14,075 matches
-
abundă și se extind în tot soiul de istorii ale științelor și tehnicii, improvizate, enomiastice, autohtoniste. Departe de a fi doar simple curiozități, ci elemente ale unei "metode" cu puternice proptele politice, ele impregnează mediul cultural românesc și interzic orice replică din afară. Internaționalismul de orice fel - proletcultist sau interbelic - e taxat fără drept de apel. Corectat și ajustat în fază inițială, E. Lovinescu devine, cu timpul, un veritabil inamic al valorilor - și al sistemelor de valorizare - locale. Printr-un calcul
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
spectacolului, măsurabilă în rating tv. Politicienii rostesc vorbe de duh pentru că știu că acestea le vor deschide porțile talk-show-urilor și, prin ele, vor avea cale liberă spre inimile alegătorilor. Conținutul mesajelor contează mai puțin, importante sunt stilul cât mai colorat, replicile ușor de reținut, de preferință purtătoare de conotații sexuale, grobianismul cu aere de rafinament, aluzia porcoasă din vârful buzelor. Fascinați de flagrantul filmat și de arestările spectaculoase, asistăm plictisiți la cohortele de infractori de toate calibrele păsuiți ani de zile
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
și a guvernării lui Nixon. Dacă urmărești temele filmului american de serie ai putea spune că jumătate din istoria Americii este scrisă pe trotuarele, în gangurile și în barurile cartierelor care alcătuiesc Leviathanul, marele oraș. Nu întîmplător, una dintre primele replici filozofice ale filmului, replica aparținîndu-i onorabilului Bumpy Johnson, de profesie gangster, face referire la progres și confuzia pe care el o stîrnește. "Asta e rău în America. A devenit atît de mare că nu-ți mai găsești drumul. Nu mai
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Nixon. Dacă urmărești temele filmului american de serie ai putea spune că jumătate din istoria Americii este scrisă pe trotuarele, în gangurile și în barurile cartierelor care alcătuiesc Leviathanul, marele oraș. Nu întîmplător, una dintre primele replici filozofice ale filmului, replica aparținîndu-i onorabilului Bumpy Johnson, de profesie gangster, face referire la progres și confuzia pe care el o stîrnește. "Asta e rău în America. A devenit atît de mare că nu-ți mai găsești drumul. Nu mai găsești inima a nimic
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
pus să joace mai degrabă pe amețitul geniu paranoid din A Beautiful Mind și în nici un caz pe Gladiatorul care i-a adus un succes remarcabil. Ușor stîngaci, dar nu lipsit de determinare în acțiune, aparent timorat, dar cu o replică de precizie, trăsnit, dar cu o inteligență bine focalizată, Richie nu este totuși comisarul Colombo, dar nici tipul violent din L.A. Confidential, ofițerul Wendell White. Richie nu sare în ochi, este aparent șters, spre deosebire de colegii săi corupți atît de macho
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
protectoarea sa. încercînd să răscumpere păcatele familiei, prin caracterul "reparator" al dragostei față de acest refugiat, Bille sfîrșește prin a-și umili iubitul prin chiar atuuri pe care i le conferă originile și pasiunea ei "programatică". în urma unui schimb dur de replici, Dejan, care începuse să poarte din nou cuțitul la brîu, o înjunghie pe Bille. Comițînd în stare de relativă ebrietate crima pasională, Dejan beneficiază de circumstanțe atenuante, "de un bonus multiculturalist". își ispășește pedeapsa învățînd lecția resocializării și se întoarce
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a intervenit, aducând, pe lângă pioșenia firească, alte aproximații și lirism evocator în volumele Zilele care au plecat (1969) și Pământul bătătorit de părintele meu (1980). În replică, Ilderim Rebreanu a publicat nu de multă vreme un fel de răspuns pentru Fanny în volumul Minciuna și impostura, Editura Gramar, 2000, unde primul capitol se intitulează Erori, mistificări, denaturări, confuzii în volumul memorialistic "Cu soțul meu". Cine să descâlcească
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
