7,884 matches
-
roșieni și fondatorul Asociației Alburnus Maior, care ține în șah exploatarea minieră de mai bine de 10 ani și propune dezvoltarea durabilă a Munților Apuseni. Cum ați aflat de planurile Roșia Montană Gold Corporation? Prin ’95-’96, se auzea în Roșia Montană că se vrea o investiție. Nimeni nu e prost să zică nu la investiții, dar nu știa nimeni ce presupune proiectul. În anul 2000 a venit compania, oficial, aici. Au făcut o adunare publică, dar au chemat doar primarul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
că așa nu putem, că trebuie să aducem fonduri, că ne trebuie proteste, justiție. Prin Francoise am aflat de Stephanie Roth, care era în campania Salvați Sighiîoara, și am început să ne informăm... Cum ar afecta proiectul RMGC comunitatea din Roșia Montana? În primul rând, plecarea. După aceea, se întâmplă ce s-a întâmplat cu majoritatea exploatărilor miniere. Un mic boom economic, după care... Dumnezeu cu mila. Vreau să mă duceți într-o comunitate minieră unde s-a închis exploatarea și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
miere. Fără să mai vorbim de mediu - dezastru ecologic, dacă se rupe barajul. Avem cazul Baia Mare, dar ăstia zic ” Noi nu suntem ăia de la Baia Mare”. O să vină alt investitor, în altă zonă, și-o să zică ” Noi nu suntem ăia de la Roșia Montană”, și tot așa. Noi nu suntem ca ăia, până-și atinge fiecare țelul. Cum vi s-a schimbat viața de când salvați Roșia Montana? Pot să zic că am devenit un om normal. Înainte de această campanie, eram pasiv, un om
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
de la Baia Mare”. O să vină alt investitor, în altă zonă, și-o să zică ” Noi nu suntem ăia de la Roșia Montană”, și tot așa. Noi nu suntem ca ăia, până-și atinge fiecare țelul. Cum vi s-a schimbat viața de când salvați Roșia Montana? Pot să zic că am devenit un om normal. Înainte de această campanie, eram pasiv, un om care se gândea mai mult la propria persoană și nu prea se gândea la ce se întâmplă în jur. Când apare așa o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
ăla, ăla face mizerie, nu trebuie distrusă grădina aia!” Credeți că o să facă vreodată un compromis? Sper să nu. Ce am văzut la ea e că îi place să i se spună că seamănă cu mine. Ce zic oamenii din Roșia Montana despre FanFest? Cei care susțin proiectul minier sunt sigur că simt doar frica. Știu că oportunitatea de a lucra la companie e tot mai departe. Întâmplarea face că i-am văzut în ultima vreme pe mulți din angajații la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
aur. Dar spiritul rău al aurului nu e întruchipat în carne și oase, nu e palpabil, e ceva ca un destin rău. Ceva care simbolizează defectele omului: lăcomie, egoism, inconștientă. V-ați pierdut mulți prieteni de când a început zbuciumul la Roșia? Nu cred că mi-am pierdut niciun prieten adevărat. Dar am câștigat mulți. La ce vă gândiți când mulgeți vaca? Mă gândesc că mulg vaca! Daca îmi dă laptele, dacă dă cu piciorul... Ce-i capitalismul? Aceeași Mărie cu altă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
Dar de multe ori am urlat ca lupul la lună. Eu m-am chinuit să-mi spun păsul și ei au publicat ce le-a zis Goldu. De ce nu vreți să vindeti, domnule Eugen David? Pentru că imi place viața în Roșia Montană. Simplu.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93024_a_94316]
-
legate de sol și subsol”. Am rămas cu această concepție, dar există și libertatea guvernului de a-și alege alți sfătuitori. Noi ne facem datoria, dacă suntem chemați ne spunem punctul de vedere... Și-acum să intrăm în miezul problemei... Roșia Montană, un nume care doare. Dumneavoastră v-ați păstrat verticalitatea și le-ați spus celor din comisia parlamentară adevărul.Cum sună acest adevăr? În anul 2010 am fost consultați prima oară. Am fost incluși în comisia de avizare pe partea
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
full de indicii privind cantitatea mare de molibden din zăcământul de cupru. Îmi vine să râd, totul este foarte simplu, comisia poate merge până la Muzeul Aurului de la Brad, să vadă niște planșe acolo cu ce cuprind zăcămintele din România, inclusiv Roșia Montană. De ce trebuie să „ascundem” toate aceste elemente, mai scumpe practic decât aurul? Pentru că recuperarea lor presupune flotarea și bineînțeles o investiție suplimentară, o diluare a profitului per an. Nu mai poți să procesezi printr-un procedeu barbar și simplu
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
despre care vă vorbeam, există fisuri în versantul drept, unde avem gresii poroase și friabile ce vor suporta presiunea unei coloane uriașe de șlam cianurat din spatele unui baraj cianurat de 185 de metri. Există toate premisele producerii unui dezastru la Roșia Montană. Chiar dacă fac șapte baraje de retenție, tot voi avea infiltrare în pânza freatică, pentru că am izvoare, alunecări de teren am - vai de capul meu! -, ca să etanșez 363 de hectare îți trebuie o sumă uriașă. Nu este acoperită de profit
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
