165,466 matches
-
va irosi și pierde. Personal, nu m-am pierdut. Dar într-un fel m-am pierdut pentru cititorii din România. Nu pentru că eu scriu diferit, fiindcă, de fapt, scriu la fel ca întotdeauna. Dar temele mi s-au schimbat. Asta ridică un zid surprinzător: cititorii din România nu au încrederea să mă citească, e opinia mea, și o bazez pe modul cum scrie despre mine un critic stimat și care mi-e prieten, Alex Ștefănescu. Despre Prins și celelalte cărți care
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
făcut, deoarece ar trebui să extrapolezi izolarea ei la autism. E trist că Maria-Antoaneta a trebuit să plătească cu gîtul - contextul merită un cuvînt din al nostru Ancien Régime comunist - ,spolierea" unor generații Bourbon (parcă), dar contextul istoric i-a ridicat niște semne de exclamare și întrebare pe care ea le-a ignorat cu grație. Ceea ce, repet, nu i-a impus nimeni. Mai ales că au existat și suverane care au știut să aplece urechea. I-aș mai reproșa ceva Sofiei
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
aflat la a doua ediție, dar trecut neobservat de critica noastră de întâmpinare, ar fi meritat, categoric, o altă receptare. Nu e însă nici prima, nici ultima dată când volume importante sunt ignorate senin, în timp ce rebuturi și gogoși editoriale sunt ridicate în slăvi. Marketing-ul, promovarea, PR-ul editorial, reclama pe care un autor știe să și-o facă au devenit elemente decisive în traiectoria unei cărți. Titlul era, oricum, suficient de pregnant și de iconoclast pentru a atrage atenția. Parcurgând
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
doar colaboratorul unui ziar de sport. Dacă aș fi angajat acolo, probabil că instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul istoric. Nu am o
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat, ca să respect adevărul istoric. Nu am o imagine foarte precisă a arenei cu scriitori, dar îmi face plăcere să descopăr că există încă destui
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
donate Bibliotecii Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor purtând numele donatorului - George Breazul - care ascund valori ce contribuie la completarea datelor consacrate vieții și activității și mai ales a proiectelor neterminate ce-și așteaptă continuarea, finisarea și ieșirea la public. Aceste valori ridică noi și noi probleme, dar ajută la aprofundarea celor cunoscute și la proiectarea cât mai corectă a scrisului lui George Breazul în conștiința posterității. Rezumând activitatea profesorului, Emanoil Bucuța scria în urmă cu șapte decenii despre comemorat: „L-am văzut
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
perspectivă satele basarabene? ș...ț Sătenii, câți au mai rămas acasă, s-au mutat la rampele unde sosesc mașinile din Italia și Portugalia - noile ținuturi Ťde lapte și miereť. Dau năvală acolo la fiecare sfârșit de săptămână pentru a-și ridica pachetele și banii trimiși de rudele plecate să muncească la negru". Realitatea e că, deocamdată, atracțiile literare la sat sunt inexistente: ,Escapadele scriitorilor români în mediul rural au devenit rarisime. Nu există un program al acestora, nimeni nu-și bate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
Asta cădea în grija unchiului. Care nu voia să instaleze lift electric, pentru că suferea de electrofobie. În casă nu existau nici radio, nici telefon, iar seara cei doi stăteau doar la lumina lumânării. Astfel încât firavul unchi era nevoit să o ridice pe mătușă prin forțe proprii, cu ajutorul unor scripeți. Economia de forță datorată scripeților era însă compensată prin încetineala lor, astfel încât călătoria mătușii de la pământ la etajul trei dura aproape o jumătate de oră. Vă puteți lesne închipui că toată această
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
o beteală și atunci corpul mă are pe mine/ are rochia albastră și eu pot și fără vene/ pentru asta suntem fericiți și ea vorbește/ și vocea ei se așază în cameră/ peste pat peste covor începe să desfacă patul ridică hainele de pe jos/ le așază pe scaun ele se prind de venele mele/ și eu pot și fără vene/ și aerul prinde crusta ochilor ei și ochii ei își schimbă culoarea/ după culorile cerului/ și eu merg pe sub venele mele