a unuia dintre ei se resfrânge asupra întregii comunități. După recentele evenimente antiromânești din Italia, compatrioții noștri pot înțelege lesne despre ce este vorba. Iar exemplul dat de Leon Volovici este mai mult decât grăitor: "Mai gravă mi se pare replica unui alt bun prieten (...): "Eu cred că cineva din partea comunității (evreiești, se subînțelege) ar trebui să-i atragă atenția lui Brucan, că el face mult rău evreilor din România prin comportarea lui". De ce e răspunzătoare "comunitatea" de ce face sau spune
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
atât de generoasă, încât subiectul îți poate apărea singur în cale, totul este să nu ratezi întâlnirea. În privința personajelor pomenite, punctele de pornire au fost foarte diferite. Unele au avut vagi legături cu diverse persoane reale: o privire anume, o replică sau, mai rar, o întâmplare te pot urmări uneori mulți ani până își găsesc locul în vreo carte. Alteori, din ceea ce a fost punctul de pornire, după câteva recitiri și rescrieri nu mai rămâne absolut nimic, subiectul obligându-te să
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
o las, care s-o iau,/ Hotărîre gre îm este,/ Nu știu ce să fac nici eu". Sau: "Păstorul lui Cârlova le știe și el pe toate, cînd le cîntă, natura toată tace încremenită, cu excepția cîinelui și a lui Eho, care dau replica". Nu absentează nici verdictele negative, care pot fi tăioase atunci cînd exegetul crede că se cuvine să ne despărțim de o materie caducă: "Nuvela (Petru Rareș a lui Asachi) e scrisă, din păcate, în aceeași limbă arbitrar nemaniabilă și absurdă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
într-un interviu pe CNN, un reporter o întreabă pe văduva ziaristului, Mariane Pearl (Angelina Jolie) - faptul este real -, dacă a văzut filmul decapitării, întrebare la care ziarista care reușise să păstreze o ținută calmă, decentă, lipsită de dramatism facil replică dur. O mare parte a presei o hăituiește pe Mariane pentru a crește ratingul diferitelor televiziuni cu ultimele știri despre soția jurnalistului decapitat. Dincolo de terorism, care coboară demnitatea umană în spectacol sîngeros, există o a doua fațetă, nu mai puțin
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
perioada comunistă. Dacă unii dintre ei încearcă, prin strategii care amintesc de formulele de intimidare ale Securității, să se sustragă acestui control - care, finalmente, nu este al CNSAS-ului, ci al fiecăruia dintre cetățenii români - trebuie să se aștepte la replici virulente din partea celor care n-au acceptat nici un fel de dialog cu instrumentele Diavolului comunist. Pretind ca, în numele salvării unor reputații oricum dubioase, să nu li se ia preoților români dreptul cerut de către ei enoriașilor: dreptul la mărturisire. Abia apoi
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a unui eveniment, ci printr-un fel de anamneză care generează replica schizoidă a actriței din filmul polonez. Aproape nici nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Heart (Suflet sălbatic, 1990) - sau a unei femei funeste care îndeplinește funcția de herald malefic pe lîngă Nikki Grace - onomastica joacă și ea rolul ei. Dialogul bizar, șocant, constituie una din specialitățile lynchiene, personajele capătă relief în cîteva schimburi de replici, iar regizorul știe să selecteze detaliul esențial și mai ales dominantele posturale, expresia gestuală, adesea decupajul se face anticalofil, subliniind elemente amplificate grotesc. Din acest punct de vedere avem în Imperiul minții un film al unei estetici a repulsivului, prin
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
au același grad de autenticitate. Rivalitatea din interior Aceste obiecte provin dintr-o colecție. Colecția tatălui, care a invadat într-o așa măsură casa, încît naratorul/Jan Lawers își amintește că, mic fiind, dormea cu o statuie africană sub pat. Replica amuză publicul, dar auzind-o, am simțit în adîncul meu, eu, fiu de colecționar, acel sentiment dublu, de fascinație și de exasperare, pe care îl provoacă o asemenea pasiune. În acel moment, sub impactul mărturisirilor lui Jan, s-a declanșat
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
care s-a și realizat). Arta dialogului - o artă dificilă în operele narative, pîndită mereu de artificial - atinge dintr-odată, în primul nostru roman semnificativ, un nivel surprinzător. Intuiția lingvistică a lui Filimon structurează dialogul. Dincolo de naturalețea și de vivacitatea replicilor, nu remarcăm la el nici o stridență, nici o notă falsă, nici un neologism deplasat; limbajul epocii fanariote se reconstituie parcă de la sine, fără imixtiuni contemporane. Dacă ne gîndim că romanul lui Filimon a apărut concomitent cu romane așa-zis istorice, gen Aldo
