3,930 matches
-
măritată În acte, Însă Își vede rareori soțul. Căsătoria ei a fost extrem de tragică. A avut doi copii minunați, Însă au murit amândoi. Știi, bărbații din familia asta sunt blestemați. Nu supraviețuiesc. Armanoush a oftat greu, neștiind cum să interpreteze remarca aia. — Vezi tu, nu mi-e greu să Înțeleg nevoia mătușii Banu de a căuta refugiu la Allah, a adăugat Asya, mângâind mărgelele colierului. În orice caz, problema e că atunci când m-am născut m-am trezit Înconjurată de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ție și chiar și copiilor tăi! Negustorul a râs, de parcă faptul că marfa lui le supraviețuia clienților era o glumă obișnuită a lui. Nu e sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă mă Îndoiesc că ți-aș fi de vreun folos când e vorba să-i ajut pe alții. Mătușa Zeliha a Început să zâmbească. — Nu subestima binele din tine, a răspuns Petite-Ma. În momentul acela mătușa Zeliha lansat o remarcă ce ar fi trebuit să pună capăt discuției aceleia o dată pentru totdeauna. Nu sunt persoana potrivită pentru Însărcinarea asta. Poate că sunt o atee confuză, Însă cel puțin am curajul să rămân așa! — Du-te și-ți spală gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a trecut soția sa În rândurile păgânilor? — Într-adevăr, așa a făcut șarpele ăla cu chip de femeie! a răspuns mătușa Banu sfâșiată Între dorința de a povesti corespunzător o povestire religioasă și cea de a o presăra cu câteva remarci proprii. — Noe a Încercat să-și convingă soția și poporul timp de opt sute de ani... Nu mă Întrebați cum se face că i-a luat atâta, le-a sfătuit mătușa Banu. Fiindcă timpul e o picătură Într-un ocean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu un set de Întrebări. „Cine ești, dragă? le Întreba pe rude sau pe prietenii de-o viață. „Unde-ai fost tot timpul ăsta?“ „Nu pleca nicăieri, fată neastâmpărată!“ dojenea persoane complet străine. Iar apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau toți oamenii ăia acolo, În livingul lor, și de ce plângeau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Alain. Pasiunea asta ținuse de la Paște pînă la vacanța mare. La Începerea anului școlar, totul se terminase: Alain se urîțise, nu mai erau În aceeași clasă, iar François plecase de la cercetași. Încă se mai Întreba de ce făcuse tatăl lui remarca aceea În legătură cu morfologia feminină, o frază anodină pe care timpul o preschimbase În dojană. Pe moment, nu spusese nimic, dar luase În nume de rău faptul că tatăl lui se amestecase În viața lui sexuală. La vremea respectivă, renunțase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Închinați Ție prin ochii lor curați și Înlăcrimați de gîndul paradisului și prin nasul drept, semn al cărnii, eternă crucificare a pămîntului și a cerului?“. Semnalase deja, vorbind de logodnică, faptul că sprîncenele și nasul formează semnul Crucii. E o remarcă ce l-ar fi interesat pe Matisse cînd desena Drumul crucii pentru capela din Vence. În orice caz, m-a interesat pe mine prima dată cînd am citit-o, așa că m-am dus să mă conving la oglindă că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a tatei, căruia n-aș fi Îndrăznit să-i fac nici cea mai mică remarcă, dar asta nu Înseamnă că nu o gîndeam... Oare ce se putuse Întîmpla Între apariția paginilor lirice pe care tata i le consacrase Într-o carte pe care i-o și dedicase („Tatălui meu, care mi-a dăruit Credința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din cauza unei iubiri, oricare, care te dezvăluie pe tine Însuți În neantul și nefericirea ta. Nu cunoșteam nici neantul, nici nefericirea. Mai tîrziu, poate? Aș fi vrut să-i Împumut Marysei Meseria de a trăi, dar m-a Împiedicat o remarcă a lui Pavese pe care n-aș fi vrut ca ea s-o citească. Drept ce m-ar fi luat? Pavese scrisese că trebuia să fii gelos chir și pe chiloții iubitei. Pe marginea acestei fraze, notasem cu creionul: „???“, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuia să fii gelos chir și pe chiloții iubitei. Pe marginea acestei fraze, notasem cu creionul: „???“, dar apoi am șters semnele de Întrebare: era inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se părea culmea a ceea ce aș fi putut numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din 1958, viața mea n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fixa mie. La telefon, tata se arătase sceptic: „Nu turnînd emisiuni cu femei-copii ai să realizezi filmul pe care lumea Îl așteaptă de la tine“. Nu reținusem decît fraza asta care mă agasase, dar el totuși mă și Încurajase și felicitase. Remarca lui acidă despre femeile-copii nu viza decît să-mi interzică să mă culc cu una sau cu alta din acele domnișoare răsfățate de care Îi vorbisem probabil cu prea mult entuziasm. Împlinisem de curînd treizeci de ani și Încă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
încă o pereche de șosete? ă Bineînțeles că nu. Cu siguranță dumneata...? ă Toate hainele pe care le dețin sunt pe mine. ă Dar nu e nevoie să trăiești în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la urma urmei, spuse Porfiri, din picioare. § O luară înspre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
