5,495 matches
-
Eram la terapie intensivă...am luat cartea de rugăciuni în mâini...și-apoi am închis-o. “Facă-se voia Ta!” atât am zis ... și-am căzut într-o lungă stare de somn adânc, liniștit. Ani de zile apoi mi-am reproșat ... că nu m-am rugat atunci ... că nu am cerut ajutor pentru viața fiicei mele. Apoi, când am divorțat, m-am gândit că, după cum sunt copiii de azi, sigur ar fi plecat cu tatăl ei, că are bani mai mulți
CÂND CERI...ŞI ŢI SE DĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347506_a_348835]
-
paracetamol? - Da, chiar te rog. Dalia căută în trusa cu medicamente și luă o pastilă, apoi un pahar cu apă rece din mini bar și-l dădu Gloriei. - Da, sigur, dă-mi apă rece, că nu sunt destul de răcită, îi reproșă ea. Prefer apă de la chiuvetă. - Of! Am uitat. Scuze. Dalia aruncă apa și o înlocui cu alta cum a preferat mama Gloria. Spera să-i treacă. Dacă situația i se va înrăutăți, atunci va găsi ce să facă singură toată
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
că mama lui nu o prea plăcea. Se vedea că ar fi vrut o altă noră pentru unicul ei copil. Veronica nu se ferea să-și manifeste dezaprobarea, chiar dacă la primul contact cu viitoarea noră nu a avut ce-i reproșa. Nu-l înțelegea pe Mircea ce a găsit la această fată? Recunoștea în sinea sa că este frumoasă, chiar și inteligentă, dar de aici și până a o lua de soție era cale lungă. De ce să nu se căsătorească cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
al istoriei și țipau la el: - Mai repede, mai repede Măria-Ta, căci mai stau și alții la rând ! Timpul este prețios pentru toți. După care mai vrem o dată ! Și-nc-o dată ... După victoria de la Călugăreni, oștenii voievodului Mihai i-au reproșat acestuia că prea puțini ieniceri ai lui Sinan-pașa au forțat nota și au încercat să-i nimicească în sângeroasa luptă, deși erau cam zece turcaleți pe cap de ghiaur nemulțumit, iar cinicul Hasan, pardon !, Sinan-pașa, a scăpat cu fuga, pierzându
AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350011_a_351340]
-
zbatere, țipau tăcut în dispariția lor. Pe mine și pe celelalte miliarde de semeni ai mei de pe planeta Pământ nu ne impresiona deloc tragedia Bătrânului An, căruia îi curgeau lacrimile după clipele pierite în neantul Timpului. Degeaba ne privea îndurerat, reproșându-ne că în toate zilele vieții lui ne-a dăruit atâtea clipe de fericire, de bucurii, atâtea dorințe împlinite, atâtea... Nepăsarea planetară îl sfida și îi arunca în obraz cioburi de pahare sparte, îl lovea în moalele capului cu petarde
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
de pahare sparte, îl lovea în moalele capului cu petarde asurzitoare, îl șfichiuia cu pocnete de bice și chiuituri de bucurie. Se veseleau că el, generosul care dăduse atâtea zile acestor obraznici nerecunoscători, pleacă, dispare în neant...Răutăcioșii nerecunoscători îi reproșau bătrânului muribund că le-a adus numai clipe de suferințe, dezamăgiri, că le-a spulberat cele mai frumoase vise, că le-a făcut viața un calvar insuportabil, că i-a supărat rău de tot și de aceea vor să scape
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
îl mai bocesc!.. Chiar și speranțele lui se zvârcolesc lângă el, plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că eu sunt vinovat de ce i se-ntâmplă tânărului aurolac. Le-am răspuns stupefiat: cu ce v-am greșit stimate speranțe părăsite? Nici măcar nu-l cunosc pe dumnealui. -Nu-l cunoști? Cum ți-ai permis să mănânci somon și curcan
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
se petrec astfel de lucruri. Am făcut greșeala fatală, de neiertat, de a mă întrece în anecdote cu alte fete. Când ai ieșit de pe mess numai pentru că ai văzut că am intrat eu, a fost începutul sfârșitului. Nu mi-ai reproșat niciodată nimic, ai fost mai mult decât demnă, elegantă în demersurile tale, dar m-ai tratat cu o tăcere de gheață. Nu mai erai nici pe messenger, nu mai răspundeai nici la telefon, iar când mă vedeai te prefăceai că
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
ale echange-iștilor, practic sunt aproape nevinovate, dar există, totuși, și m-am gândit că e mai bine să știi... Ai tăcut, dezamăgită, și atunci am înțeles că am stricat totul într-o clipă de prostie, de-a dreptul. Mi-ai reproșat că m-ai crezut altfel, că de fapt sunt ca toți bărbații care vor să obțină un singur lucru, și tot așa. Am simțit că mi se prăbușește cerul în cap. Numai eu și stupidele mele scenarii proiectate în viitor
