18,995 matches
-
și scălămbăieli accentuînd că este ceva de rîs. Acest tip de pleonasm scenic s-a instalat comod în diferite compartimente actoricești. În spectacolul lui Goga, actorii își joacă foarte serios problemele, stîrnind un rîs sănătos, în cascade. Spațiul propus de regizor și de scenograful Vasile Penișoară Stegaru nu este acela de interior. Povestea, conflictul este deplasat în curtea din spatele casei, printre mesteceni și în jurul unei șarete obosite, căpătînd respirație. Structura spectacolului pune în valoare comicul acumulat în situațiile succesive în care
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
prisosință, lucrul cu Goga maturizînd-o artistic. Și Dan Cogălniceanu evoluează cu o anume siguranță în ceea ce face la Brașov, iar în acest spectacol este mai atent la trucuri și foarte puțin predispus să apeleze la ele. Ceea ce le-a propus regizorul nu este deloc simplu, iar rezultatul este încîntător. Va fi greu să vedem prea curînd o montare atît de spumoasă și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
deloc simplu, iar rezultatul este încîntător. Va fi greu să vedem prea curînd o montare atît de spumoasă și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la Brașov al regizorului Claudiu Goga va deveni un punct de referință nu ușor de depășit. Este și teatrul în care regizorul se simte cel mai bine și unde lucrurile i-au ieșit împlinite întotdeauna. Situație care îl și obligă, îl și împovărează. Teatrul
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la Brașov al regizorului Claudiu Goga va deveni un punct de referință nu ușor de depășit. Este și teatrul în care regizorul se simte cel mai bine și unde lucrurile i-au ieșit împlinite întotdeauna. Situație care îl și obligă, îl și împovărează. Teatrul "Sică Alexandrescu" Brașov: Cerere în căsătorie de Cehov. Traducerea: M. Sorbul și A. Steinberg. Regia: Claudiu Goga. Scenografia
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
inspirați de cea mai interesantă premieră a modestului început de an, deceniu etc. în repertoriul filmic local - după britanicul Billy Elliot al debutantului Stephen Daldry: franco-canadianul La veuve de Saint-Pierre (lansat la noi cu titlul Condamnați la dragoste) al unui regizor din generația medie și mediu ca vocație, Patrice Leconte. În film e pomenit la un moment dat numele lui Victor Hugo, cu o butadă a clasicului: "o revoltă întărește guvernul pe care nu-l răstoarnă". Nu butada e importantă - ea
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
în fața celor britanice, de pildă), soluția salutară (care vrea să zică salvatoare, nu de salutat) e recursul la literatură sau la darul literar veritabil al unor scenariști. Ceea ce dovedește a poseda, în speță, Claude Faraldo, dublat de ambiția neslăbită a regizorului de a semna separat adaptarea tuturor scenariilor ce i se oferă. Filmul însuși saltă astfel nesperat deasupra liniei de plutire, o dată cu regizorul din propria-i condiție. Pornită atît de sumbru, partitura se decantează grațios și incitant, într-o manieră cu
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
literar veritabil al unor scenariști. Ceea ce dovedește a poseda, în speță, Claude Faraldo, dublat de ambiția neslăbită a regizorului de a semna separat adaptarea tuturor scenariilor ce i se oferă. Filmul însuși saltă astfel nesperat deasupra liniei de plutire, o dată cu regizorul din propria-i condiție. Pornită atît de sumbru, partitura se decantează grațios și incitant, într-o manieră cu totul proprie, într-un rar film de coautori care știu că literarul valid în cinema e acela din interstiții, nu din șocuri
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
a scrie că rochiile lui Juliette Binoche (în rolul soției) joacă mai bine în filmul de față, decît actrița însăși - în fapt, admirabilă tocmai prin interpretarea ei degajată de efectele convenționale. Apariția bizară, dar performantă în funcționalitățile sale "non-profesioniste", a regizorului bosniac Emir Kusturica, în rolul condamnatului la decapitare, se înscrie în aceeași linie stilistică. Din eșec în eșec trece, în schimb, văzut operativ și exhaustiv pe ecranele noastre, reputatul realizator al lui Forrest Gump, Robert Zemeckis, asemeni altora de același
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
