6,418 matches
-
cel mai organizat dintre toți artiștii, dar și cel mai spontan: un fel de țesător subtil de speculații, numai nuanțe, nicidecum împrăștiat și stângace, ca mine sau ca voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar putea revendica acest potențial special. Avea darul visării și o flexibilitate imaginativă mai mare decât tovarășii ei. Ce nu avea ea, inspirația profundă a maturității deosebite a gândirii caracteristică visătorului profesionist. Se dovedea neîntrecută în organizarea magaziilor, depozitului și încărcăturilor. Plasarea cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în PS), dar mai toți românii sînt necivilizați (locul 76 în PC). Ușor paradoxal, nu vi se pare ?... Să intrăm însă puțin în detalii. În topul imaginii de sine a fiecărui român se află, în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat” - revendicat în și mai mare măsură de tinerii între 20 și 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul nouă în topul trăsăturilor definitorii, iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în mod foarte interesant, „comportamentul civilizat” - revendicat în și mai mare măsură de tinerii între 20 și 30 de ani. Sacrosancta ospitalitate românească retrogradează pe locul nouă în topul trăsăturilor definitorii, iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizați. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat”. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
edilii Sucevei, hai să facem noi cel mai mare ou pictat din lume, că altfel ne-o iau alții înainte. Nimic extraordinar în toate acestea, puțin prost-gust și atît. Problema mea începe însă din momentul în care acest prost-gust se revendică, pios și cu lacrimi în ochi, din „sfînta și minunata noastră tradiție” și se impune, în scurt timp, ca paradigmă a acesteia. Fenomenul este mult mai răspîndit și i se poate da și un nume : rusticizarea României. Elemente sau aspecte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comunismului ? Termenul însuși de „rezistență” are astfel două sensuri complementare, dar distincte, de rezistență privată a individului și de opoziție publică a colectivităților. De ce trebuie atunci să alunecăm pe sensuri ca pe o coajă de banană și să ne-o revendicăm pe a doua dacă n-am practicat-o decît pe prima ? De ce ? Pentru că nu putem să nu ne comparăm (emoțional, și nu istoric) cu ceilalți, cu polonezii, cehii sau ungurii, de pildă, care au avut în mod indubitabil bătăliile lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aducă la Lupus ca să-l ia în râs pe rege...” (Papirusul Louvre, 68,1.1-7). La începutul secolului al II-lea d.C., Plutarh (Pompei 24,7-8) povestește un episod în care pirații își băteau joc de un prizonier care-și revendicase drepturile cetățeniei romane. L-au îmbrăcat („au azvârlit pe el o togă”), i-au prezentat diferite onoruri (incluzând îngenuncherea) și, în final, l-au pus să meargă pe o scândură. Tot ceea ce am afirmat despre arestarea, procesul(ele) și batjocura
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
religios se folosește în mod necesar metaforă, iar credința este un element central. Însă ideea care definește iudaismul și creștinismul este atenția asupra creației; adică credința într-un Dumnezeu care a creat universul spațial, temporal și material și care îl revendică. În felul acesta, tot ce se întâmplă în universul real contează cu adevărat. Dacă cineva iese în stradă și-l acuză pe trezorierul bisericii că a fugit cu banii, oare i-am cere explicația: „Te referi în sens metaforic?”. Mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pe aceea a viitoarelor „sfere de influență”. Astfel, în 1876-1877, prin câteva înțelegeri secrete, în caz de înfrângere a Imperiului Otoman, Austro-Ungaria urma să primească Bosnia și Herțegovina, în timp ce Rusia să revină la Dunăre, prin reanexarea celor trei județe. Rusia revendica „fostele ei frontiere” fără ca cineva să caute unde puteau fi acestea înainte de 1812. Pentru a treia oară, în cursul unui secol, chestiunea Basarabiei revenea la ordinea zilei în negocierile puterilor europene. Încă din vara anului 1876, guvernul român a adoptat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de cucerire. La 1812, Basarabia făcea parte dintr-un principat a cărui autonomie fusese solemn mărturisită de toate tratatele ce se încheiaseră înainte, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe care însăși Rusia, în tot cursul ultimului său război cu Imperiul otoman, l-a considerat și tratat ca pe un stat independent și aliat. De
