2,146 matches
-
culorilor și sentimentelor omenești. Responsabilitatea morală a celui ce scrie cărți e copleșitoare. Cel ce scrie cărți își întinde degetele spre fibrele creierului nostru... Ce și cum spui într-o carte nu e numai o inițiativă personală, fără consecințe și remușcări. E o activitate cu adânci implicații de responsabilitate morală, și desigur, estetică.” Dumitru Ghișe 520. „ Nu credeți că și o carte are pudoarea ei și nu trebuie să vorbești prea mult despre ea?” Jules Renard 521. „ Totdeauna ne scriem cărțile
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-și privească modelul, dar ochii lui exprimau o tristețe care se dovedea acum premonitorie. În fotografie, el știa că despărțirea va fi definitivă. Preocupată să conserve tehnic amintirea de moment, ratase ceea ce aparatul văzuse atât de bine! Acum o torturau remușcările. Trebuia să rămână lângă mama ei și să vegheze asupra sănătății acesteia. Margareta avea un fel propriu de a se dedica unei cauze: se azvârlea asupra ei cu înverșunare. Toate astea făceau și mai insuportabilă cealaltă despărțire, de soțul ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
griji, alții având burțile supte de foame și cu priviri vigilente parcă de cerșetori. Dat fiind că sunt îmbrăcat în pijamale și halat, cățeii mă recunosc și au devenit cei mai buni prieteni, altfel m-ar fi atacat fără vreo remușcare. Geanta îmi atârnă greu pe umăr, se balansează regulat precum un pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
depresie. Subliniem faptul că este important să discutați cu terapeutul despre aceste probleme, dacă vă confruntați cu ele; terapiile psihologice și/sau tratamentul medicamentos dau rezultate eficiente. Vinovăția Persoanele cu SSPT afirmă adesea că au sentimente de vinovăție, rușine și remușcare din cauză că ele au supraviețuit, pe cînd alții nu au reușit, sau legate de ceea ce au trebuit să facă pentru a supraviețui, de modul în care au reacționat ori s-au comportat după traumă. Adesea, este subiectul despre care le vine
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noapte a Pătimirii, m-am jurat că nu-L cunosc, că nu-L mai văzusem niciodată, L-am abandonat fără apărare în mâinile dușmanilor Săi... Timp de trei zile îngrozitoare am fost cufundat într-o mare de neliniște și de remușcări. Învățătorul care m-a iubit atât de mult, zăcea rece și fără de viață în mormânt și ultimele cuvinte pe care Le-a auzit de la mine erau de jignire și de lepădare... Apoi a venit Paștele; Domnul a înviat. Ce crezi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a condiției publicată de către ruși. La Teatrul Național trupa artiștilor asociați joacă o piesă nouă a ziaristului Grigore Ventura, Curcanii. Fiind o piesă cu subiect eroic în legătură cu ultimul război al Independenței, succesul e însemnat. Animozitatea contra Rusiei crește. Țarul, având remușcări și înțelegând cât de odioasă e fapta Rusiei care răpea pământul unui popor ce-i salvase la Plevna onoarea militară, face cele mai largi propuneri României: îi oferă mari despăgubiri bănești, îi oferă o cât mai mare compensațiune teritorială în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
o idee despre iubire din spusele mamei (care erau mai mult spaime) dar, mai ales, din cărțile citite. Așa am pornit în viață, crezând că iubirea înseamnă „Totul sau Nimic!” Un dicton (la mine, principiu) ce mi-a adus adânci remușcări și dureri greu de vindecat. Lumea Japoniei e fascinantă... . cultura, tradițiile, stilul de viață actual, istoria milenară, simțul onoarei, demn de admirat și de urmat, răbdarea, pudoarea cât și fascinația pentru tot ceea ce înseamnă Europa. Viața intimă e ca un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