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
reprimat: "aș spune mereu/ și în tăcere aș spune/ și în întuneric aș spune/ și în trecut m-aș duce să spun/ rănile vechi nu s-au închis/ armele nu sunt putrede/ nici îngropate" (p. 104). Micul poem pare o replică la un catren celebru al lui Virgil Mazilescu din volumul Va fi liniște va fi seară: "ei au lumea lor și lumea asta a lor îmi face greață/ și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
și platou, între "Reconstituirea" și "Revizorul", între filmul și teatrul lui Pintilie, cu alte cuvinte. La fiecare spectacol, dar la fiecare, scotea zeci de variante, zeci de schițe pentru o scenă, mii de gînduri formulate pentru o situație, pentru o replică. Desene pentru decoruri care au revoluționat și au marcat definitiv teatrul românesc stăteau, ordonat legate, în mape și mape din biblioteca lui Paulică Bortnovschi. Un amestec de stîngăcie și precizie se plimba printre amintirile lui. Prin ceea ce ar fi vrut
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
nu m-a convins - rolul nic nu era prea ofertant. De departe, cel mai interesant este acest Mr. Hertz, figură de birocrat, egocentric, dacă nu chiar paranoic, cult, fără a se transforma într-un estet, ca Hannibal Lecter, cu o replică scînteietoare și o nevastă care intră pe fir în momente inoportune și cu care indiferent de gravitatea situației, el face conversație domestică. Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Mr. Hertz are un soi de falsă bonomie ludică, iar limmerick-ul precum și alte apoftegme pe care i le servește lui Mr. Smith denotă un umor educat la școala Witticismului. Dacă scena devine uneori execrabilă prin instalarea în clișeu, în schimb replica te scoate pe o scenă de teatru englez de cea mai bună calitate, cu ceva din nervozitatea acidă a tinerilor furioși. Cred că Michael David II a deconstruit foarte bine formula Clive Owen din Closer (Ispita, 2004) al lui Mike
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Cred că Michael David II a deconstruit foarte bine formula Clive Owen din Closer (Ispita, 2004) al lui Mike Nichols într-o combinație interesantă cu rolul din Children of Men (Copiii tatălui, 2006) al lui Alfonso Curon, în sensul că replicile sunt parcă din primul, iar contextul și rolul patern din al doilea. Mr. Smith, consumator de morcovi precum Popeye de spanac, iar Franco Nero într-unul din western-urile spaghetti de ceapă, relevă prin aceasta una din acele bizarerii memorabile
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
Constantin Țoiu Dacă... Ciao ar fi fost un bărbat bine, cu engleza făcută la Oxford, și cunoscând pe din afară replici din Shakespeare, invitat la masă, cum a și fost, de regina Elisabeta a doua, schimbând la desert, făcând împreună cu ea, perorații din Henric al cincilea, spre necazul Lenii, de alături, o chimistă rămasă la CODOI (CO-2) și care îl vedea
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
mișcă și are blană, nu e chiar din filmul cu franțuzoaice, domnișoare bătrîne, precum madmoiselle O, de care-și amintesc scriitori precum Andrei Makine. Din contră, baba are suficient nerv să lichideze o întreagă companie. Există destul loc pentru persiflări, replici acide, amuzamente pe după perdea, dar care nu impietează asupra poveștii, ci dimpotrivă îi dau gust cînd sunt cu măsură. Nu poți să nu te amuzi de exagerările proprii animației, împingerea spre caricatură a unor trăsături specifice, accentele supralicitate în comparație cu stilul
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
probabil, o "turcizare" glumeață a franțuzismului. Procedeul de imitare a vorbirii turcilor prin adăugarea la forme verbale românești a terminației -m, tipică în conjugarea turcă pentru persoana I singular (estem, vorbeștem) e bine atestat în literatura română, de pildă în replicile personajului Cadîr, din piesa lui V.I. Popa, Take, Ianke și Cadîr, sau ale lui Ismail din romanul lui Radu Tudoran, Toate pînzele sus!). Mersic apare în toate contextele valabile pentru mulțumesc și mersi, însoțit de adverbe de intensificare și de
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]