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în anul 1918, „folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei”. Era reluată „teza” formulată în 1917-1918 cu privire la apartenența Basarabiei, „populată în principal de ucraineni”, la Ucraina, acum la R.S.S. Ucraineană. Și marea majoritate a populației din partea de nord a Bucovinei, revendicată prin Notă, este legată de Ucraina Sovietică „prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compoziție națională”. Transmiterea acestui teritoriu „ar putea reprezenta, este drept într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire” pentru marile pierderi (!) pricinuite
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
diferite naționalități contra marii majorități române. E de asemenea un fapt incontestabil că dincolo de Nistru există o numeroasă populație românească cu privire la care Basarabia Românească și în consecință România de astăzi ar putea invoca drepturi identice cu acelea pe care le revendică Ucraina cu privire la rutenii din Basarabia. 3) Este de semnalat că, exprimând noile sale pretenții, Rada a pierdut din vedere că, cu ocazia păcii de la Brest Litovsk, Ucraina n-a afirmat că are vreun drept asupra teritoriului Basarabiei, considerată de către ea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cunoscut că moldovenii nu constituie majoritatea populației din Basarabia, că această majoritate aparține popoarelor nemoldave, printre care se numără mulți ucrainieni. La fel, în momentul de față, guvernul Ucrainei refuzând în mod pozitiv să recunoască drepturile României asupra Basarabiei și revendicând propriile sale drepturi asupra acestei regiuni, n-are deloc intenția de a viola în vreo manieră oarecare dreptul la libera dispoziție a Basarabiei, în deplină justiție potrivit rațiunii. El își propunea, conform expresiei formale a voinței poporului din Basarabia, și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
la Berna acum mai mult de o lună de către delegatul Republicii Ucrainei, care nu cere nimic mai mult decât o nouă reunire a Basarabiei cu Republica, cei în drept vor observa că Ucraina nu este de loc în măsură să revendice o țară care din punct de vedere istoric și etnic a fost întotdeauna română. Basarabia a aparținut, într-adevăr, în cadrul granițelor ei naturale Prutul, Nistrul, Marea Neagră și frontierele care o despart la nord de Austro-Ungaria, coroanei Moldovei, de la formarea acestui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-se, cu încordarea tuturor forțelor sale morale și intelectuale, să completeze lipsurile din trecut și, dornică de pace, să-și deschisă drum larg între țările civilizate din lume. Ea nu deține decât ceea ce era al ei și nu avea de revendicat nimic vecinilor săi. Dar în această atmosferă de muncă și creație căzu asupra ei, ca un fulger din senin, nota ultimativă a URSS din 26 iunie prin care, sub amenințarea imediatei intervenții armate, cerea evacuarea Basarabiei și Bucovine de Nord
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
motivul că această provincie s-ar fi găsit în unitate seculară cu Rusia, că ea ar fi „populată în principal cu ucraineni” și că ar fi fost „luată cu forța” de către România. Față de aceste motive ținem să constatăm că teritoriul revendicat de către Uniunea Sovietică între Prut și Nistru a făcut timp de cinci veacuri parte din Principatul Moldovei și numai la 1812, în urma războiului ruso-turc, a fost rupt din corpul Moldovei și încorporat imperiului rusesc, ca oblastie autonomă moldovenească, împotriva protestelor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
din 26 iunie 1940. Anexarea acestui teritoriu este un caz unic în relațiile internaționale, deoarece, deși nu a aparținut niciodată Imperiului Rusiei și nici Ucrainei și nu a constituit obiect de discuții între România și U.R.S.S., el a fost revendicat cu titlul de „despăgubire” de către U.R.S.S., pentru că Basarabia a făcut parte din România între anii 1918 și 1940. Ținutul Herța, teritoriu românesc, care nu a fost nici el menționat în protocolul secret și nici în ultimatumul sovietic, a fost