văcarul pe sat, și i-ai omorât pe toți, pe toți, pe toți, exceptând o singură familie a lui NOE -, formată din vreo șase persoane. Atât. I-ai înecat, așa, ca pe niște șobolani scârboși! Fără pic de milă sau remușcare! Fără popă, fără cruce, fără lumânări, fără agheasmă... Mame cu prunci la sân, fete, băieței, tineri, tinere, bărbați și femei, bătrâni și bătrâne, toți, de-a valma, pluteau, cu burțile umflate în sus, ca niște hipopotami hidoși intrați în putrefacție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai multe celule din Gherla: 101 (unde a fost numit șef de cameră), 102 și 103, iar în iunie 1951 a fost trimis la Canal într-un lot format în mare parte din muncitori. La Canal, Voin era cuprins de remușcări, menționând într-o declarație că și-a întrebat tatăl la vorbitor dacă un verișor de-al său pe care îl turnase în timpul torturilor a fost arestat sau nu. La Valea Neagră i s-a cerut să activeze doar prin culegerea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
unui nou Gulag", fapt respins de Bukovski, ca și de majoritatea celor care susțin necesitatea acestui proces. Nu răzbunarea animă pe susținătorii procesului comunismului. Disidentul rus propune, cum remarcă autoarea Undelor scurte, ca la temelia noii societăți să fie pusă remușcarea, "să fie judecat sistemul cu toate crimele sale, iar de condamnat să nu fie condamnați decît "capii răutăților"". După cum știm cu toții, în Federația Rusă aceste propuneri n-au avut, practic, nici un ecou, nimeni n-a fost judecat și condamnat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
recunoaștem, incredibilă întîmplare. Reîntors în Occident, după eșecul demersurilor sale, Vladimir Bukovski, remarcînd în Rusia o "uitare net freudiană, asociată cu pierderea conștiinței morale", constată cu amărăciune: "Viața în Rusia pare să plece din nou de la zero, fără regrete, nici remușcări, fără cel mai mic efort de a regîndi experiența suferită. Dacă vinovații nici nu simt nevoia să ceară iertare, situația e disperată. Un om nu poate renaște fără suferință, fără o revizuire dureroasă a fostelor lui valori și cu atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în special, cele apărute în spațiul francofon. Comentînd Le Lys et la cendre (Crinul și cenușa) a lui Bernard-Henri Lévy, va comenta amar: "Moda nouă e menită, conștient sau nu, să ferească pe intelectualii ce-și cedaseră pana Kremlinului, de remușcări și puneri în discuție. Decesul comunismului e desigur înregistrat cum să faci altfel? I se recunosc unele "erori". Cu condiția să nu fie puse pe același plan cu "crimele" fasciste, singurele pentru care s-au cerut și se mai cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
într-un articol din 22 octombrie 1997, publicat în "Le Monde", Nazism și comunism egali în criminalitate, afirmă: "Amnezia comunismului întărește memoria nazismului și invers, pe cînd memoria cea dreaptă, cea evidentă, condamnă și pe unul și pe celălalt. Vaga remușcare ce însoțește trecerea comunismului pe planul al doilea al criminalității se vede compensată de o vigilență, de o concentrare extremă a atenției asupra a tot ceea ce a fost în relație cu nazismul, cu Vichy, sau astăzi cu ideile perverse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
groaznice (...). În același timp însă, pentru sistemul sovietic, Occidentul a cerut o amnistie, și nu doar Occidentul, ci și lumea sovietică. În toate țările din Est s-a invocat iertarea. Or, iertarea nu poate fi acordată decît celor care au remușcări. Dacă nu sînt exprimate remușcările iar iertarea e acordată unilateral, înseamnă că instalăm nedreptatea la temelia noilor structuri. E ceva groaznic (...). De altminteri amnistia a fost imediat urmată de amnezie. E ceva cu totul extraordinar dacă ne gîndim că experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru sistemul sovietic, Occidentul a cerut o amnistie, și nu doar Occidentul, ci și lumea sovietică. În toate țările din Est s-a invocat iertarea. Or, iertarea nu poate fi acordată decît celor care au remușcări. Dacă nu sînt exprimate remușcările iar iertarea e acordată unilateral, înseamnă că instalăm nedreptatea la temelia noilor structuri. E ceva groaznic (...). De altminteri amnistia a fost imediat urmată de amnezie. E ceva cu totul extraordinar dacă ne gîndim că experiența comunistă a făcut mai mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vremea cînd era una din principalele promotoare ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare" și ideologice din acea perioadă. Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca stalinismului în floare cînd cînta Sfîrșitul plusvalorii: "Cîndva, într-un veac de mult apus, / ultimii proletari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