noroc. Salitov nu îl privi pe Porfiri în timp ce îi strigă răspunsul. Investigatorul trebuia să se forțeze pentru a-i înțelege cuvintele. ă știi la fel de bine ca și mine că norocul ți-l faci singur în jocul ăsta. Salitov îi primi remarca cu un grohăit. ă Desigur, întrebarea ridicată de descoperirea dumitale este de ce trebuie un om care are o locuință permanentă pe Aleea Sapsskoi să își ia o cameră de hotele pe Balshoi Prospect? Refuzul lui Salitov de a-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pieptăna fără peria ei specială pentru afro-americani, cu fața vraiște din cauza lacrimilor, iar haina lui era prea mare pentru silueta ei delicată. Ba mai rău, Îi arătase tot ce simțea, nu făcuse pe inabordabila, nu-i oferise vreo provocare, vreo remarcă obraznică, vreo poveste care să-i arate cât de deșteaptă era, vreo tactică de seducție. Nu vedea nici un motiv pentru care un bărbat ca el, care putea avea cele mai frumoase femei din Los Angeles, și-ar fi dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mașină ca o albină, alăturându-se roiului de turiști care se holbau vrăjiți la faimoasele amprente ale vedetelor de pe trotuar. Vedea nume cunoscute, dar și nume ale unor celebrități de mult apuse, de care nu auzise niciodată. Își aminti de remarca lui Milan Kundera- kitsch-ul e ultima oprire până la uitarea totală. Făcu niște fotografii, felia ei din plăcinta kitsch a Hollywoodului, apoi urcă repede În taxi și-i mulțumi lui Carlos că riscase o amendă de dragul ei. — Asta pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra”. Îmi venea s-o omor. Ce vroia de la mine? Să-i cer iertare că o respinsesem? Îi zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stătea probabil cu punga de medicamente alături, de teama astmului. Într-o doară, mai mult ca să văd ce spun, le-am povestit bătrânilor scena. Nu s-au arătat impresionați, cum mă așteptam. Numai Domnul Andrei a ținut să facă această remarcă: „Nu există, domnule, om perfect; cum să vă spun eu? nu cade, domnule, cu parașuta la punct fix; nimerește alături și, gata, s-a zis cu perfecțiunea”. Adevăratul eveniment era, atunci, pentru bătrâni altul, o frază pe care o rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a ținut ție vreo predică de să se prindă de tine, Alferez. Alferez se Întoarce să se uite la Wakefield. — SÎnt aici de cînd au curățat deșertul de familia Manson. De atunci a fost al dracului de bine. Barmanul ia remarca la modul personal. — Niciodată nu mi-a păsat de ticălosul ăla, dar pe vremea aia erau o mulțime de oameni interesanți. Discutau chestii. Făceau ce le trecea prin cap. Dacă o gagică te plăcea, bum, chiar aici, pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu, omițînd, evident, să precizez motivul pentru care e atît de important, anume că măcar atîta pot să fac și eu după ce mi-a oferit un cadou așa de generos și de amabil. Emma se cutremură și zice: — Iartă-mi remarca, dar toate astea te fac să arăți precum un ditamai tortul. Mă Întorc cu mîinile În șolduri și-o privesc sever În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă un prieten mi-ar fi spus același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
serviciu, În timp ce soțul Lolei era plecat la lucru, În Leicester, dar Îți garantez că nu era nimic Între ei. Mai Întîi, ea nu e genul și apoi, pe Dan nu-l interesează nimeni În afară de tine. Nu e genul? Îmi amintesc remarca Lindei despre un alt gen de femeie, anume aceea care o șterge cu un bărbat care nu-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de violență era În stare. De aceea ținea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
date fiind Împrejurările care Îi loviseră familia. - E cumplit să pierzi un fiu, În orice mod s-ar Întîmpla acest lucru... - Tata e În măsură s-o știe, nu și-a revenit niciodată după pierderea minunatului meu frate mai mare, remarcă PM. Tulburarea lui Arthus nu-i scăpă lui Ryan, care nu putu să reziste curiozității. - Ce i s-a Întîmplat? Armelle Începu să vorbească plină de mîndrie, fericită că-i poate atrage atenția lui Ryan asupra ei. - Cumnatul meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spune surorii lui? Polițistul o luă pe Annick deoparte. Convinsă că avea să capete o muștruluială, secretara i-o luă Înainte. - E fratele ei. Și apoi, Marie n-ar face nimic Împotriva legii. Ia te uită! gîndi el, dar ținu remarca pentru sine. - Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul ca să poată cugeta În tihnă. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu ea. Chantal și nepotul dumitale aruncă trupul În josul falezei... - Și ce facem cu Yves Pérec? Era pe faleză cu Gildas, interveni Morineau. Fersen se Întoarse agasat și se pomeni nas În nas cu un Stéphane total pasionat. - Are dreptate, remarcă ironică Marie. - Cuplul poate foarte bine să fi mințit. E În interesul lor: făcînd ca Yves să fie acuzat de crimă, se descotorosesc de soțul jenant. Stéphane nu se putu Împiedica să nu se bage din nou În vorbă. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]