2,564 matches
-
urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii patristice și a istoriei religiilor, autoarea își reazemă argumentația pe citate și exemple bine alese, fie vorba de icongrafie sau de începuturile cinematografului evanghelic. Construit extrem de inteligent și redactat într-un stil aerat, volumul Discursul religios în mass-media cazul României postdecembriste, se citește dintr-o răsuflare și îți
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Mamă! Un nume sfânt și plin de demnitate. Ea este chemată să izvorască viață din viața ei și să aducă la viață o ființă 1după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, a forma caractere tari pe care mai târziu să se rezeme ca pe niște stâlpi de nădejde Biserica și Națiunea noastră. Este cea mai nobilă chemare. Timpurile pe care le trăim se cer a fi împlinite. Mari sunt conducătorii popoarelor, mari ar fi generalii în biruințele lor, renumiți oamenii de știință
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
lume o ființă nouă, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, pe care este obligată să-l crească, să-l ocrotească și să-l educe, conturându-i personalitatea și formând omul creștin cu adevărat de mai târziu pe care se va rezema Biserica și societatea. Societatea de azi a adus noi forme de gândire despre viață și de traiul legat de ea. Multe mame își părăsesc familia, copiii și pleacă în străinătate pentru un trai mai bun. Copiii sunt lăsați pe la bunici
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
În munte, la stână atacase odată un miel pe care Îl sfâșiase. Probabil că se jucase pe lângă troaca lui cu lături. Constatând fapta lui mișelească, ciobanii l-au bătut rău de tot cu bâtele cele mari În care stau ei rezemați pe câmp când păzesc oile, să i fărâme oasele și nu alta. Apoi nu l-au mai lăsat să se apropie de troaca din care mânca. Tu, să pleci de aici cât Îi vedea cu ochii! așa-i spuneau și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel naiv. Ce făceau ei? Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi și vai de lume cum erau preparați,ordonau ca să li se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
minut de libertate i se părea neprețuită fericire; încerca atunci să se regăsească, să viseze.” (p.9) Trecerea de la vorbirea indirectă la monologul interior (respectiv de la persoana a III-a la persoana I), deși bruscă, nu este deloc artificială: ,, Își reazemă cotul de zid iar cu mâna cealaltă apucă mânerul ferestrei; îl răsucește încet, cu voluptate, parcă s-ar fi jucat la poarta unei închisori. Ce simplu ar fi să plec așa deodată, fără rămas bun. O ușă care se închide
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
internat maiorul Dragu și în care David discută cu sora sa Liza, la schimbul de replici dintre Vlădescu și Pavel Anicet: ,, - Bietul tata, vorbi ea, fără să-și privească fratele [...] Un singur lucru Dav... Începu să plângă înfundat, cu capul rezemat de braț. Vlădescu îi apucă brațul, silindu-l să se oprească și să-l privească. - Este vina ta Paule. [...]” (p.204) Deși marcată prin alineat și prin începerea unui nou paragraf, glisarea de la un decor la altul este aproape firească
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
8; Fap 3,6). De fapt, nu-i este permis niciunui frate din acest Ordin să posede ceva. Nu au mănăstiri sau biserici, nici terenuri, vii sau animale, case sau alte feluri de proprietăți, și nici loc unde să-și rezeme capul (Lc 9,58). Ei nu folosesc haine făcute din piei sau din in, ci doar tunici de lână cu glugă. Ei nu folosesc pelerină, mantie, nici pălării sau alt tip de vestimentație. 8. Dacă cineva îi invită la prânz
