2,161 matches
-
umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă." Și acum urmează povestea mutării familiei de la Romanești la Grumăzești, cu istorica sete și foamete generate de seceta din vara anului 1946 și cu consecințele lor de neînchipuit. Trec speriat peste episodul cu bunicul de 92 de ani care fură din "depozitul" nevestei lui un cartof de sămânță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA 21 7. "AB OVO" sau RĂDĂCINI BINARE 24 8. FAȚĂ ÎN FAȚĂ 26 9. MARIAJUL 28 10. SPRE NECUNOSCUT 30 11. DEPORTAȚII 32 12. BUCURII ȘI NECAZURI 36 13. PARCUL BIBESCU sau "RĂZBOI ȘI PACE" 38 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE EȘECURILOR PERPETUE ȘI LAMENTABILE 49 15. VINE AMARADIA MARE! 55 16. RĂCEALA 58 17. BAPȚEA 60 18. BUNICA ȘI NEPOATA 64 19. SPRE ALTE ORIZONTURI 70 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ 71 21. DRAGOSTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să știe eventualii mei cititori. Eu, unul, continuu să cred în mizele majore ale culturii, nu în abțibilduri. A.B. Acum câțiva ani, scriați: "În structura mea interioară, sunt un prozator care a ajuns de timpuriu la înțelepciunea zădărniciei verbiajului romanesc, transbordându-mi vocația în alte forme de narațiune. Camil Petrescu avea teoria vârstelor creatoare: adolescența pentru poezie, tinerețea pentru teatru, maturitatea pentru roman și senectutea pentru filozofie. Eu am început atipic ca romancier și autor de aforisme, formă de filosofare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ai romanului, dar și ai uriașului său prestigiu, În modernitate, În epopeea Război și pace, face largi digresiuni ce frizează o nouă și revoluționară filosofie a istoriei. Cred că nu e inutil să adaug că toate aceste „elemente” ale construcției romanești - story-ul, personajele, arta dialogului, polifonicul acțiunii, nemaivorbind de stil și atmosferă, sunt pe cât de dificil de Învățat, de deprins, pentru un debutant care vrea cu adevărat să facă roman, În sensul „clasic”, dar și real al noțiunii, pe atât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tipologică ale unei nuvele, mulți tineri sau mai puțin tineri prozatori, de la noi sau de aiurea, ruinează de fapt prestigiul adevăratului roman și Îndepărtează publicul de acest gen. Slaba, diletanta, improvizata lor capacitate epică se conjugă nefericit cu ignorarea „științei romanești” și, În primul rând, cu ignorarea artei tipologiei, arta grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți câțiva și-au „revoluționat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și nici la noi, după un Preda, Bălăiță, C. Țoiu sau Buzura. Deoarece, mai „tânăra generație”, „optzeciștii”, proclamând În ultima vreme sus și tare postmodernismul, care În fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile procedee. Aceaste „reflexe” scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înșirăm lungi și Întortocheate istorii, mișcând felurite personaje, doar pentru a-l atrage din vizuina sa căptușită cu sidef, pe ai cărei pereți cu siguranță joacă figuri și Întâmplări cu mult mai reale decât cele mai iscusite invenții ale noastre romanești. Viitorul și trecutul Își fac curte unul altuia, profesând o perfectă politețe și o agreabilă falsă modestie, ambii, aceștia „doi”, nefiind altceva decât bine stilați curteni, dacă nu chiar paji, la curtea acestui - cum să-i zic? - mare senior, senior
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alcool”, ca nu puțini artiști dotați ai vremii. E adevărat că „stratagema” convingerii lui Paul de propriul meu talent nu i-a reușit nici În cazul meu, dar... aceasta nu a contat prea mult; când am apărut, cu trei „salve romanești” trase una după alta, În fiecare an - cele scrise În total anonimat pe malul Timișului, pozând În cvasi-ratat și playboy local! -, s-au dărâmat toate barierele reținerii sau ale „celebrului și rafinatului” scepticism ironic bucureștean!Ă Am recitit - de fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi, „neo-romanticii?”... Cu siguranță prin această fervoare a cultului individului, a eroului, și o Întreagă istoriografie antică ilustrată de un Thukydides sau Plutarcos - arta portretului, din care se inspiră și tipologia romanescă actuală! - ne susține, deși un titan precum Tolstoi merge și gândește „În sens contrar!”. Nu, repet, nu e vorba de „dreptate” sau de „adevăr”, ci În primul rând - și important pentru caracterul paginilor de față! - de ceea ce numim „sinceritate”: eu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de toate cele care mi s-au Întâmplat. Ideea de vinovăție pe care am atins-o mai sus, În forma ei colectivă, acea „vinovăție românească” pe care o puneam În analogie cu „metafora” a ceea ce i s-a „Întâmplat” personajului romanesc Mitia Karamazov - de a ispăși o crimă pe care nu o făcuse niciodată și, mai ales, de a o asuma, ceea ce el face, cu o forță de caracter și morală ieșită din comun! - eu mi-o pun adesea, În forma