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
am văzut cum încep să se formeze niște cifre. "6, 8, 12...". "6, 8, 12...". Ce-o mai fi și asta? Apoi, într-o clipă, am înțeles. Erau cifrele câștigătoare. Ah, bon. Și, dacă le folosesc, chiar îmi voi putea reproșa ceva? Nu fur. Nu-mi însușesc un bun al altcuiva. Poate am să fac chiar o mică donație, după ce mă voi fi pus la adăpost. E ceva reprobabil în asta? Eram pe punctul de a cumpăra biletul de loterie, când
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
faptul că mama lui nu o prea plăcea, că ar fi vrut o altă noră pentru unicul ei copil. Veronica nu se ferea să nu-și manifeste dezaprobarea, chiar dacă la primul contact cu viitoarea noră nu a avut ce-i reproșa. Nu-l înțelegea pe Mircea ce a găsit la această fată? Recunoștea în sinea sa că este frumoasă, chiar și inteligentă, dar de aici și până a o lua de soție era cale lungă. De ce să nu se căsătorească cu
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
și pot spune că, în mod cert, a fost cea mai agreabilă zi din Italia. Ina are spirit de observație, o conversație spumoasă, plină de umor și o comportare degajată, lucruri care se reflectă și în scrierile ei. I-am reproșat că nu mai apare pe site-urile literare și mi-a dat explicația - are propriul ei blog, scaietina.com, pe care de atunci îl vizitez cu regularitate. La plecare, credeam că vom vizita o singură țară, Italia. Ei bine, am
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
festivistă despre lansări. - Iar percepția valorică a acestor lansări, din punct de vedere al presei care oglindește evenimentul în sine este una falsă. Cum vedeți presa momentului, jurnaliștii? - Din păcate și acelora din cadrul unor reviste sau ziare cu pretenții le reproșez o lipsă de seriozitate. Nu prin temele pe care le abordează, nici măcar prin limbaj, care este de multe ori trivial. Privirea lor asupra fenomenelor pe c are le prezintă este o privire neserioasă. Nu reușesc să distingă ce este important
“SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUŞIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU” de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365788_a_367117]
-
arăta cu degetul pe ea, toți vor considera că Șerban îi dăruise dragostea lui, o ocrotise și încercase s-o înțeleagă chiar și în momentele în care nimic nu era de înțeles. Oricât se străduia, nu avea ce să îi reproșeze! Pe când, ea? Trăia în spatele gardului înalt de scândură și se lăuda cu casa care lucea de curățenie. De Paște și Crăciun își cumpărau haine noi și mergeau la biserică; ajungeau ultimii și plecau primii. Din când în când se lăsa
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
cărții. „Treizeci și trei de zile de fericire e povestea unui miracol care s-a produs fără să știu, după ce l-am așteptat atât, fără să se întâmple” și să vă recomand să o citiți, cu sufletul împăcat că nu îmi veți reproșa timpul ce i-l alocați. Helene Pflitsch, Germania, Ion Dumitrașcu , s-a născut în 14.10.1957, în Bărbătești, județul Vâlcea. Absolvent al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” si al Universității Naționale de Apărare, București. În prezent este rezident în
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
cu necunoscutele rezolvate. - Am vrut să-ți spun ceva în cuvintele mele simple. Poate înainte reușeam să transform pledoaria mea în ceva plin de lirism, dar ai spus că știi ce vreau să-ți zic și iată că acum îmi reproșezi că nu trăiesc ca tine momente poetice. - Nu dragule, nu asta îți reproșez, departe de mine gândul, dar noi femeile trebuie întotdeauna să învăluim totul în cuvinte pline de farmec, de mister și înconjurate de acea aureolă multicoloră ca o
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Poate înainte reușeam să transform pledoaria mea în ceva plin de lirism, dar ai spus că știi ce vreau să-ți zic și iată că acum îmi reproșezi că nu trăiesc ca tine momente poetice. - Nu dragule, nu asta îți reproșez, departe de mine gândul, dar noi femeile trebuie întotdeauna să învăluim totul în cuvinte pline de farmec, de mister și înconjurate de acea aureolă multicoloră ca o auroră boreală întâlnită adeseori în țările nordice, să dăm vieții o nuanță de