chiar fiica pedantului și meticulosului detectiv de-o șchioapă, care se concentrează într-atît asupra "subiectului" încît are parte de viziuni contradictorii; tot atîtea ipoteze în care culpabilitatea e fluctuantă în funcție de "onestitatea" mărturisitorilor. Din familia de acum numeroasă a "independenților americani", regizorul Nick Gómez declară că ambiția sa a fost să realizeze o replică la... Fargo al fraților Coen! Asasinul din vis (S.U.A., 2000) este tot un debut, Joe Charbanic fiind un profesionist al clipurilor muzicale. Pe acest teritoriu avînd loc și
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
pentru a fi salvată de la o moarte sigură. Thriller-ul se configurează într-un mod nu tocmai inedit căci au mai existat filme din această categorie care au uzat de aceeași interdeterminare. Și e suficient de amintit Seven (1995) al regizorului David Fincher, pe scenariul lui Andrew Kevin Walter. Originalitatea (sugerată de altfel în titlul original, The Watcher/ Urmăritorul) constă în flash-urile care-l bîntuie pe agentul FBI, înfățișat de către James Spader ca o natură maladivă, cu o inchietantă vulnerabilitate
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
numita globalizare. La relansarea filmului (retehnologizat) Mihai Viteazul de Sergiu Nicolaescu, la spectacolul de gală de anul trecut de la Cinema Patria, invitații speciali - avîndu-l în loja centrală pe Ion Iliescu în campanie preelectorală - l-au ascultat mai întîi admirativ pe regizor sugerînd cît se poate de transparent, de pe podium, că el e cel mai bun din lume, apoi, în timpul proiecției, au salutat cu aplauze spontane cvasiunanime replica de pe ecran, pusă de fie iertatul scenarist Titus Popovici, încă din anul de grație
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
viață a Mariannei Ucria) - premiul Campiello, premiul Marotta, premiul Guadrivio, premiul Apollo, premiul Reggio Calabria; Bagheria, Cercando Emma ( Căutând-o pe Emma), Voci, Dolce per se (Dulce în sine), Buio (Întuneric). Pasionată de teatru, prietenă cu nu puțini actori și regizori, Dacia Maraini s-a implicat și într-o serie de experimente scenice, scriind până în acest moment șapte volume de piese de teatru, multe dintre ele montate cu succes de diferite companii italiene: Ricatto a teatro e altre commedie (Santaj la
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
stat și m-am întrebat de ce acest spectacol a trebuit să fie găzduit de Teatrul Act, de altfel generos, și nu și-a găsit un loc în repertoriul, atît de sărăcuț, al Teatrului Mic. Mai ales că toată trupa - actori, regizor, scenograf - este angajată a acestui teatru. Probabil că direcțiunea nu a crezut în această propunere. Pușca de vînătoare înseamnă pe lîngă două roluri superbe, iubirea față de profesiune, de scenă, înseamnă tenacitate și spirit de echipă și, probabil, cel mai limpede
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
ritmîndu-le existența muzical, printr-un subtil montaj. În trena acestei reușite absolute, Visul unei nopți de iarnă, piesa lui Tudor Mușatescu, îi oferă lui Jean Georgescu în 1944 încă o șansă de a-și demonstra virtuozitatea de scenarist, dar și regizor al unor distribuții perfecte și - nu în ultimul rînd - al dublelor desăvîrșite. Paralel cu îndeletnicirea mai veche de pedagog (mai întîi inițiind un curs experimental, apoi invitat la catedra de "Măiestria artei actorului de film" la Institutul de Artă Cinematografică
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
1957). Reușește în schimb să mai fie din nou partener lui Caragiale pentru Mofturi 1900 (1965). Ultima comandă "Motor!" o dă pentru comedia benignă Pantoful Cenușăresei (1969). Revine la prima iubire - actoria - invitat de către Iulian Mihu în rolul generic al Regizorului din comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975). În ordinea zbuciumatei biografii a acestui veteran trecut în neființă acum 7 ani, nu se poate pune punct acestui sinopsis biofilmografic fără a aminti cu tristețe că, în 1958, Centrul de Producție
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
ordinea zbuciumatei biografii a acestui veteran trecut în neființă acum 7 ani, nu se poate pune punct acestui sinopsis biofilmografic fără a aminti cu tristețe că, în 1958, Centrul de Producție Cinematografică "București" nu-l mai confirma în calitatea de regizor, retrogradîndu-l din funcție. Trăim să ne-amuzăm?...
