2,724 matches
-
acel nefericit apartament, se desfășoară o dramă. În tăcere, fără note eroice. Între timp se întoarce familia Nguno. Era compusă dintr-o frumoasă blondă româncă și un african... El era un tinerel negru, student la medicină. Provenea din Nigeria. Nina, românca, era la cei 28 de ani ai săi, la al treilea soț. Primul soț a fost un negru atletic, cubanez. Al doilea un negru, tot atletic și tot cubanez. Al treilea era un negru din Nigeria, cum am mai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
las, poate, săracul, le va căuta și să i le dați... Ajuns acasă, nu găsește cheile de la ușă. De fapt, își "găsise" propriile chei în tramvai. Exemple sînt cu nemiluita despre savanții aceștia minunați. Eu mă opresc la Veronica, o româncă frumoasă foc, care se dădea în vînt după muzica latino-americană. Și după latino-americani, bineînțeles. Guantanamera în sus, guantanamera în jos, un cubanez micuț de îți încăpea în buzunar i-a cucerit inima Veronicăi. Căsătorie, bocete, vapor și Insula apre în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se rugau pentru familiile lor, pentru deținutele din celulă sau din carceră, pentru „mântuirea sufletelor celor ce le osândeau, sau pentru eliberarea țării”. Tot pe această coordonată aflăm și de la doamna Aspazia Oțel Petrescu cum un grup eterogen, constituit din românce, maghiare, germance, evreice, sârboaice, franțuzoaice, rosteau în comun dimineața o rugăciune ortodoxă, sau cum, printr-o rugăciune continuă, de 40 de zile, a deținutelor, o colegă de-a lor, căreia medicii nu-i puteau găsi diagnosticul, s-a însănătoșit, adeverindu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nu este anunțat. Zile de neuitat în Nei Pori A doua zi de la sosirea noastră, după ce cunoscusem și orașul Platamonas, fiind obosite de drumul dus-întors pe jos, eram hămesite de foame. Ne-am dus să cinăm pe faleză. Ospătărița fiind româncă, ne-am înțeles foarte bine. Ne-a servit salată de ton, pește marin răpitor care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri și în loc de pâine un fel de turtă deasupra cu felii de roșii ca un fel de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
aici, mediul sau construcția lor fiziologică le dă o mare poftă de mâncare. Dorind să cunoaștem cât mai bine arta lor culinară, am servit masa în mai multe părți. Într-o zi, am mâncat tot pe faleză, dar nu la românca noastră, ci la restaurantul „GAMAΣΣA” o musaca și o salată grecească. Musacaua a fost delicioasă și de aceea noi am început s-o analizăm. Are un strat de cartofi ca de obicei, descopeream eu. Peste care este un strat de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
eu trecând printr-o zonă de dealuri și munți. Cum să fie altfel dacă e relief muntos. Chiar și într-un asemnea pământ cresc atât de frumos măslinii. Le priește clima. Nu știam atunci ceea ce am aflat ulterior de la o româncă ce lucra în Grecia de mai mulți ani și lângă care am stat în autocar când m-am întors în România. Ea mi-a povestit printre altele și despre măslini și despre conservarea măslinelor. Am aflat că verzi nu sunt
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
să explice aleatoriul (aparent) al unor decizii, nici să le identifice mobilurile reale. Bun cunoscător al românilor și României, du Bois izbutește să opereze din înăuntrul temei examinate, diagnosticând de cele mai multe ori exact. (De altfel, a fost căsătorit cu o româncă, Irina, colaboratoare la revistele de istorie din București.) Titulatura unor capitole poate fi relevantă pentru unghiul din care autorul examinează tema: "Condamnați la fericire", "Parfumul schimbării", "Cuibul de vipere", "Primus inter pares", "Necazurile tovarășilor", "Eroul națiunii". E-o cercetare serioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
doamna Mândrilă, soția adjunctului lui Bițu. Cu suratele ei germane vorbea totuși duminică de duminică; era catolică și mergea cu regularitate la biserica din centrul târgului, ridicată la vreun deceniu după instaurarea stăpânirii habsburgice. Coana Zitta era, în aparență, o româncă de la munte, perfect integrată obiceiurilor câmpulungene. Avea prietene și cunoștințe printre vecine și orășence în întreaga urbe de la poalele Rarăului. Dar, în realitate, părinții și înaintașii ei o zămisliseră și împodobiseră să fie o veritabilă nemțoaică, responsabilă în cadrul familiei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zona. "Coana" Zitta se făcea luntre și punte să aibă în casă tot ce trebuia. Cuvântul ei de ordine era acela: cu bani