1,947 matches
-
și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii exterioare este surprins numai după ce conștiința comică se descoperă pe sine într-o postură ridicolă, prin contemplarea unui alter ego care impune autocritica, autoparodia și autoridiculizarea, ca manifestări ale comicului în stare pură. Tehnica autoreflexivă este bazată pe procedeul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță pe nimeni și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa Șerban Cioculescu, "neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care au subordonat literatura în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele" ale lui Gh. Brăescu, interesat ca și Anton Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și de aspecte variate ale existenței burgheze (Un scos din pepeni), tratate cu mijloacele deplinei obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a publicat în Times rezultatele muncii sale: "studierea rinocerilor, cu un corn sau două, spre a fi găsite cele mai bune metode pentru a fi asigurată acestei specii o viață lungă pe pământ"63. Un alt joc de cuvinte țintește ridicolul și vidul de eficiență al celor de la ONU. Bravul căpitan Mișu Capră, exilat în așteptarea adevăratului război care să-i elibereze țara de ocupația sovietică, îi numește "ONULITĂȚI"64, pentru că invariabil: "De cum faci apel la serviciile sale, ONU onulifică problemele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă a unei orgolioase poze de artist damnat. Lui Șerban Cioculescu multe dintre poeziile îndreptate împotriva școlii macedonskiene i se pare că ar ilustra "mai puțin caducitatea acesteia, decât opacitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea surprinderii ridicolului chiar și la ființa iubită. Astfel că, deși s-a numărat printre prietenii lui Caragiale, Delavrancea n-a fost scutit de înțepăturile parodice ale acestuia. Nuvela acestuia, Sultănica, este hipotextul "basmului" caragialian Smărandița, iar Dădămult, ... mai dădămult e o pastișă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monstruos", grotescul are la Caragiale acel scop homeopatic de care aminteam în preambulul teoretic, întrucât intenționează și izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grotescul este subsumat satirei bazată pe formula absurdului și domină numeroasele portrete-caricatură. Cel al Prezidentei, amintind de imaginea coanei Lucsița din La Moși, este printre cele mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același sens, ușoara urmă de ironie care răzbate din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
menu: "Poularde braisée à l'américaine...". "Va să zică... friptură" îmi zic eu. După nuci... nu cred însă să mai vie". Mă uit mai jos: "Corbeille de fruits..."212 Aceeași undă de înțelegere, de umor ironic manifestat ca o subtilă complicitate cu ridicolul, răzbate și din aparenta luare în râs a poetului din schița Admiratorii. Contrastul dintre prozaismul gândurilor și a însemnărilor recunoscutului poet și entuziasmul trecătorilor convinși că îl surprind în actul distrat al creației, scoate în evidență greutățile și frământările inerente
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale. În romanul "melodramatic"219 Mica publicitate, în schimb, perspectiva predominant umoristică semnalizează desprinderea de model și investigarea pe cont propriu a unui univers în care va acorda atenție mai mult destinelor complexe și dramatice decât celor aflate la limita ridicolului. Chiar și acestea însă vor fi urmărite cu o undă de înțelegere. Aceasta derivă din încercarea de introspecție care motivează, de pildă, gradual, decăderea morală a văduvei colonelului Zaharescu. În general, reminiscențele caragialiene sesizabile la nivelul tipologiei sunt umbrite prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a le traduce și publica în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție, sau, dimpotrivă, al pendulării conjuncturale marcate de ridicol, ci și o atitudine dialectică, emblematică atât pentru Caragiale, cât și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o lume marionetizată: Atunci, hai, fetelor, iubitelor, nevestelor, amantelor... Hai să fim oameni! Hai, ajutați-mă! Dați-vă obolul. Dați fiecare ce aveți. Ce, nu mai aveți nimic omenesc? Hai să ne aducem aminte cum se comportă oamenii..."85. Ridicolul ignoranței, în cazul personajului caragialian, este deci înlocuit cu cinismul acceptării condiției de păpușă mecanică. Nimic însă din gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încă una, mai șterge, rade, adaugă; e gata un nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tot. Așa cum spuneam în capitolul respectiv, parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene nu atât modalități de defulare, de compensare vindicativă a nedreptăților din planul existenței cotidiene, ci manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului contestatar decis să corijeze prin ricoșeu parodic ridicolul surprins în "spanacografia" momentului. În cazul lui Urmuz, parodierea este dispozitivul cel mai uzitat de dinamitare burlescă a edificiului literar chiar din interior. Prin ludicul deformărilor răzbate revolta, care nu țintește la o simplă reașezare a valorilor, ci la o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aceleași coordonate situația incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coaliției burghezo-moșierești" (vol. I, p. 426) și că nu s-a conformat imaginii șablonizate deja, a unui Caragiale care la Berlin, la aflarea veștilor despre răscoala din țară ar fi plâns, și-a fi mușcat pumnii și ar fi înjurat. Ridicolul întâmplărilor este redat prin raportare la stenograma unei discuții despre cea de-a treia versiune a piesei, purtată la 30 iunie 1952, în redacția revistei "Viața Românească", pe care Marian Popa susține că l-a reprodus din Procesul "tovarășului" Camil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Contopirea sentimentelor 7. Organizarea sentimentelor 8. Sentimentul total și caracter 9. Sentimentele totale în antichitate și în epoca modernă 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" 11. Humor și concepție despre viață Capitolul al II-lea: Rîs și humor 12. Sentimentul ridicolului 13. Tipuri de sentiment al ridicolului 14. Marele humor Capitolul al III-lea: Ironie și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Sentimentul total și caracter 9. Sentimentele totale în antichitate și în epoca modernă 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" 11. Humor și concepție despre viață Capitolul al II-lea: Rîs și humor 12. Sentimentul ridicolului 13. Tipuri de sentiment al ridicolului 14. Marele humor Capitolul al III-lea: Ironie și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
indicat în cîteva trăsături, dar totodată să demonstrez caracterul neîntemeiat al limitelor pe care el pornind de la premisele sale le fixează însemnătății acestui stadiu, în ce privește atît volumul cît și conținutul și energia sa. CAPITOLUL II RÎS ȘI HUMOR 12.Sentimentul ridicolului În legătură cu semnificația maio veche a cuvîntului humor, Henry Home atrăgea deja atenția asupra faptului că un caracter este numit "humorous" doar cînd are efect comic. Potrivit semnificației de mai tîrziu a cuvîntului, humorul are cumva de-a face cu rîsul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi cercetat dinspre două laturi. Ne putem întreba despre natura trăirilor exterioare ce provoacă rîsul și ne putem referi la starea sufletească interioară exprimată prin rîs. Cel mai mare accent s-a pus, de regulă, pe prima întrebare și teoriile ridicolului încearcă să răspundă în special la ea. Pentru cercetarea noastră însă, cealaltă întrebare este de mai mare importanță. Pentru introducere, trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă, la urma urmelor, cele două întrebări nu pot fi separate. Au
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]