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
căutîndu-i privirile. - Dar de ce? întrebă coborând glasul. Cine ar fi putut avea interesul să distrugă un monument istoric? Doctorul Griffith și Colomban se priviră o clipă, zâmbind cu înțeles. - Mulți, răspunse Stephens. Mai întîi, iredentiștii, indignați că revoluționarul Bran e revendicat și omagiat de câțiva poeți, filozofi și ocultiști. - În al doilea rând, continuă Colomban, biserica, mai precis ultramontaniștii și obscurantiștii care văd în Sean Bran prototipul magicianului satanist, ceea ce este absurd, pentru că Bran urma tradiția magiei renascentiste, concepția lui Pico
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
creangă și atârnă, atrăgând toate privirile spre frunzele ei de un roșu copt și luciu. — Domnul Profesor îmi va ierta de această dată lipsa de modestie, începe șovăitor tânărul, întrucât, până în secunda de față, nu prea am păcătuit prin vanitate. Nerevendicându-mi mie deloc calitatea de judecător al evenimentelor politice, cu toată modestia vă spun deci că mi-am permis a fi dezamăgit... Este firesc însă a fi dezamăgit și de cei mai clarvăzători ? Sau poate ei erau la curent, gata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pare ușor silit, îi întinde buzele pline, ușor veștejite, deasupra dinților gălbui și puternici. Iar în continuare, lucrurile par - de la sine - să se aranjeze. Titi Ialomițeanu o asigură roșind pe doamnă că o altă calitate n-ar îndrăzni să-și revendice, memoria însă, da... Are, din păcate, o memorie fidelă, care devine cu atât mai fidelă cu cât îl interesează ceva, cineva... Pentru acest motiv ar putea fi iertat că îl interesează în cel mai înalt grad ceea ce se petrece în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de a vorbi al unei femei simple și sănătoase, pe care îl afișează în rusticele tablouri vivante sau la ocaziile când își îmbracă frumosul costum popular de Muscel ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit cu procedee și tehnici extrem de moderne (cele ale întregii cărți), se revendică mai degrabă din marele roman francez al secolului al XIX-lea. Filiațiile (probabil programatic asumate de către autoarea ce pare că dorește să facă un roman din epocă) se stabilesc la nivel de cronotop (salonul), la nivel de personaj (parvenitul abil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Maria Magdalena și sclava lor Sara, după înălțarea la cer a lui Cristos, au ajuns pe aceste meleaguri, predicând Evanghelia. Interesantă această legătură între pământul lui Isus, timpurile vieții Lui pământești, și teritoriul Franței, al Galiei de odinioară, care-și revendică pe bună dreptate onoarea de ”prima fiică a Bisericii”, dar și legături cu creștinismul primar, apostolic. In seara aceasta am participat la sf. Liturghie în cripta bisericii, unde se află mormântul sf. Gilles, un eremit. Deja din secolul al VII
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului, convingerea că Istoria are o lege
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și iluzoriu în speranța ieșirii din aceasta 54. Să existe oare și posibilitatea unei anume "obișnuințe a artiștilor", care grație acestui joc de afirmări și contestări sesizează prezența unui mecanism economico-financiar prin care cei decăzuți din poziția de avangardiști își revendică un loc în cadrul unui muzeu de artă contemporană și automat o cotă pe piața de artă? Pot fi considerate pentru muzee aceste situații ca momente de "fractură", de clivaj, o lipsă a funcției educative, o "deconstrucție instituțională" cum a fost
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
obișnuințe ale comunicării prin cuvîntul scris. Muzeul este un spațiu al posibilelor modele comunicaționale ce îi pot fi oferite omului. Muzeului contemporan îi revine un rol social în adevăratul sens al cuvîntului, rol pe care puține alte instituții îl pot revendica: cercetare, educație, timp liber, conservarea patrimoniului. Pentru cei care ajung în spațiul unui muzeu simpla prezentare prin acroșaj a operei de artă nu mai este suficientă: publicul vrea să cunoască mai mult, să învețe, dar și să se relaxeze. Astfel
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]