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
I-a dat lovitura de grație lui Crin Antonescu! Ce n-au reușit Tăriceanu&Chiliman a reușit actorul. Cunoaștea bine replica: „Și tu, fiul meu, Brutus?”. Urmează să contorizăm succesurile demnului urmaș al Ebe ! Curat, Independentă! Trei lucruri i-am reproșat, în ultimul an, lui Antonescu. Neieșirea din USL la timp (un proiect necesar, dar puternic virusat), făcându-se părtaș la manevrele oculte ale șobolanilor roșii; punerea soției pe liste, fiind pe linie pcr cu Ponta și Băsescu (o fi știut
TABLETA DE WEEKEND (66): MISIUNE ÎNDEPLINITĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365273_a_366602]
-
nici nu intră bine pe poarta unității militare că și pleacă în permisie ! - Ieșiți afară !!... Afară am spus ! Sergent ! Du-i la bucătărie ! Să facă toate muncile ! Să scoateți untul din ei ! Nu este îndeajuns cât muncesc. Sunt mereu zoriți reproșându-li-se că se mișcă prea încet. Spre seară soldatul Bert a este condus la arest. Mai întâi este despovărat de centură și de șireturi și pus să frece WC-urile corpului de gardă cu cărămida. Trebuie să le frece
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
din sprâncene către alt soldat din corpul de gardă. Are grijă să nu fie văzut de ceilalți după care a are grijă să nu mai vadă și să nu mai audă nimic. Soldatul a înțeles. Îi repede un pumn primului reproșându-i : - Dă-i valiza ta, nu pe a mea ! Ca supliment, îi servește și câteva înjurături de mamă. Puțin îi păsa de valiză ; oricum plănuise ca peste căteva zile, îndată ce va fi liberat, să o facă așchii legând-o de
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
voie, în aer liber, un glas răgușit le-a dat de înțeles că învoirea lor, din acea zi, a luat sfârșit. Nu însă și distracția. Fața comandantului lor devenise pământie, gușa i se umflase și totuși nu înceta să le reproșeze faptul că nu l-au ascultat. Au răspuns cu toții, cu seninatate, că nu au făcut altceva decât să execute comenzile comandantului de pluton, în fapt fiind numai una singură, fiecare privindu-l cu falsă compasiune. Comandantul a simțit nevoia acută
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
lui geamăn nici de iubita lui, proaspătă studentă, care acum probabil că se găndește la noua rochie ce o va purta la balul bobocilor. Are o statură cât și o ținută impunătoare amândouă în contrast cu starea lui sufletească. Nimeni nu îi reproșează nimic atunci când datorită lui plutonul repetă la nesfârșit execuția unei comenzi militare; la el oricine, oricând, poate găsi o țigare. Ca și Bert nu își dorește decât sosirea zilei în care să poată lua totul de la capăt, ca civil. Burlea
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
pentru denigrare și calomnie? 3. Mai întâi, să-l vedem pe Crin Antonescu cum își exercită atribuțiile și după aceea să ne exprimăm. Până atunci totul sună a bârfă. Ieftină. Nu-mi amintesc ca în calitate de ministru să i se fi reproșat vreun matrapazlâc. De altfel, prima prestație ne-a arătat un altfel de președinte. 4. Referitor la Victor Ponta sunt exprimate și multe neadevăruri, fără a fi prezentată măcar o singură minciună exprimată în calitate de prim ministru. Nici eu nu sunt de
TABLETA DE WEEKEND (9): VARA ASTA SE POARTĂ ALB, CU DUNGI NEGRE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365302_a_366631]
-
când impertinent față de persoane care nu meritau nici pe departe acest lucru. Mitel, unul dintre colegii care îl sprijiniseră necondiționat în Roman în strădania de a învăța matematica, a avut de suferit de pe urma deviației de comportament al lui Albert acesta reproșându-i că este exagerat de cuviincios cu Svetlana, o fată care îi trezise interesul: „ Ascultă la mine tinere, nu așa se abordează o domnișoară în ziua de azi ’’. Nu a fost luat în seamă. Amara lui experiență s-a dovedit
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
fac?! M-am recăsătorit. Băiatul nu îl acceptă. Chiar dacă nu mă înfruntă, simt cum mă dușmănește pentru ceea ce am făcut. Asta pe de o parte. Pe de altă parte bărbatul meu, de acum, ori de câte ori copilul face câte o prostie îmi reproșează că este băiatul meu. Mereu sunt la mijloc! Acum ce să fac?! Albert nu a știut ce să răspundă; nu era încă suficient de matur și chiar dacă ar fi fost, greu de închipuit că ar fi găsit ceva potrivit. A
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]