KorAP: Find »[drukola/base=reflexiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...128 >

3,182 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156−157) explică existența perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea tranzitivului), însă nu face precizări despre relația dintre cele două ipostaze (aceeași intrare lexicală sau intrări diferite). Și considerarea verbelor psihologice și a celor de percepție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
după criteriul acceptării variantei tranzitive: primare și derivate (vezi supra, 3.2.1.). Al doilea criteriu este semantic (vezi supra, 3.2.2.); în funcție de acest criteriu, am identificat șase subclase semantice de verbe inacuzative. Ultimul criteriu este reprezentat de forma reflexivă vs nereflexivă sau acceptarea ambelor forme. 3.3.1.1. Am eliminat din discuție două clase de verbe care au fost puse, în unele lucrări, în legătură cu inacuzativele: verbele psihologice și verbele de măsură. Această soluție nu este o certitudine, ci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
să accepte reducerea lexicală a rolului [+c], exact ca în cazul perechilor tranzitive ale inacuzativelor. Rezerva autoarei, formulată pe baza datelor din limba neerlandeză, este următoarea: chiar dacă au proprietăți comune cu inacuzativele, aceste verbe reduse pot apărea numai la forma reflexivă. Bennis (2004: 88) susține că verbele psihologice au proiecția vP, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere tematic, sunt ergative. În plus, nu au argument extern. Bennis (2004: 88) identifică trei tipuri de verbe psihologice, corespunzătoare celor trei configurații din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și a trecerilor între acestea, trebuie reținut de la început că inacuzativitatea este o trăsătură adesea contextuală, un verb care are comportament inacuzativ într-un context putându-se încadra în clasa inergativelor în altul. 3.3.2.1. Schimbare de stare: ● reflexive: a se abțigui, a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde (laptele), a se ramoli, a se zbârci (primare); a se aburi, a se accentua, a se accidenta, a se acidula, a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se urbaniza, a se urâți, a se usca, a se uza, a se vaporiza, a se vindeca, a se voala (filmul), a se volatiliza, a se zaharisi, a se zdreli, a se zdrențui, a se zgâria, a se zvânta (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) mucegăi, a (se) putrezi, a (se) râncezi, a (se) rugini, a (se) trece 28 (primare); a (se) accelera, a (se) aclimatiza, a (se) aglutina, a (se) albi, a (se) anchiloza, a (se) arde, a (se) cangrena, a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este asemănătoare: este nevoie de anumite proprietăți pentru ca o substanță/materie să se aciduleze, să se acrească, să se altereze, să se depigmenteze etc., să (se) coclească, să (se) înverzească, să orbească, să paralizeze. 3.3.2.2. Configurație spațială: ● reflexive: a se afla, a se alege 31, a se apleca (primare); a se acoperi, a se adânci, a se aduna, a se afunda, a se agrega, a se alungi, a se amalgama, a se angrena, a se arcui, a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
umple, a se uni (derivate); ● nereflexive: a apune, a asfinți, a avansa, a bălti, a coti, a rămâne, a răsări, a sta, a staționa, a trăi (primare); a atârna, a devia, a înainta, a încremeni, a înlemni, a ocoli (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) ancora, a (se) înțepeni (derivate). Am considerat ca fiind relevantă din punct de vedere semantic pentru această subclasă informația semantică [a fi într-o poziție (spațială), a descrie o anumită poziție (spațială), neasumată de un subiect capabil

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se mișca, a se opri, a se plimba, a se prăbuși, a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se mișca, a se opri, a se plimba, a se prăbuși, a se prăvăli, a se rostogoli, a se roti, a se sui, a se urni (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) coborî, a (se) urca (derivate); ● nereflexive: a ajunge, a aluneca, a ateriza, a cădea, a fugi, a ieși, a intra, a pătrunde, a pleca, a reveni, a sosi, a veni (primare); a demara, a glisa, a încetini

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
engleză relativ puține verbe din această subclasă acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.3.), în română observația nu este valabilă, numărul verbelor derivate fiind considerabil mai mare decât al celor primare. 3.3.2.4. Existență, apariție, dispariție: ● reflexive: a se ivi, a se rătăci (primare); a se absorbi, a se arăta, a se ascunde, a se caracteriza, a se contura, a se filtra, a se naște, a se pierde, a se prăpădi, a se rarefia, a se rări33

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2.2.4. de Levin și Rappaport Hovav (1995): pentru limba engleză, verbele din această subclasă nu acceptă alternanța cauzativă, însă în română multe dintre aceste verbe sunt derivate. 3.3.2.5. Emisie de sunete, de miros, de substanțe: ● reflexive: a se prelinge (primar); a se aprinde 34, a se descărca 35, a se difuza, a se infiltra, a se propaga, a se răspândi, a se revărsa, a se trânti (derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
se revarsă până la șoseaua din apropiere. Deși în engleză verbele din această clasă nu acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.5.), pentru română există perechi tranzitive pentru destul de multe verbe (pentru cele derivate). 3.3.2.6. Aspectuale: ● reflexive: a se declanșa, a se încheia, a se repeta, a se termina (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) continua, a (se) porni, a (se) sfârși (derivate); ● nereflexive: a conteni, a începe, a înceta (derivate). Verbele aspectuale se află într-o relație

