătatea noastră și nu era altceva decît o altă față a naționalismului. Dar însăși proximitatea sa, cu atît mai mult, atesta cumințenia noastră, atașamentul nostru față de valorile universale pe care ținem de altfel într-un mod curios să le
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin Polonia, unde Pilsudski simboliza modelul națiunii abstracte, ca la francezi, iar Dmowski pe cel al comunității etnico-culturale. Ce este interesant este că această dihotomie reapare după 1989, chiar în sînul fostelor partide comuniste care, în funcție de țară, se situează pe poziții liberale și occidentaliste, ca în Ungaria sau Polonia, sau pe poziția particularismului național ca în Bulgaria, România și Rusia. Se înțelege că acestă configurație dualistă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cronic al creștinilor și uneori al evreilor către teritoriile eliberate de sub tutela musulmană. În secolul al X-lea mozarabii fugeau în masă în nordul regiunii Douro, însoțiți adesea și de muladies islamizați care poate că-și regretau convertirea. Această mișcare reapare în secolele XII și XIII. Faptul confirmă ipoteza conform căreia spaniolii au preferat cu mai multă plăcere să se supună prinților creștini, cu ascendență locală, decît suveranilor arabo-musul-mani, chiar dacă aceștia se hispanizaseră, și demonstrează mai ales că populațiile rurale nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
stat național, în timp ce catolicii tind spre Austria; mai tîrziu, după formarea noului imperiu german sub hegemonia prusacă se va isca problema coabitării celor două comunități confesionale. Astfel, sfîșiat între cele două direcții contrarii, național-catolicismul se dă la fund, pentru a reapare mult mai tîrziu sub chipuri diferite. Tot fenomenul religios, care a acționat ca un obstacol, explică de ce Italia și Germania s-au constituit ca State-Națiuni într-un mod atît de contradictoriu cu prezicerile inițiale ale drumului lor spre unitate. În
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]