3,239 matches
-
de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie nu mi-ai părut chiar așa de beată, draga mea. ― Ei bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ridici în brațe un copilaș născut din amândoi, să-l hrănești, să-l crești și să-l educi? Un copil! Icoană vie a trupului și a sufletului nostru, până într-atât încât ajungi să crezi că odată cu el ai renăscut tu însuți. Se încruntă, derutat. Când va veni momentul să se despartă de viață, tot pe Mariamne o va dori în preajma lui, sau pe moștenitorii ce vor prelua succesiunea familiei? Se apleacă spre Agrippina și-și lipește obrazul de umărul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o grămadă de ruine printre care abia se zăresc câteva locuințe mizerabile"1138. Satul Muslu era așezat la izvoarele pârâului Tichilești, la 4 km N-V de satul Șiriu. Fiind "așezat într-o regiune fertilă", acest sat "a început să renască", astfel că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, avea "case bune și higienice"1139. Satul Satiskioi era situat la izvoarele pârâului Boazgik, fiind locuit de către români și tătari. Cel de-al nouălea sat al comunei Șiriu, Terzikioi, era situat pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
drept jertfă pe-un altar înalt să moară, Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară Virginile ce stătură sculptorilor de modele, Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele. S-ar pricepe pe el însuși acel demon... s-ar renaște, Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște PROG STOP {EminescuOpI 161} {EminescuOpI 162} Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu El ar frînge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu; Ar atrage-n visu-i mândru
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
într-un glas „Tatăl nostru”, cei trei înaintară unul după altul până la stâlpii care îi așteptau neclintiți privindu-i țintă de la depărtare. Temnicerii îi așezară pe fiecare în parte în fața stâlpilor și îi legară strâns de aceștia. Vântul șuiera tare. — Să renașteți în Paradis! strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Alungă timp și spațiu, vis furat in zori de retină și compromis in real. Cu milă si dor încetinește căderea nopții în haos. Iartă, alungă, sau mângâie cu slova Ta amărăciunea din el, stropindu-l cu apa vie să-i renască Lumina.
Alinare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83237_a_84562]
-
își continuă Filip ideea lăsată neterminată, aprinzându-și una din țigările lui tăiate cu briciul în jumătate. Asta o știu înțelepții, care atunci când unul de-al lor moare îl îngroapă cu genunchii la gură, în poziția fătului ce urmează să renască. Și o mai știu elefanții, singurele ființe care au memoria tuturor vieților lor anterioare... Tu de unde știi toate astea? De la un înțelept sau de la un elefant? De la un elefant înțelept, răspunse Filip, iritat. Cred că într-una din viețile mele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
l-a trimis pe fi-su... Dar degeaba. Acum stă bătrân și neputincios și-și privește jalnica OPERĂ cum supraviețuiește din inerție, așteptând să se autodistrugă... să revină la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zămislind o piatră scumpă. Șarpele cel mai puternic, care îi dovedește pe toți ceilalți, înghite piatra magică devenind balaur. Iar dacă printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai aventuroasă. Suntem conștienți de ce am făcut sau, în orice caz, ne luăm răspunderea pentru tot ce a fost, pentru noi înșine. De aceea poate suntem mai puțin proaspeți, purtăm întotdeauna după noi întreg trecutul. Femeile trec prin toate transformările, renăscând de fiecare dată. Par, în momentul trăirii, că pun toată frenezia corpului și a sufletului, și totuși, după un timp, constați că pentru ele n-a fost decât o închipuire. Nu mai recunosc nimic din propria lor viață trecută și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anului, că "a trecut Pămîntul". Acești termeni arată legătura de ordin religios dintre Lume și Timpul cosmic. Cosmosul este văzut ca o unitate vie care se naște, se dezvoltă și se stinge în ultima zi a Anului, ca apoi să renască o dată cu Anul Nou. Vom vedea că această renaștere este de fapt o naștere, Cosmosul renăscând în fiecare An pentru că Timpul începe, cu fiecare An Nou, ab initio. Legătura cosmico-temporală este de ordin religios: Cosmosul poate fi omologat cu Timpul cosmic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Timpul cosmic. Cosmosul este văzut ca o unitate vie care se naște, se dezvoltă și se stinge în ultima zi a Anului, ca apoi să renască o dată cu Anul Nou. Vom vedea că această renaștere este de fapt o naștere, Cosmosul renăscând în fiecare An pentru că Timpul începe, cu fiecare An Nou, ab initio. Legătura cosmico-temporală este de ordin religios: Cosmosul poate fi omologat cu Timpul cosmic ("Anul"), pentru că este vorba în ambele cazuri de realități sacre, de creații divine. La unele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață cosmică era închipuită ca un soi de traiectorie circulară, identificîndu-se cu Anul. Anul era ca un cerc închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