puțini să faci bucate bune și îndestulătoare. Cât despre al doilea " K" curățenie avea o prietenă, o româncă strașnic de harnică: venea săptămânal să-i dea o mână de ajutor la șters parchetul, la dat cu ceară, la scuturat și ce se mai cerea. Al treilea "K"...? Copii avea doi. O fată, Corina, în ultima clasă de liceu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dintre ei au plecat în Spania, a decis să-i urmeze. Odată ajunsă acolo, calificarea ei îi era complet inutilă, așa că a muncit necalificat pe unde a putut - ba la o fabrică de alimente, ba la un restaurant (al unei românce), ba la cules de ciuperci, la ceapă etc. La un moment dat, a întâlnit un spaniol - cam de aceeași vârstă și condiție socială - și între ei s-a înfiripat o relație. Șocul româncei a fost enorm, parcă o văd spunând
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
alimente, ba la un restaurant (al unei românce), ba la cules de ciuperci, la ceapă etc. La un moment dat, a întâlnit un spaniol - cam de aceeași vârstă și condiție socială - și între ei s-a înfiripat o relație. Șocul româncei a fost enorm, parcă o văd spunând: " Păi aici nu-i ca la noi! El trebuie să se poarte frumos, că dacă ridică mâna la mine imediat îl ia poliția! Aici femeile au drepturi și sunt protejate...". Și nu se
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de ani. Din analiza statisticilor demografice reiese că și astăzi se menține un deficit În ceea ce privește numărul femeilor, mai ales a celor tinere, fertile. De aceea, un mijloc mai rapid și sigur de acordare a vizei australiene Îl reprezintă contractele matrimoniale. Românca noastră din Bacău, după ce a fost disponibilizată din Întreprinderea unde lucrase câțiva ani, a plecat cu o viză turistică la invitația unei prietene, stabilită În Australia, la Brisbane, și În scurt timp după un anunț dat la o agenție matrimonială
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
totuși, la slujbă băutura e viciu, pentru amicii În repaus prelungit ea e virtute. În ipostază feminină, moftangiul e Rromânca; ea e - indiferent de clasă socială, de educație ori de preocupări - snoabă, lăudăroasă, indiscretă, bârfitoare, ridicolă, insensibilă („Moftangioaica e o româncă bravă; ea știe suferi, cu hotărârea și eroismul caracteristic românului, tortura concertelor clasice, fort en vogue, astăzi....”), superficială și ipocrită, dar e, Îndeosebi, lacomă: „La balul curții mai ales, cum s-a abținut toată ziua de mâncare, abuzează de șampanie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
firul ierbii, spontan, care transgresează regulile instituționale ale bisericilor oficiale. Tot aici aș încadra și cuplurile mixte aflate tot atunci în Catedrală. Este perioada vacanțelor de vară, se întorc imigranții acasă. Când spun cuplu mixt, în majoritatea cazurilor EA este româncă, peste 25 de ani, EL este un bărbat mai în vârstă și nu tocmai un Adonis, între 30 și 55 de ani, uneori chiar mai mult, diferența de vârstă între parteneri fiind marcantă. EA stă la rând, respectă „obiceiurile”, își
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îmi spun, dar nu este deloc așa. Tocmai trece prin fața noastră unul dintre acele faimoase „cupluri mixte”, el italian tomnatic, cu gel în exces pe restul de podoabă capilară, îmbrăcat însă cu o anumită eleganță, să-i zicem „mediteraneeană” ; ea româncă în căutarea unei vieți mai ușoare, nu neapărat mai bune. Ieromonahul observă și el cuplul și începe să surâdă ușor. Conversația se leagă apoi imediat, mai ales după ce-i spun că am fost și eu „căpșunar” câțiva ani. „Mulți români
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
octombrie 9 octombrie 2010 Campionatul național de raliu. Pelerinii de „primul moment”. Pregătiri pentru marea sărbătoare. Există deja un rând de-a lungul zidului exterior al Catedralei. Miroase a cozonac proaspăt. Pensionarul de la Mecanică Fină și dependența de pelerinaj. Ea româncă, el italian. Cum se aranjează un stand cu obiecte religioase. Jandarmii intră și ei în dispozitiv. Intrarea pe teren, orele 14.00-14.30, ploaie subțire, de toamnă. Am sosit la Iași cu o zi înainte de începerea propriu-zisă a pelerinajului, adică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
