KorAP: Find »[drukola/base=roși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 78 >

1,943 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

la cazurile în care orice situație socială reprezintă o sursă de teamă și de rușine intensă. Forme centrate pe apariția simptomelor somatice: pacienților suferind de fobie socială centrată pe apariția simptomelor somatice le este cel mai mult teamă să nu roșească, să nu transpire, să nu tremure atunci când se află în fața unei alte persoane. Forme de confruntare: unii pacienți reușesc să comunice, cu prețul unui mare consum de energie și a elaborării unor evitări subtile (răceală relațională, agresivitate, umor și ironie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
întâmpinarea celorlalți. Nu eram obișnuită să fac acest lucru deoarece, încă de la grădiniță, frecventam aceeași prieteni. Intr-o zi, la cantină, mi-am dat seama că sunt așezată alături de cel mai frumos băiat din clasă și am avut impresia că roșeam de fiecare dată când acesta mă privea sau spunea ceva. La un moment dat, el a făcut o glumă, eu n-am știut ce să răspund, toată lumea a râs, și atunci, am început să roșesc într-un mod îngrozitor. Am

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și am avut impresia că roșeam de fiecare dată când acesta mă privea sau spunea ceva. La un moment dat, el a făcut o glumă, eu n-am știut ce să răspund, toată lumea a râs, și atunci, am început să roșesc într-un mod îngrozitor. Am crezut că voi leșina imediat, atât de rău mă simțeam. N-am putut înghiți nimic până la sfârșitul mesei. Nimeni nu s-a mai ocupat de mine. După-amiază, a trebuit să fug de la liceu, atât de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
A doua zi, n-am vrut să mă întorc la școală și părinții mei au făcut greșeala de a accepta să mă odihnesc câteva zile acasă, deoarece vedeau că mă simțeam rău Dar atunci când am revenit,a fost mai rău. Roșeam fără motiv, tremuram la ideea de a fi ascultată și de a merge la tablă sub privirile celorlalți. Frecventarea liceului a devenit pentru mine un lucru imposibil. Părinții m-au dus la un psiholog care a constatat că sunt deprimată

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și pentru acest lucru era important pentru mine să continui terapia. Mi-am dat bacalaureatul în calitate de candidat școlarizat prin corespondență. La facultate era mai ușor, puteam să nu merg la unele cursuri, sau să mă ascund în fundul amfiteatrului. Continuam să roșesc din orice motiv: dacă eram privită în metrou, dacă un turist rătăcit îmi cerea informații despre o stradă, dacă o casieriță remarca lipsa prețului pe una dintre cumpărăturile mele (nu mi se mai întâmplă așa ceva, atât de multă atenție acord

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-și ascundă dificultățile, nici să „simuleze”. Totuși, ea devine neliniștită de mai multe ori, în special atunci când apar momente de tăcere sau când i se pun întrebări în legătură cu viața sa sentimentală sau sexuală: „Fără machiaj, m-ați fi văzut cum roșesc”. Ea explică cu claritate în ce mod o deranjează și o frustrează tulburarea sa, deoarece i-ar place să aibă o viață socială normală, considerând că „nu este deloc o mizantroapă”. Situația actuală Pacienta este căsătorită („N-am fost capabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
participă, în general, la astfel de evenimente). Ea evită să vorbească atunci când stă la masă cu mai mult de patru persoane, iar când devine ținta atenției („Isabelle, vorbește-ne de ultima carte pe care o traduci acum”), ea simte că roșește puternic, se blochează și răspunde scurt („Nimic interesant”), situație care, pentru ea, este frustrantă și angoasantă în același timp. Situațiile de observare: Isabelle întâmpină dificultăți în a schimba priviri cu alte persoane în locurile publice (metrou, trenuri, biblioteci universitare, săli