PCR. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid, înainte de a lucra în Securitate. Cînd încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să facă posibilă distrugerea spiritului liber și manipularea totală a subiecților statului totalitar; partidul ca elită autodesemnată; poliția secretă (cu brațele sale din interior și din exterior); propaganda și agitația; pseudo-justiția aservită complet intereselor totalitare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de contra-viziune, spre confort. De parcă ar fi trebuit să traversezi o lume ca să ajungi acolo. Ceva s-a descătușat în mine, iar privirea ei de remușcare sugera un viitor. Dar - și am încercat să blochez acest gând - oare chiar ne uitam unul la celălalt sau ne uitam la cine vroiam să fie celălalt? 1 8 s p a g o Un Spago s-a deschis chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot ceea ce dorea scriitorul mă umplea de remușcări. Credeam cu inocență în metaforă, dar în acest moment scriitorul mă descuraja în mod activ. Existau acum două strategii contrare vizavi de situația curentă. Însă scriitorul era pe cale să câștige, pentru că, după ce m-am ghemuit din nou în Porsche am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe scriitor: De ce apare - de ce devine manifest - pe Elsinore Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick Bateman prin Midland County? Adică ce vrei să spui? Cum devine o entitate ficțională una reală? Ai avut remușcări când ai creat monstrul de pe coridor? Nu. Eram înspăimântat. Încercam să-mi găsesc locul în lume. Un scurt interval al stării de veghe: formalitățile de cazare la recepția din marele, pustiul hol al hotelului. Secvența: schimbul anost de informații - monotonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă mai lăsa să plec, deși venisem cu mașina unui medic prieten din Buftea, de care depindeam și a trebuit să plec. Are clipe limpezi, dar de regulă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale sale, rătăcesc de-a lungul Nevei, sub ploaia măruntă ce nu mai contenește, precum Raskolnikov înainte de a se hotărî pentru crimă. Dincolo de râu, abia întrezărindu-se prin pâcla leșioasă, fortăreața Petru și Pavel închipuie răsplata pentru fapta viitoare, asemenea remușcării sau ideii de expiere, aflată momentan la periferia conștiinței. Faimosul intrând arcuit, pe unde se scurg cuceritorii Palatului de Iarnă din filmele cu bolșevici, îmi dă o ușoară senzație de amețeală, de contact brutal cu o istorie care mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
femeia a început să plângă. Mi-a urat printre lacrimi călătorie plăcută. Eu i-am răspuns dorindu-i noroc și o viață cu mai puține primejdii. Am simțit că mi se urcă un nod în gât - de neputință și de remușcare pentru ce am putut să cred despre femeia aceasta - și am ieșit afară... VITALIE CIOBANU: Încerc să-mi croiesc ceva timp pentru câteva scurte vizite la casele-muzeu ale unor scriitori celebri care au locuit aici. Casa nr. 34 de pe splaiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
volumul tău Considerații asupra lumii arabe nu m-a mai părăsit. Bisturiul tău, jovial ca și tine, operează pe o zonă întinsă Egipt, Sudan, Maghreb, Irak, Siria, Emiratele Arabe Unite, ca să nu mai vorbim de Libanul tău natal. Pune acest post-scriptum pe seama remușcărilor sau a unui simț întârziat al replicii. Să zicem că el se adresează soției tale, fiicelor tale, celor ca tine pe care-i întâlnesc de luni de zile și care m-au făcut să simt, să simțim, cât sunt (suntem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]