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cărarea știută. Cuțitul îl evam la cingătoare, într-o teacă de piele, era un cuțit mare, vânătoresc. Am ajuns la fântână fix la ora 11, dar Țuți nu venise încă. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am rezemat cu spate de ghizdurile fântânii. Am scos sticla de coniac, am luat o gură și mi-am aprins o țigară. Era o noapte neagră, înstelată, fără lună. Au apărut doi indivizi și m-au întrebat cât e ceasul. Le-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Traian) ......a dat poruncă să taie mulți arbori dintr-o pădure ce străjuia drumul. Au lăsat doar trunchiurile Înalte cât un stat de om, le au Îmbrăcat În cămăși și le-au pus căciuli În capătul de sus. Apoi au rezemat arcul de aceste trunchiuri de copaci!? (Decebal) ......a obținut cea dintâi mare biruință a românilor contra turcilor? (Mircea cel Bătrân Rovine, 1394) ...... a Înzestrat cu tunuri oastea, deși pe atunci erau foarte scumpe? (Ștefan cel Mare, 1457 1504) ......a cârmuit
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
argint, după măsura fratelui său, dar trâmbița că este pentru el când va muri. După care îl invită la palatul său pe Osiris, sub pretextul unui ospăț. După câtva timp Seth și curtenii înferbântați de vin glumeau, intrând în sarcofagul rezemat de perete. -Vedeți e pe măsura mea -spunea Seth. Nu vrei să încerci și tu slăvite Osiris? Îl îndemna Seth când se apropiase, împingându-l pe Osiris în sarcofag, închizând surprizător de repede capacul. Porunci pe dată ca sarcofagul să
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu creionul, după care și-a reluat plimbarea printre rânduri, dominând și speriind cu statura lui mare orice intenție de a copia ceva de la vecin. Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul și m-am rezemat de bancă uitîndu-mă provocator la profesor. Pe urmă m-am ridicat, am depus caietul pe catedră și am ieșit. După teză, nimeni nu mă lua în seamă, nimeni nu discuta cu mine ce făcusem. Toți arătau jalnic, foarte puțini rezolvaseră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau bătrâni și vedeam până unde o aduseseră. Era acum rândul meu. Stăteam rezemat de bancă și mă uitam, în timpul orelor, la profesori fără să-i văd și adesea fără să-i aud, copleșit de acest sentiment divin care ne face atât de bătrâni fiind atât de tineri și din care ni se formează
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
continuat să scriu. Nu știam de ce, însă nu mai puteam sta la masă. Atunci m-am dus la un tâmplar și am comandat un fel de cutie pe care s:o pot ține pe genunchi și să scriu pe ea rezemat în pat. Spre octombrie am pus stiloul jos. Nici cu acea cutie nu era bine. Mi se înmuiau acum brațele. M-am internat în spital. Aveam eu oase de romancier, cum îmi spusese Miron Paraschivescu, dar pe lângă oase un organism
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fel, se duse la ușa salonului “criză “ , se uită În stânga și În dreapta și, asigurându-se că nu o vede nimeni, lipi un ochi de gaura cheii. Ce văzu, se Îngrozi! Toate paturile erau pline de indivizi grași care stăteau rezemați de pernă, În șezut, cu laptopurile pe burți. Nu putu să vadă ce era pe monitoarele laptopurilor și nici chipurile lor nu le văzu, doar pe unul care era spre ușă, Îl auzi gemând fiindcă ea, Între timp, Își făcu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
IDENTITATE, DEȘI NUMELE WADE TRASK A FI FOST CLAR STABILIT. CELĂLALT NUME A NU FI..." VOCEA, SAU ORICE AR FI FOST, SLĂBI BRUSC ȘI SE STINSE. TREMURÂND, MARIN ÎNCEPU SĂ DESFACĂ ELECTROZII DE PE TRUPUL INERT DE LÂNGĂ EL, DUPĂ CARE SE REZEMĂ DE MASĂ ȘI ÎNCERCĂ SĂ GĂSEASCĂ O EXPLICAȚIE FENOMENULUI FANTASTIC CARE SE PRODUSESE. Încercarea de a se transfera înapoi în propriul corp eșuase. Era un eșec personal, care îl făcea să privească viitorul cu groază. Dar în privința cauzei nereușitei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