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pentru ea, este frustrantă și angoasantă în același timp. Situațiile de observare: Isabelle întâmpină dificultăți în a schimba priviri cu alte persoane în locurile publice (metrou, trenuri, biblioteci universitare, săli de așteptare). Ea are în aceste situații reflexul de a roși imediat. Ii este greu să suporte momentele de tăcere, care declanșează, de asemenea, apariția stării de rău. A mânca sau a bea singură într-un loc public este o acțiune dificilă. Situațiile de afirmare: îi este aproape imposibil să se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest sezon. La rigoare, dacă roșesc atunci când se face pe seama mea o glumă fără perdea sau când trebuie să vorbesc în fața a douăzeci de persoane, atunci

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest sezon. La rigoare, dacă roșesc atunci când se face pe seama mea o glumă fără perdea sau când trebuie să vorbesc în fața a douăzeci de persoane, atunci această reacție poate fi înțeleasă de ceilalți ca fiind o manifestare a emotivității. Dar să roșesc pentru că mi se spune

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sezon. La rigoare, dacă roșesc atunci când se face pe seama mea o glumă fără perdea sau când trebuie să vorbesc în fața a douăzeci de persoane, atunci această reacție poate fi înțeleasă de ceilalți ca fiind o manifestare a emotivității. Dar să roșesc pentru că mi se spune bună ziua și sunt privită puțin prea de aproape... Secvența care declanșează starea de disconfort este aproape întotdeauna aceeași: atenție fixată asupra sa, și un scurt moment de tăcere din partea interlocutorului. Emoțiile Pacienta este, într-un mod

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
caracteristic, prinsă ca într-un clește între teamă și rușine. Inainte de a se expune oricărei situații sociale, chiar benignă, ei îi este frică, se simte încordată și neliniștită, de teamă să nu apară starea de disconfort și să nu roșească. In drum spre creșă sau spre școală, atunci când își însoțește copiii, ea speră întotdeauna să nu întâlnească pe nimeni, merge cu capul plecat pentru a nu întâlni nici o privire. Dacă situația este neobișnuită sau reprezintă o necesitate (întâlnire cu editorul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
are insomnii în mai multe nopți care preced evenimentul. Rușinea este cvasi constantă după fiecare scadență socială, uneori minoră (sentimentul că a fost ușor ridicolă în maniera în care a răspuns comentariilor brutăresei în legătură cu poluarea orașului), uneori intensă (dacă a roșit). Este capabilă să se gândească la comportamentul său perceput ca un eșec timp de mai multe zile. La fel ca mulți fobici sociali, Isabelle manifestă și iritabilitate, are numeroase stări de enervare refulate, datorită numeroaselor renunțări la care o constrânge

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de disforie, datorită acelorași motive care îi complică viața și nu-i permit nici o manifestare de spontaneitate: Isabelle - Din momentul în care mi se propune ceva, mă întreb dacă voi fi la înălțimea situație, dacă nu există riscul de a roși, de a părea bizară. Sunt tristă, singură și încordată când sunt împreună cu ceilalți, niciodată nu mă simt bine în pielea mea. Cogniții Gânduri automate Cogniții pe tema vizibilității stării de disconfort: „Vor crede că sunt bizară. Bărbații se vor întreba