după aceea, iar Sadagura a decăzut. Deci s-au căsătorit, iar eu am fost primul născut. Mai am un frate, care acum e În Canada - a plecat acum trei ani. Eu am rămas aici și m-am căsătorit cu o româncă. Și Înainte de deportare, când ați simțit mișcarea antisemită? În urma pactului Ribbentrop-Molotov ei au ocupat Bucovina*. Și Basarabia, și Bucovina. Au venit rușii, dar ei n-aveau treabă cu evreii. Tatăl meu, fiind funcționar de stat, ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Siberiei - n-a mai vrut, iar când a putut a plecat, chiar cu riscul că eram student - și m-a lăsat... Și dumneavoastră de ce nu v-ați mai dus după facultate? După ce am terminat facultatea m-am căsătorit cu o româncă, fată foarte bună, colegă de-a mea. Avea și ea o mamă aici, o mamă la care țin și eu, Într-adevăr, ca la o mamă... De fost am fost În Israel, când s-a putut, au existat perioade mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În societate și nu am mai plecat. M-am căsătorit, am și copii... „Și atunci ne-au predat Gestapoului” interviu cu Mureșan Petru (n. 1917) - Domnule Petru Mureșan, unde și când v-ați născut? - Tatăl meu era evreu, iar mama - româncă. Însă eu nu pun problemele astea, că nu prea am crezut și nu prea cred În asemenea chestiuni. M-am născut În comuna Corbul, județul Harghita (când Mureș, când Harghita - acum e În Harghita). Este o comună mică, lângă Băile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a vindecat. Și, În ultimele zile, a făcut și o dizenterie și...”. - Deci despre surori deja știați. Părinții... - Părinții au murit În ’36-’38. Din fericire, că altfel Îi chinuiau și pe ei În transporturi. - Dar spuneați că mama era româncă. - Mama era româncă. Doar tatăl era... Dar nu conta. - Ați ajuns la Budapesta și acolo ați făcut rost de o locomotivă... - Acolo n-am stat decât o zi, parcă, și am venit acasă. Voiam să ajung la Cluj, unde știam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În ultimele zile, a făcut și o dizenterie și...”. - Deci despre surori deja știați. Părinții... - Părinții au murit În ’36-’38. Din fericire, că altfel Îi chinuiau și pe ei În transporturi. - Dar spuneați că mama era româncă. - Mama era româncă. Doar tatăl era... Dar nu conta. - Ați ajuns la Budapesta și acolo ați făcut rost de o locomotivă... - Acolo n-am stat decât o zi, parcă, și am venit acasă. Voiam să ajung la Cluj, unde știam că am niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nedumeriri în legătură cu titlul acestor însemnări, facem precizarea că ne-am inspirat din titlul romanului „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, roman de tinerețe al romancierului Petru Popescu, trăitor astăzi prin State. 21 iulie 2006 Porumbeii portocalii ai domnului președinte O româncă de spirit, franțuzită de tot prin căsătorie, Ana de Noailles, din aceeași stirpe cu Marta Bibescu și Elena Văcărescu, amintită de ziarista franceză Geneviève Tabouis în cartea sa „20 de ani de tensiune diplomatică”, tradusă și publicată la noi în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
veche, sună strâmb și șui. Pentru cei nedumeriți, le voi spune ce este limba moldovenească. Limba moldovenească este limba română vorbită cu accent rusesc. 30 noiembrie 2007 De-al nostru, mânca-ți-aș ! (I) Motto: „Apoi, de, Toadere, de. Eu, româncă, și tu ... de.” (Zicală tolerantă) Nu pot rămâne indiferent la veștile alarmante despre „lucrarea” conaționalilor noștri, între care și țiganii, prin mult trâmbițata, educata și bogata Europă și nici față de măsurile punitive luate împotriva acelorași de-ai noștri nu pot
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nostru, rug neconsumat, jertfa transfiguratoare spre Viața Veșnică. Alături de formațiuni bărbătești - cuiburi, corpuri - formații de femei și fete, numite cetățui, trăiau în duhul mireselor lui Hristos, ca niște călugărițe în haină civilă, fiind sâmbure de înnoire creștină a vieții femeii românce, soție și mamă, nealterată de modernism și mondenism. „Pentru feciorie și familia creștină” are actualitate. Femeia este partea cea mai frumoasă a creației dumnezeiești. E sensibilitatea vieții și a luminii, concretizată într-o făptură gingașă, fragilă, dar demnă de o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
societății, ei nu se grăbeau deloc să se asimileze sau să contracteze căsătorii mixte și țineau legătura numai cu grecii. După ce strîngeau suficiente bogății, cei mai mulți se întorceau în Grecia 4. Nu și Galeongiul Gheorghiu. După ce s-a căsătorit cu o româncă, familia s-a asimilat repede, membrii ei devenind avocați și intrînd în viața politică a Moldovei. Din partea mamei sale, ramura Zulniei Arghiropol, Iorga se trage din Fanar. Bunicul mamei sale, Cristoforovici (sau Ioan) Arghiropol, era dragoman la Iași pentru autoritățile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]