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
sub pielea lui/ gustul trupului ei. ar vrea să plângă mereu./ dar de sub pleoape îi ies fire lungi de păr./ îl lăsăm mereu în pace. știm că pentru el/ nu mai poate exista nimic." (Prezicere); "ochii mei văd patul// încovoiat, ridicat deasupra mesei, căzând deodată, rupând-o/ în două, rochia albastră plină de pietre lovindu-se/ de tavan, de podea, crăpându-le, legănându-se ca limba/ unui clopot. pete/ roșii pe tot tavanul încep să se rotească, să saliveze,/ rozându-se
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
care pierd procese în care clienții lor aveau dreptate, avocați talentați, care-ți câștigă procese în care nu aveai dreptate și avocați de excepție în stare să-ți câștige procese în care aveai dreptate. Sunt medici care-ți pun diagnosticul ridicându-ți o pleoapă, alții care, cu un vraf de analize în față stau pe gânduri dacă să te opereze în gât sau la genunchi. Natura-și împarte darurile în așa chip încât să nu avem parte de aceleași avantaje. De
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
furați? Vă e rușine, aveți scrupule, rețineri? Ați fost altfel educați? Nimeni nu vă condamnă, cel puțin deocamdată. Dar veți măsura singuri urmările. Sunt lucruri pentru care nu este niciodată prea târziu! Politician înnăscut, iar nu făcut, dl. Marian Vanghelie ridică problema meritocrației hoției nu la întâmplare, ci în momentul în care parlamentul României votează, în forma cunoscută, legea Agenției Naționale pentru integritate. Mesajul său nu comportă două înțelesuri, iar prin simplitate ne cucerește: hoții cei proști să elibereze locul.
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
și o chemare la arme. Oriunde circulația informațiilor e strict controlată, zvonurile devin o prețioasă sursă alternativă de vești, iar conform zvonurilor, întregul trib al preoților de fier îi chema pe cașmirezi la arme în ziua aceea, cerîndu-le să se ridice și să curețe regiunea de trupele indiene străine și de pandiți. Dar Bombur Yambarzal nu auzise astfel de zvonuri. Pentru el, aici nu era vorba de o chestiune națională, ci de una personală. Se rostogoli jos din pat și alergă
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
nerăbdători pe bărbați să iasă din moschee și să îi anunțe ce hotărîseră cu privire la atacul asupra Pachigam-ului - începură să rîdă și să plîngă în același timp, neștiind care era cea mai potrivită reacție. Bombur Yambarzal își îndreptă spatele și își ridică mîndru capul și conduse procesiunea de femei uluite și copii pînă la ușa moscheii. Cînd ajunse acolo, scoase de la cingătoare, ca și cum ar fi fost niște săbii, o pereche de linguri mari de metal și începu să-și lovească armura, făcînd
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
făcuse din el însuși arma cu care să-i insulte, îi trezi din ciudatul lor vis cu ochii deschiși, din puternica vrajă hipnotică în care îi învăluise limba aspră și seducătoare a lui Bulbul Fakh. Nu, n-aveau să se ridice împotriva vecinilor lor, le spuse el, vor rămîne ei înșiși, iar singurele creaturi pe care le vor măcelări vor fi animalele menite să ajungă pe mesele la care oamenii își sărbătoreau fiecare momentele de bucurie. Cînd văzu că pierduse lupta
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
abuziv și eronat deopotrivă, de nume, lucrări și concepții estetice-componistice chiar prin această abatere de la "puritatea" imaginii unui ansamblu de genomuri postmoderne înșiruite în lista lui Jonathan B. Kramer. Și nu este deloc surprinzător faptul că o asemenea imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