închis: avea un început și un sfârșit, dar și posibilitatea de a "renaște" în chip de An Nou. Fiecare An Nou aducea un Timp "nou", "curat" și "sfînt", adică un timp care nu fusese încă folosit și uzat. Timpul însă renăștea, reîncepea, pentru că Lumea era creată din nou la începutul fiecărui An. Am văzut în capitolele precedente cât de important este mitul cosmogonic ca model exemplar al oricărui tip de creație sau de construcție. Cosmogonia înseamnă și creare a Timpului, ba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumii într-o modalitate haotică: toate "păcatele" de peste an, tot ceea ce Timpul pângărise și învechise, era nimicit în sensul fizic al termenului. Participând în chip simbolic la nimicirea și la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență nouă. Cu fiecare An Nou, omul se simțea mai liber și mai curat, pentru că scăpase de povara greșelilor și păcatelor sale. Se întorcea în Timpul mitic al Creației, un Timp sacru și "puternic": sacru pentru că era transfigurat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ale Lunii ne arată ce au citit oamenii în ritmurile lunare. Datorită fazelor Lunii, adică "nașterea", "moartea" și "reînvierea", oamenii au conștientizat deopotrivă propriul lor mod de a fi în Cosmos și șansele lor de a supraviețui și de a renaște. Datorită simbolismului lunar, omul religios a ajuns să găsească asemănări între ansambluri de fapte în aparență fără nici o legătură, cuprinzîndu-le până la urmă într-un singur "sistem". Primele mari sinteze antropocosmice ale primitivilor s-ar putea datora valorizării religioase a ritmurilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
important pentru înțelegerea omului religios, deoarece ne arată că omul societăților primitive nu se socotește "împlinit" așa cum este el "dat" la nivelul natural al existenței: ca să ajungă om propriu-zis, trebuie să părăsească prin moarte această viață dintâi (naturală) și să renască la o altă viață, superioară, care este deopotrivă religioasă și culturală. Cu alte cuvinte, primitivul își așază idealul de umanitate pe un plan supraomenesc. După părerea lui, 10 nu poți fi om împlinit decât după ce ai depășit și ai abolit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
morții și a sexualității.18 Copilul nu cunoaște nimic din aceste experiențe; inițiatul le cunoaște, și le asumă și le integrează în noua sa personalitate. Să mai adăugăm că, dacă neofitul moare la vârsta copilăriei, în timpul vieții profane, neregenerate, ca să renască la o existență nouă, sanctificată, renaște și la un mod de a fi care îngăduie cunoașterea, știința. Inițiatul nu este numai un "nou-născut", ori un "înviat din morți", ci este un om care știe, care cunoaște tainele, care a avut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu cunoaște nimic din aceste experiențe; inițiatul le cunoaște, și le asumă și le integrează în noua sa personalitate. Să mai adăugăm că, dacă neofitul moare la vârsta copilăriei, în timpul vieții profane, neregenerate, ca să renască la o existență nouă, sanctificată, renaște și la un mod de a fi care îngăduie cunoașterea, știința. Inițiatul nu este numai un "nou-născut", ori un "înviat din morți", ci este un om care știe, care cunoaște tainele, care a avut revelații de ordin metafizic. În timpul uceniciei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mîncat" de demonul-fiară, sfârtecat de colții monstrului inițiatic, mistuit în pântecele acestuia. Mutilările (scosul dinților, tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al morții. Mutilările sânt legate în cea mai mare parte de divinitățile lunare. Or, Luna dispare periodic, moare, renăscând după trei nopți. Simbolismul lunar arată că moartea este prima condiție a oricărei regenerări mistice. În afară de operațiile specifice, cum ar fi circumcizia și subincizia, precum și de mutilările inițiatice, mai sânt și alte semne exterioare care înfățișează moartea și învierea: tatuaje
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
născut din gura lui, din dhamma (Doctrina), șlefuit de dhamma" etc. (Saµyutta Nikaya, II, 221). Nașterea inițiatică presupunea moartea din existența profană. Schema s-a păstrat atât în hinduism, cât și în budism. Yoghinul "moare din această viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și în budism. Yoghinul "moare din această viață" pentru a renaște la un alt mod de a fi, acela reprezentat de eliberare. Buddha arăta calea și mijloacele de a muri din condiția umană profană, adică sclavia și neștiința, pentru a renaște în libertate, fericire și nirva1a. Terminologia indiană a renașterii inițiatice amintește uneori simbolismul arhaic al "trupului nou" dobândit de neofit prin inițiere. Chiar Buddha o spune: "Le-am arătat învățăceilor mei mijloacele prin care pot crea, pornind de la acest corp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu are un prag greu de trecut în viață ? Pentru toate îți trebuie să ai forță necesară și voință. Singur trebuie să te ridici atunci când cazi, să învingi când ești învins, să iubești din nou când ești pierdut și să renaști prin propria forță.” (Singur trebuie ...) Semnalez această apariție editorială și aștept ca autoarea să pătrundă în universul liric și să contribuie la îmbogățirea lui sau să participe activ la propagarea actului cultural în orice formă. Mihai Apostu Vaslui 10.04
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]