2,142 matches
-
fost așa. Faptul că am ajuns la Închisoare mi-a trezit mintea, mi-a oțelit puțin sufletul și m-a pus pe un drum bun. Nu știu ce s-ar fi Întâmplat dacă nu se Întâmpla lucrul acesta... Nu am regrete. Dar resentimente aveți? Nu, nu. Eu sunt și cantor la biserica greco-catolică. Eu de mic, de la vârsta de 12 ani, am fost trimis la seminarul greco-catolic la Oradea... și nu urăsc pe nimeni, și nu doresc rău nimănui. Mă revoltă nedreptatea, furturile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu cu nevastă-mea mă descurc, stăm aproape unii de alții, am un nepoțel de toată splendoarea, bun de carte, drăgălaș. Ce să-i mai cer altceva lui Dumnezeu? Sănătate-i mai cerem lui Dumnezeu amândoi. Sunt foarte-foarte fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi, așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog În fiecare seară s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe urmele ei și gata a fost. A făcut facultate la americani și acuma lucrează ca persoană civilă În cadrul NATO. Fiul meu o rămas așa, fără facultate, numa’ cu liceul, și-acuma e căsătorit, se descurcă și el binișor... Dar resentimente aveți? Câteodată m-apucă furia și mai zic câte una... Cum s-o putut face așa ceva? E inuman. Eu Înțeleg să fiu persecutat când Îmi indici o dovadă că: „Uite, ești vinovat! Ai făcut cutare și cutare”... Da’ când vine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dau la medicină veterinară la Iași. Acolo „am supraviețuit” până la terminarea examenelor și, când am zis că am reușit..., m-a dat afară și mi-a făcut și morală. Pe urmă n-am mai Încercat, m-am lecuit... Acum aveți resentimente față de anumite persoane? Nu față de anumite persoane... față de Întregul sistem. Nu persoane, că ăstea sunt produsele sistemului..., că dacă nu era sistemul, nu erau persoanele... După ’90 ați Încercat să va angajați politic? Am fost membru al Partidului Național Țărănesc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o cerere și să vin după două zile. Și m-am dus după două zile, și m-a angajat. Așa am lucrat tot la Întreprinderea forestieră... Dacă ar fi să priviți În urmă acuma, la vârsta aceasta, aveți regrete sau resentimente? Nu, nu, absolut deloc. Mai ales că am reușit să duc o viață bună. Pe mine ceea ce m-a dus la Închisoare, educația care am primit-o până atunci și apoi În Închisoare, m-a ajutat tot restul vieții să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine și m-am dus Înapoi la Întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un crez atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au făcut pușcărie. Eu am făcut pușcărie, sunt sănătos, zdravăn... M-am călit. De ce? Că nu mi-a părut rău și n-am urât oamenii... Și am crezut În Biblie, și-am crezut În Iisus Hristos și-n Dumnezeu. Dar resentimente aveți? Resentimente? Nuuu. Am fost bătut la tălpi, domnu’... Bătaia la tălpi știți cum este? Simți ceva În talpă, și simți ca o furcă-n creier. Nu poți merge trei săptămâni pe picioare... Te duc alții sau mergi târâș. Gruia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pușcărie. Eu am făcut pușcărie, sunt sănătos, zdravăn... M-am călit. De ce? Că nu mi-a părut rău și n-am urât oamenii... Și am crezut În Biblie, și-am crezut În Iisus Hristos și-n Dumnezeu. Dar resentimente aveți? Resentimente? Nuuu. Am fost bătut la tălpi, domnu’... Bătaia la tălpi știți cum este? Simți ceva În talpă, și simți ca o furcă-n creier. Nu poți merge trei săptămâni pe picioare... Te duc alții sau mergi târâș. Gruia Manea m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă aș fi avut posibilitatea să aleg din toate facultățile, tot Teologia aș fi ales. Am terminat În ’56 și am fost capelan, ajutor de preot la Cluj. Privind În urmă, la această vârstă, puteți spune că aveți regrete sau resentimente În ceea ce privește Închisoarea și tot ce-ați trăit acolo? Regrete, da. Resentimente... Acuma mă gândesc că altfel privesc astăzi, altfel le-am privit după 20 de ani și tot așa... Jumătate de secol e mare timp. În general, eu simt o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Teologia aș fi ales. Am terminat În ’56 și am fost capelan, ajutor de preot la Cluj. Privind În urmă, la această vârstă, puteți spune că aveți regrete sau resentimente În ceea ce privește Închisoarea și tot ce-ați trăit acolo? Regrete, da. Resentimente... Acuma mă gândesc că altfel privesc astăzi, altfel le-am privit după 20 de ani și tot așa... Jumătate de secol e mare timp. În general, eu simt o ură sau, În orice caz, sentimente neplăcute față de comunism. Însă comunismul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de putere... De-aia e greu de făcut reforme, că mai sunt și-acuma generali și colonei care au conștiința... sau ar trebui să aibă conștiința... Încărcată, cu câte crime-o făcut. Și sunt bine mersi, cu pensii mari... Dar resentimente aveți? Nu am, chiar dacă m-aș Întâlni cu vreunul... Eu sunt creștin și zic așa: una din Învățăturile Mântuitorului e iertarea (plânge - n.n.). Vă mulțumesc. Satu Maretc "Satu Mare" Aurelia Cosmatc "Aurelia Cosma" S-a născut pe 18 septembrie 1924, În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucureștiul în 1871 87 45. Acuzațiile nedrepte pe care Hasdeu le aducea în anii 1870 Junimii se refereau la așa-zisul cosmopolitism al societății ieșene și la insuficienta prețuire de către aceasta a istoriei și culturii naționale, acuzații izvorâte și din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și aprecierile lui Bacalbașa sunt naive și confuze. 