comune” - ceapa, varza, cartoful, ardeii grași, mazărea, fasolea - și “culturile profitabile” - trufele, shyitake, lavanda, cătina, cartofii dulci sau cartofii mov - se inserează un nivel intermediar. Acest nivel intermediar este în general alcătuit fie din soiuri anume ale culturilor comune - precum roșiile cherry - fie din specii anume ale unor culturi comune prin alte părți, dar care în funcție de context apar ca “noi intrări” - brocolli sau sparanghel. Pentru o perioadă “de grație”, care poate dura mai mult sau mai puțin, mai precis până când sectorul
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
un segment de piață bine definit, cu un secor de producție foarte bine structurat, cu variații de preț mici și cu creșteri de volum obținute aproape exlusiv prin “cucerirea” unor noi piețe. Este o legumă cu nimic mai specială ca roșia sau cartoful. În România are însă statul de “nou intrată”, un efect al “ruperii de lume” și “claustrării” suferite în cele aproape cinci decenii de comunism. Sparanghelul a fost menținut pe val în tendințele culinare la zi de către nutriționiști, “sectă
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan Curier. Nu mică mi-a fost surpriza: patru perechi de ciorapi colorați...două roșii și două mov! Și nicio taxa de achitat? Nici Moș Crăciun însuși n-ar fi fost așa de darnic! Chiar am plâns, ca un copil...magia Sărbătorilor există, nu doar în filmele americane! Nu mai am părinți...unică fiica a
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume, Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume. Și n-a fost să-nțelegem nimic
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi,Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume,Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi,La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume.Și n-a fost să-nțelegem nimic
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
putem deduce că se încadrau în categoria largă a ritualurilor „taumaturge”, dintre care le putem aminti pe cele săvârșite de „călușari”, care se bucură de o mare popularitate în zona menționată. De asemenea, Simeon Florea Marian menționează că în comuna Roșia din jud. Gorj exista în trecut o datină de Dragobete, pe cale să se stingă la momentul când făcea relatările (1899), care consta în aceea că în ziua de 24 februarie feciorii și fetele „se îmbrățoșau și, sărutându-se, se încredințau
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ieri. Bătrânul Piotr scoase o tabacheră, culese cu două degete un fir de mahorcă și se apucă să-și răsucească o țigară. — Anul ăsta parcă-i anul dracului - zise el meditativ. Ați văzut ceapa? S-a gălbenit toată. Cât despre roșii, ce să mai vorbim!... Vezi că iară bate! - strigă doamna. — Bate-le-ar Dumnezeu cuie-n tălpi și-n podul palmelor! - spuse ca pentru sine majordomul. Păi la ora asta se bate? Se sculă, își puse țigara în colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lumea care n-apucase gondolele de după-amiază. Abia mai târziu, pe la orele 22, puteai auzi dintr-o gondolă singuratica voce de tenor a vreunui îndrăgostit bine dispus intonând o serenadă, dar el era rapid redus la tăcere de ploaia de roșii, pensule, șuruburi azvârlite de la geamurile învecinate de harnicii venețieni care trebuiau să prindă gondolele de dimineață. Noaptea venea senină. Deasupra orașului se ridica, precum un abur subțire, sforăitul puternic al Dogelui, însoțit de sforăiturile mai timide ale supușilor săi. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise pe neașteptate Hadjin-Pașa, rânjind tâmp în cadrul ușii cu un calup de halva în brațe. Toate rămăseseră însă în urmă, căci ea fugise de două luni din Stambul, cu moldovenii ăștia molcomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În pat și te boiești pînă la zece În fața oglinzii, cum vrei să găsești ceapă? Amuțesc. Omul Își vede mai departe de treaba lui, stivuiește lăzile goale În hăulitul cîntecelor oltenești care țîșnesc dintr-un tranzistor ascuns după borcanele de roșii În bulion. Pe grămada de morcovi se Întinde somnoros un motan tărcat. Ăstuia nu-i spune că lenevește. Plec hotărîtă să nu mai cumpăr niciodată nimic de aici. Dar după cîțiva pași Îmi zic: De unde să știe și, chiar dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am văzut cînd m-a iertat Dumnezeu, că m-am pus pe plîns o vară Întreagă, că mi-am zis că asta ie moartea a mică după care vine moartea adevărată. Că vezi și o mușcată, cît Îi ea de roșie și de mîndră, de zici că are viață și dragoste În ea ca și o femeie tînără, dă boboci cît dă și pă urmă cînd i să gată vlaga numa ce-o vezi că să gălbejește și moare. Io zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu ora prînzului. Plec să-mbuc iute ceva și fug la aprozar că-mi lăsai rînd la roșii. Dacă dă mai mult de cinci chile Îți iau și dumitale. Trebuie să recunoști că doamna Oprișan a cam Început să te cumpere. Fără să știi, te-ai trezit că-i vorbești despre tine; și ce i-am spus, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]