AVEM. TIMP DE O CLIPĂ, CONSILIERUL FU SINGURA PERSOANĂ DIN AVION ATENTĂ LA MARIN. ACESTA SE APLECĂ SPRE EL ȘI ÎI ȘOPTI: VERIFICĂ CE S-A ÎNTÂMPLAT CU TOATE SUBMARINELE CONSTRUITE ÎN ULTIMII CINCIZECI DE ANI. Da, domnule. Marin se rezemă de spătarul scaunului. Nu era prima dată când își dădea seama cât de greu era să provoci o explozie în orașul Judecătorului. După părerea lui, era vorba de o bombă construită cu mult timp în urmă și care provenea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în Transilvania, într-un sat din Munții Apuseni, soția lui a murit de holeră. Iată cum a procedat el atunci, pentru a înlătura primejdia molipsirii: "Eu mi-am dezinfectat odăile cu cînipă; am smuls cînipa din pământ, am pus[-o] rezemată de pereți în jurul odăilor, iar așternutul de pat pe care a fost soția mea l-am dus într-o magazie și l-am așternut pe cînipă". Ciurileanu era convins că numai sub protecția cânepii au scăpat cu viață el, cei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nici o clipă gândul de la ea. Acasă, băiatul se întoarse de la școală și citea o revistă. Fernande îl întrebă pe Yvars dacă totul a mers bine. El nu-i răspunse, se spălă în spălătorie, apoi se așeză pe bancă, cu spatele rezemat de zidul scund al terasei. Deasupra lui atârnau câteva rufe cârpite, cerul era străveziu, și, dincolo de zid, se întindea marea blândă din fiecare seară. Fernande adusese rachiul de anason, două pahare, cana cu apă rece, și se așeză lângă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai mică mișcare. Din pricina înălțimii cu adevărat neobișnuite a tavanului și din pricina strâmtimii camerelor, apartamentul semăna cu o ciudată construcție din paralelipipede alipite, aproape în întregime de sticlă numai uși și ferestre, în care mobilele nu aveau pe ce se rezema, iar ființele, pierdute în lumina albă și violentă, păreau a pluti ca niște marionete într-un acvariu vertical. Mai mult, toate ferestrele dădeau către curte, adică la mică distanță, spre alte ferestre în același stil, în spatele cărora se zărea, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uriaș, trase în piept cu lăcomie izul bine știut de sărăcie și de cenușă, ascultând cum urcă în el valul unei bucurii fără nume, tainice și nerăbdătoare. Când stăpânii colibei sosiră, îl găsiră pe d'Arrast în picioare, cu spatele rezemat de perete, cu ochii închiși. În mijlocul încăperii, pe locul unde fusese focul, se afla biatra, pe jumătate îngropată, plină de cenușă și de pământ. Rămaseră în prag, fără să înainteze, privindu-l pe d'Arrast în tăcere, ca și cum l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu un zâmbet șiret. Un consemn a cărui încărcătură doar noi o știm... Buzele vineții deschid arcul de flacără albă al dinților mici, ascuțiți. Zâmbește, insistă asupra amănuntelor pe care le cunoaște de mult. Se reazemă de balustrada garderobei. Ascultă acum, încordată, cu o mască de sfârșeală și împlinire pe chipul exagerat de alb. Atentă la inflexiunea fiecărui cuvânt, la modificarea abia perceptibilă a unui mesaj, încărcat de amintiri și promisiuni accesibile numai nouă. Părul prins
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
anume fusese neobișnuit în acea zi. Acum, când găsise, în sfârșit, puterea de a se desprinde din loc. Ceilalți s-au întors, uimiți. Atât de bruscă fusese mișcarea femeii. Pornise, dintr-odată, cu pași mari, spre prima fereastră din stânga. Se rezemase cu coatele de pervaz, rămânând, multă vreme, tăcută și singură. Fantezistă, poate, ipoteza că apariția tinerei necunoscute ar fi declanșat cândva, în vastul hol al casei Hariga, asemenea murmur, reminiscențe culturale atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fotoliu. Palidă, cu ochii injectați, încercănați, solzi mari, vineții. Se desprinse lent, rotindu-se. Un prim pas, spre fereastră. Înaintă, spriji nindu-se de marginea fotoliului. Avansă, rămase cu mâna stângă în aer, departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas mare, cât mai avea până la fereastră, prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de marginea de lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită spre dânsul. Să-mi poată zâmbi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]