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
un bilet la Maestrul și Margareta Cătălinei Buzoianu sau la Richard al III-lea făcut cu Silviu Purcărete? Ștefan Iordache era fascinant. În felul cum fraza, cum pășea, cum respira, în detaliul gestului sau în vorbele privirii. Cu cei doi regizori a lucrat și după '89. Cu Purcărete a făcut Titus Andronicus unde violența cruzimii își schimba aiuritor vocile și fețele. Cu Cătălina Buzoianu l-a creat pe generalul Cearnota din Fuga. De fapt, așa îl duc pe Ștefan Iordache în
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
Marius Chivu Absolvent al Universității Harvard, pușcaș marin în timpul celui de-al doilea război mondial, jurnalist, eseist, romancier, critic și regizor de film, premiat de două ori cu Premiul Pulitzer și cu National Book Award, Norman Mailer este una dintre cele mai interesante și mai controversate figuri ale literelor americane postbelice. Construindu-și o carieră dintr-un puternic cult al personalității
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
din care rînd pe rînd, cei surprinși intră sub lupă și devin protagonști. Personajele însă nu au anvergură din scriitură și aici este problema autorului. Stilul spectacolului nu seamănă cu acela al lui Gonța (dacă n-ai ști cine este regizorul, n-ai putea să-l descoperi din semne și amprente) și nici chiar performanțe actoricești nu ies la iveală. Aș vorbi mai degrabă despre corectitudine față de această punere în scenă cu apariții (mai mult sau mai puțin) episodice. Nu există
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
în cadrul ei - așa cum ne-am obișnuit în ultimii patru ani - au fost anunțate și "Premiile cinematografului elvețian" pe anul 2000. Astfel cel mai bun film elvețian de ficțiune se numește "Azzurro", conform deciziei juriului din care a făcut parte și regizorul Marcel Gisler, câștigător acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de 50.000 franci elvețieni) cu "F. est un Salaud!" (F. este un ticălos!). "Azzurro" a plăcut și, mai mult, a emoționat inimile sensibile prin
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată de filme și regizori francezi, dar și de problematica foarte franțuzească (participarea elvețiană fiind la nivel de peisaje și, evident, de bani): "Les destinées sentimentales", regia Olivier Assayas - povestea lui Jean - fost pastor, devenit fabricant de porțelan - și a Paulinei - predestinate sentimental să se
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
toate secțiunile nu doar cea a competiției oficiale, cum s-a întâmplat în anii precedenți. Mai mult, ele au furnizat chiar și "coperțile" Festivalului: în gala de deschidere, joi 18 ianuarie - Billy Elliot (debutul în filmul de lung metraj al regizorului englez de teatru Stephan Daldry), iar la ceremonia de închidere, sâmbătă 27 ianuarie - Harrison's Flowers (film semnat de francezul Elie Chouraqui, cu o neașteptat de convingătoare Andie McDowell în rolul unei tinere americane, pornită în căutarea soțului ei - un
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
Desigur, din festival nu a lipsit nici o "panoramă" a producției contemporane care a lărgit orizontul cinematografic prezentând și filme extraeuropene și care, spre deosebire de celelalte ediții, "a neglijat" filmul american. Căci, anul acesta doar patru filme americane - și acestea semnate de regizori independenți sau atipici pentru producția curentă de dincolo de Atlantic - au ajuns la Bruxelles. Printre ele s-au numărat și o comedie tandru-corozivă - How to Kill your neighbor's dog?, în regia americanului-ucrainian Michael Katesniko și în care englezul Kenneth Branagh
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
asociațiilor de protecție a animalelor) - la soție (Robin Wright Pen, și la soacră (Lyn Redgrave), succesele sale anterioare: The White Ballon (Camera d'Or, Cannes 1995) și The Mirror (Leopardul de Aur, Locarno 1997). Foarte interesantă și întâlnirea cu un regizor - Tom Tykwer (36 de ani) - figură emblematică a noii generații de realizatori, afirmați după căderea Zidului Berlinului în 1989 și care, prin creațiile lor, au făcut ca cinematograful german să redevină la ora actuală unul dintre cele mai creative și
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
căderea Zidului Berlinului în 1989 și care, prin creațiile lor, au făcut ca cinematograful german să redevină la ora actuală unul dintre cele mai creative și mai dinamice din Europa. 18 filme de lung metraj, 4 scurt metraje și 13 regizori - un adevărat tur de forță realizat de secțiunea "Focus Deutschland", ocazie unică de a explora una dintre cele mai fecunde și mai importante cinematografii europene și, totodată, de a aborda - în dezbateri și conferințe de presă - diversele aspecte legate de
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]