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dacă nu cumva sunt atrasă de ei. Si femeile se vor gândi la același lucru, și-și vor pune întrebarea dacă nu cumva este vorba despre o homosexualitate refulată”. „La vârsta mea, ar trebui să fiu capabilă să nu mai roșesc ca o adolescentă. Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cumva este vorba despre o homosexualitate refulată”. „La vârsta mea, ar trebui să fiu capabilă să nu mai roșesc ca o adolescentă. Oamenii vor crede că sunt imatură”. Cogniții pe tema aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aprecierii critice și a reacțiilor negative ale celuilalt: „A roși, înseamnă să-ți manifești slăbiciunea, înseamnă să-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-i arăți celuilalt că poate să ne domine și să ne ridiculizeze fără teamă”. Cogniții în legătură cu propria persoană: „Sunt egală cu zero dacă roșesc în modul acesta”. „Sunt incapabilă să-mi controlez emoțiile”. „Nu valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau am făcut un lucru într-adevăr stupid”. Raționament dihotomic: „Dacă roșesc, s-a terminat, imaginea mea în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
valorez mare lucru”. „Mă detest atunci când roșesc ca o proastă”. Distorsiuni Sunt prezente numeroase distorsiuni cognitive. Raționament emoțional: „Dacă mă simt stupidă, aceasta se întâmplă deoarece tocmai am spus sau am făcut un lucru într-adevăr stupid”. Raționament dihotomic: „Dacă roșesc, s-a terminat, imaginea mea în ochii celuilalt este total și în mod durabil devalorizată”. Lectura gândurilor: „Stiu să observ disprețul sau mila în privirile celorlalți, chiar dacă aceștia nu spun nimic sau nu se manifestă deloc”. Credințe ” Ați manifesta emoțiile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
disimulezi problemele decât să ți le dezvălui. Este mai bine să se creadă că ești insipidă decât fragilă”. Dacă mă țin la distanță, păstrez rezerva, pot să comunic fără să fiu disprețuită sau folosită ca țintă”. Dacă am fost ridicolă roșind în fața cuiva, este mai bine să evit să revăd acea persoană, deoarece este din ce în ce mai rău de fiecare dată”. Dacă nu mă detașez rapid de situațiile în care încep să roșesc, voi fi în stare să fac cine știe ce și să mă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fiu disprețuită sau folosită ca țintă”. Dacă am fost ridicolă roșind în fața cuiva, este mai bine să evit să revăd acea persoană, deoarece este din ce în ce mai rău de fiecare dată”. Dacă nu mă detașez rapid de situațiile în care încep să roșesc, voi fi în stare să fac cine știe ce și să mă umilesc grav în ochii celorlalți”. Comportamente Isabelle prezintă numeroase evitări situaționale: ea a ales o meserie pe care poate s-o exercite acasă, are puține activități sociale, nu este înscrisă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
înscrisă la cluburi sau în asociații. Pe stradă, evită privirile; în magazine, evită întrebările și comunicarea cu vânzătorii. Ea prezintă, de asemenea, multiple evitări subtile. Se machiază întotdeauna înainte de a ieși pentru a limita vizibilitatea în cazul în care, eventual, roșește. Nu-și expune niciodată decolteul deoarece stările sale de proastă dispoziție fac să-i apară pete roșii pe gât și piept. Poartă ochelari de soare imediat ce este posibil („Exceptând noaptea, deși mi-ar place să port și atunci, dar mi-

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a evita privirile tăcute pe care la consideră ambigue, și pune întrebări pentru a-i face pe ceilalți să vorbească. Ea singură nu ia niciodată inițiativa de a se lansa într-o povestire sau o expunere: „Dacă aș începe să roșesc în mijlocul expunerii, m-aș bloca și aș fi nevoită să mă opresc; în general, nu-mi spun părerea decât pe scurt, în una sau două fraze”. Atunci când simte „că începe să roșească”, ea se blochează, încetează să vorbească și caută

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
povestire sau o expunere: „Dacă aș începe să roșesc în mijlocul expunerii, m-aș bloca și aș fi nevoită să mă opresc; în general, nu-mi spun părerea decât pe scurt, în una sau două fraze”. Atunci când simte „că începe să roșească”, ea se blochează, încetează să vorbească și caută soluții pentru a scăpa din situația respectivă, scurtând întâlnirea sau focalizând atenția celorlalți în altă parte. Impresia sa este că interlocutorii săi observă întotdeauna faptul că roșește, chiar și atunci când roșeața este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Atunci când simte „că începe să roșească”, ea se blochează, încetează să vorbească și caută soluții pentru a scăpa din situația respectivă, scurtând întâlnirea sau focalizând atenția celorlalți în altă parte. Impresia sa este că interlocutorii săi observă întotdeauna faptul că roșește, chiar și atunci când roșeața este minimă. Intr-o situație socială, Isabelle își verifică amploarea înroșirii cu ajutorul oglinzilor (mergând la toalete sau utilizând mica sa oglindă de buzunar pe care o are întotdeauna asupra sa, sau chiar privindu-și imaginea pe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]