evoluții interne a modernismului muzical înalt și, în același timp, despre o prefigurare a unei foarte apropiate dispersii a celei de a treia avangardă și împreună cu ea a întregului modernism muzical. (b) Cazul lui Alfred Schnittke, precum și a orientării polistilistice, ridică aceeași problemă a apartenenței la postmodernitate, insă dintr-un cu totul alt unghi de atac. Din același unghi de atac din care se pune și problema apartenenței minimalismului american la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a muzicii occidentale, punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare de muzicieni. Însă asumarea programatica a tehnicii polistilistice, dar și formularea, cu implicită identificare, sub egida unui determinativ de structură stilistica ridică o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke la postmodernitate, mai ales în situația în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke la postmodernitate, mai ales în situația în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann minimalismul se prezintă drept un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii<footnote Kyle Gann, New Musical Currents Since Minimalism, Bard
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
apariții fantomale: Liubov - dar, odată cu ea, și noi spectatorii - vedea cu adevărat copilul, a cărui prezență era fizică: un tînăr actor, avînd vîrsta lui Grișa, rătăcea printre vișini, în planul îndepărtat al scenei, ca un spectru fără odihnă. Uciderea copilului ridică, însă, probleme mult mai greu de rezolvat: ce putem arăta? O păpușă de plastic înfășată în niște scutece care o ascund, fără a-i putea totuși camufla natura factice, sau un act care nu mai e săvîrșit la vedere, ci
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
sau falselor personalități) de către oameni din mulțime, neidentificabili. Trebuie să fii cu totul lipsit de sensibilitate ca să nu te cutremuri văzând cum un nimeni (care semnează cu un pseudonim și care în viața de fiecare zi zgârie, probabil, Mercedes-uri) ridică mâna înarmată cu imaginara ștampilă asupra chipului intelectualizat al lui Eugen Simion. Ce competență și ce drept poate avea un om fără identitate culturală (și lipsit până și de curajul de a-și declina numele) să se pronunțe asupra valorii
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
nu tocmai vesel: "Sunt în sala de reanimare a spitalului/municipal,/ după ce-am fost operat, cu demnitatea/ tot bățoasă pe piept, în lănțișoare de gumă,/ în șnururi de plastic,/ brațele înțepate cu seringi./ în patul de platină mă pot ridica în coate/ acum,/ unde viața speriată se zgâiește la viața de ieri/ să mă recupereze,/ s-asculte vuietul gingaș de semeni tămăduiți/ cum își mișcă undele de cositor/ în fluctuanta oglindă împrejmuită cu sânge". Mereu surprinzător în privința logodnei cuvintelor tip
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
distrus crucile și fundația unoi biserici cărora li s-a furat suprastructura. Iar cînd nu va mai rămîne nimeni care să protesteze împotriva profanării mormintelor sau contra discriminării etnice, pămîntul va fi răscolit cu buldozerele și pe el se vor ridica clădirile celor pe care istoria și biologia i-a favorizat conjuctural și numeric. Unul din fenomenele bizare ale lumii în care trăim este că orice obsesie a originilor etnice - și orice grup etnic minoritar de pe acest pămînt are această obsesie
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
directul " Hai sictir, băi Cutare!" În rol de Cutare, personalități a căror vină, în ochii contestatarilor, e direct proporțională cu notorietatea lor. Autorii unora dintre aceste postări injurioase de pe forumuri își declară deschis simpatia față de modelul Becali, cel care își ridică ignoranța la rang de virtute și care, de cînd s-a declarat omul lui Dumnezeu în România, îi spurcă pe toți cei care își permit să-l critice. Această armată de suporteri ai lui Gigi Becali e mai violentă în
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
după altul încremenit în câteva sunete doar, închizând în ele mărunte, ambițioase, caraghioase viețuiri... Bezmetica luptă nu s-a încheiat... când Bălăban, fierarul, se apropie furios de Tandler și îl pocnește... Cu un greu baroș, ce pe astă vreme Trei ridicându-l, încă s-ar screme (!!!) Tandler opune acestui baroc ciclopic scutul său ce se rupe ca o foaie de hârtie și... până și chivăra voinicească pe fruntea-i se pleoști ca o broască... Moment greu pentru monarhicescul pretendent la tron
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]