46. Pe Maiorescu îl chema numai Titu: adăogirea „Liviu“ era o răutate a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numai după credințele vechi și deșarte, semn neîndoios că-i ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i situație literară. Deși predat editurii, într-o a doua variantă, în aprilie 1965, patru luni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre cele rele. Crede că el (și numai el) e de vină că Gelu al său (Gheorghiță-tînărul) a plecat în străinătate. Lăsînd de o parte politețea la care mă obliga faptul că eram în vizită, m-am delimitat: „Vă cunosc resentimentele, dar nu le împărtășesc. Eu nu uit că pe Profesorul Piru l-am întîlnit aci, în casa dumneavoastră (atunci îi erați un prieten îndatorat), unde a trebuit, după numai o jumătate de oră, să mă încontrez cu dînsul, căci îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
învățământ), fapt pentru care ideile înnoitoare nu pot circula, nu pot ieși la lumină, înăbușite cum sunt de balastul greu al compromisurilor. Optez pentru blândețe și din dorința de a fi cât mai obiectivă, de a nu stârni pasiuni și resentimente, nici la semenii mei, nici la mine dacă este adevărat că prin aceasta se pune capăt înlănțuirilor cauzale ale învrăjbirii. Cei ce au semănat printre noi dezbinarea, aplicând perfidul principiu al luptei de clasă, n-au cunoscut istoria neamului nostru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca liniștea interioară atunci când ființa sa fiziologică e primejduită: certitudinea că bătălia hotărâtoare se va da, pentru el, pe alt plan - acela al creației - și În vederea acelei bătălii Își menajează el forțele pentru a le păstra intacte”. În pofida nu puținelor resentimente și amintiri Înveninate și deși abia izbutea doi pași fără susținere, Paul Georgescu se dusese totuși la Muzeul literaturii, unde era expus cadavrul lui Marin Preda. A stat acolo, câteva minute, În picioare! (el, În picioare!), lângă trupul prietenului de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adversari sau de către cei care considerau că Orenștein nu trebuia, tocmai el, să abordeze tematici de prea gravă portanță și importanță națională. Ampla și coerenta sa operă, de o amprentă inconfundabil și definitiv românească, desfide, prin temeinicie și luciditate, asemenea resentimente. Autorul era, de altfel, conștient de ele. Lucrase, toată viața, În pofida și Împotriva lor. Chipul său emaciat de lecturi, trupul Încremenit, și În sacra sâmbătă, pe scaunul legământului cu cartea, fără timp nici chiar pentru Întâlnirea cu un marțian ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea” destinului uman, În sfârșit „privit” (asumat), Înseamnă tragedia sa reală, adică bravura eșecului (totdeauna penibil, cum spuneți, iar În cazul artistului, tragic), solitudinea sfidării, mefiența față de vanitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l părăsească din cauza amintirilor și că nu prea stimează, de fapt, pe mulți dintre adoratorii săi de acolo. Cum devine un oraș cu asemenea conotații negative centrul de greutate al atâtor opere?” Dublinul devenise și el, nu doar datorită resentimentelor, centrul obsesiilor lui Joyce!... În cazul lui Bellow, era vorba de altceva. Evident, evitase să dezvăluie Întregul adevăr asupra motivelor care Îl forțaseră să părăsească Chicago. Ostilitatea crescuse, În ultimii ani, datorită și unora dintre intervențiile sale publice considerate „scandaloase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó András, rănit În timpul conflictelor interetnice din Târgu-Mureș, Paul Schuster avea să formuleze, Într-o scrisoare către noul președinte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În finalul cărții supraviețuitorul, amintindu-și de cei de „acolo”, buni și mai ales răi, cu un „resentiment afectuos”. Nu ezită să rostească cuvântul „fericire”. „Da, asta am să le spun celor care mă mai Întreabă despre lagăr: despre fericirea În acele locuri. Dacă mă mai Întreabă vreodată. Și dacă nu uit.” Pentru cei care s-ar putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viitor, un scriitor „cu adevărat” maghiar, de reproșurile că atenția acordată Holocaustului ar jigni martirii anticomuniști ai revoluției din 1956, de insinuările că autorul trăiește multă vreme din an la Berlin pentru că „urăște ungurii” etc. Îmi sunau familiare asemenea vechi-noi resentimente... Drept pentru care am cumpărat, la librăria Barnes & Noble de lângă casă celălalt volum de Imre Kertész, tradus În engleză, după romanul Fără destin, pe care Îl predasem studenților de la Bard acum vreo cinci ani. Kaddish pentru un copil nenăscut este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
față de eroul său, iar acesta apare ca o versiune „maturizată” tenebros a lui George Koves, personajul central În romanul Fără destin. George Koves supraviețuise și el, doar aparent, viața „pură și simplă” de la Auschwitz, inițiat În „fericirea”, ca și În „resentimentul afectuos” al existenței captive. La o altă vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara sa natală i le Întreținuse, dar tulburat, totuși, continuu de memoria magicei Inițieri În existența care debutase, cândva, În vechiul tărâm. Tărâmul fără Întoarcere al timpului? Îl vedeam aplecat peste harta Bucureștiului și peste Dicționarul Limbii Române
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]