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.5.), pentru română există perechi tranzitive pentru destul de multe verbe (pentru cele derivate). 3.3.2.6. Aspectuale: ● reflexive: a se declanșa, a se încheia, a se repeta, a se termina (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) continua, a (se) porni, a (se) sfârși (derivate); ● nereflexive: a conteni, a începe, a înceta (derivate). Verbele aspectuale se află într-o relație semantică destul de strânsă cu unele verbe de configurație spațială. Perechile de exemple de mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Ideea mai generală care derivă din această prezentare este că inacuzativitatea este, în mare măsură, o trăsătură contextuală, sensul de dicționar al verbului fiind, în multe cazuri, insuficient pentru a caracteriza un verb ca fiind inacuzativ sau inergativ. Recapitulare statistică: reflexiv/ nereflexiv primar/ derivat schimbare de stare configurație spațială mișcare direcționată existență, apariție, dispariție emisie de sunete, miros, substanțe aspectuale reflexive p 8 3 0 2 1 0 14 349 d 239 53 18 13 8 4 335 nereflexive p 18

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dicționar al verbului fiind, în multe cazuri, insuficient pentru a caracteriza un verb ca fiind inacuzativ sau inergativ. Recapitulare statistică: reflexiv/ nereflexiv primar/ derivat schimbare de stare configurație spațială mișcare direcționată existență, apariție, dispariție emisie de sunete, miros, substanțe aspectuale reflexive p 8 3 0 2 1 0 14 349 d 239 53 18 13 8 4 335 nereflexive p 18 10 12 13 6 0 59 100 d 27 6 4 0 1 3 41 reflexive/ nereflexive p 5 0

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunete, miros, substanțe aspectuale reflexive p 8 3 0 2 1 0 14 349 d 239 53 18 13 8 4 335 nereflexive p 18 10 12 13 6 0 59 100 d 27 6 4 0 1 3 41 reflexive/ nereflexive p 5 0 0 0 0 0 5 38 d 26 2 2 0 0 3 33 323 74 36 28 16 10 487 78 primare 409 derivate 4. TIPURI DE ABORDĂRI Analiza fenomenului inacuzativității are o istorie de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nonagentiv). Gradul de aplicare a acestor noțiuni nu este același de la o limbă la alta − diferite fenomene pot fi sensibile la absența argumentului extern sau la absența trăsăturii agentive a verbului − sau de la o problemă la alta −, de exemplu, pasivul, reflexivul și inacuzativul au aceeași morfologie și aceeași sintaxă, au în comun absența argumentului extern, dar sunt semantic diferite (Embick 2004a: 145), prin urmare, o tratare de tip structural a acestor fenomene n-ar fi profitabilă. Propunerile teoretice prezentate în această

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat. Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar, nici în structura reflexivă (Lucie washed 'Lucie s-a spălat'), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled 'Lucie a alunecat'). 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definițiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conțin informația că acestea sunt inapte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) și (c) rezultă Generalizarea lui Burzio. Autoarele arată că, în această abordare, diferența dintre tranzitive, pasive, reflexive și inacuzative este determinată de specificarea trăsăturilor categoriei v și de prezența/absența argumentului extern. Folli și Harley (2007: 197) susțin că, în analiza cauzativelor afixale, Agentul adăugat al verbelor cauzative apare ca rezultat al adăugării unui vP suplimentar. Morfologia

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate și de bază −, argumentul lor fiind existența unei clase universale de verbe care nu au variantă tranzitivă. Reinhart (1996: 30) le reproșează celor două autoare faptul că nu explică de ce inacuzativele și reflexivele, care au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeași morfologie. Și Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) sunt prea laxe. Modelul proiecționist nu poate explica variațiile fără a presupune existența unor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive și a uneia intranzitive/inacuzative (reflexivă sau non-reflexivă) a fost descris folosindu-se termenii: verbe "cu inversare" (Rothemberg 197495, Zribi-Hertz 1987: 29), verbe "simetrice" (Dubois 196496, Lagane 196797) sau "neutre" din punctul de vedere al diatezei (Blinkenberg 1960, Ruwet 197298, Boons, Guillet și Leclère 197699). În

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în poziția subiectului; subiectul originar capătă un statut periferic. Pesetsky (1995) susține că formele de bază sunt cele inacuzative și cele reflexive, iar un afix CAUS derivă intrările tranzitive. Pesetsky (1995: 12−13) arată că subiectele de suprafață din exemplele (a) sunt obiecte de adâncime. Aparenta identitate semantică dintre subiectele din (a) și obiectele din (b) este falsă, ceea ce dovedește că UTAH

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s-a deschis', ' Vasul s-a scufundat' (b) Bill melted the ice, Sue opened the door, Bill sank the ship 'Bill a topit gheața', 'Sue a deschis ușa', 'Bil a scufundat vasul'. Pesetsky (1995: 98) arată că direcția derivării este reflexive > nonreflexive și se întreabă de ce dispare morfemul se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cei doi autori sunt de acord asupra faptului că structurile cu it ambiental acceptă obiecte interne. Pesetsky (1995: 111) observă că it se referă la cauze ale vremii, ale emoțiilor, în afara unui control conștient. Pesetsky (1995: 112) arată că ambientul reflexiv exprimă sursa internă a emoției; subiectul cauzativelor morfologice este un element din lanțul cauzal. Acest rol tematic este numit Cauzator Ambiental (engl. Ambient Causer, A-Causer). Pesetsky (1995: 115) susține că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de predicatele pasive și reflexive și are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de detranzitivizare apare în absența argumentelor externe. Pentru verbele deadjectivale, autoarele propun o soluție diferită (Alexiadou și Anagnostopoulou 2004: 121, 133): anticauzativele deadjectivale sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]