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe piață vreo douăzeci de titluri, dintre care un roman de sertar, Pândă și seducție, o trilogie romanescă, Amfitrion, precum și primele trei volume ale unei tetralogii, Ziua și noaptea. Asta, pentru a mă limita doar la creația mea epică. Ei bine, deși propun prin aceste volume masive o continuare a școlii moderne de roman, ancorate toate În realitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nord și apoi În Vestul țării, În anii mei cei mai sensibili, mai vii, mai „lacomi de realitate”, și ochii acelui copil - ce sunt aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bucureșteni sau pe parizieni, iar aceștia, ce să facă?! Având simțul humorului și pozând, pozând la nesfîrșit, cu ingeniozitate și farmec, Îi imită pur și simplu pe eroii unor romane la modă. (Nu e „ciudat” că marii creatori de tipuri romanești vin din provincie? Stendhal și Balzac „urcă” la Paris, Sadoveanu și Rebreanu „coboară” la București?Ă „Norocul” de a fi fost desemnat de la vârsta de șaisprezece ani ca „dușman de clasă” al noii orânduiri „revoluționare”! Ce „onoare” mi se făcea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești și germane, este un demiurg, un făurar - ca și Hefaistos, cel care bătea la roșu armura lui Marte, războinicul! - care concepe, „desenează”, insuflă viață și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
definiția destinului În legătură cu politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om creator de istorie sau ins „mărunt”, se poate transforma În „pilda”, În „schema”, În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om creator de istorie sau ins „mărunt”, se poate transforma În „pilda”, În „schema”, În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc. Deoarece ce este În fapt un „personaj”, ca și Întreaga știință a tipologiei romanului?!... Nu este cumva Încercarea noastră de a „Înțelege”, de reducție, deci, de „schematizare” și simbolizare a unui traiect extrem de stufos și de contradictoriu, la primul, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urmă, autorul, confuz, parțial nedumerit, dar și, Încă o dată, singur În brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
abstract, ceva din regulile tainice ale profesiunii sale. O operă monumentală este Istoria literaturii române (1941) a lui George Călinescu (1899-1965), În care intuiția critică — cu concluzii În genere acceptate și astăzi — se Îmbină cu o reconstituire de-a dreptul romanescă a mediului și biografiei scriitorilor. Și anii comunismului au dat mulți poeți și romancieri prețuiți de români (deși, În ansamblu, „cota“ lor este mai scăzută În comparație cu marii scriitori interbelici). După 1989, scriitorii par mai puțin inspirați; și cititorii s-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în R.F. Germania mă ispiteau la aceasta. Pe vremea aceea, în afară de unuii evrei și de puținii nemți, nimeni nu putea călători „în Vest” și, cum trebuia să public neapărat, mi-am folosit nopțile pentru a pune la punct o formulă romanescă ce să-mi convină, să mă reprezinte și în același timp să fie publicată. Au fost cele vreo trei variante ale Franciscăi în care, cu un curaj disperat, am îmbinat „romanul confesiune cu tentă intelectuală” cu „romanul de uzină”. Am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza mea, spun, deoarece Francisca propunea, abordând clișeul unui „roman de uzină”, o altă scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea un arc peste decenii, înapoi, la sursele romanului cu adevărat modern românesc, din școala lui Eugen Lovinescu, „la psihologia citadină”, cum o visa el, la întâlnirea cu marea și nedreptățita de critică (și de staliniști!Ă doamnă H.P.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primele două, Interval și Vestibul, cele mai reușite după părerea mea, Ivasiuc încearcă un lucru imposibil: romanul eseu, ambiția de a dezbate problemele societății și cele psihologice ale actualității. A fost iute receptat de critică drept un „înnoitor” al formulei romanești, drept un promotor al „romanului citadin” și țin minte că-mi arăta cu multă mândrie că în multe cronici numele noastre erau alăturate. Apoi, poate prin mimetism literar sau ambițios de a „atinge” un public mai larg, a „abordat proza
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ali mi-a mărturisit și mi-a arătat o cupură dintr-un ziar de epocă în care P. Dumitriu recunoștea că „prozatorul Al.I. Ștefănescu a fost cel care m-a sfătuit să-mi adun nuvelele sub un singur titlu romanesc, cel de Cronică de familie”. Câteva cuvinte în legătură cu expresia drastică folosită mai sus - „prostituția penibilă” -, mai ales că azi există tendința de a-i acuza pe toți scriitorii, pe creatorii de vârf, nu numai de „prostituție literară”, dar, ceea ce e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iute o discrepanță teribilă între două vârste ale dezvoltării genului, de parcă „unii actanți” nu mai aveau răbdare ca „genul” să-și urmeze și satisfacă etapele firești, organice, și au „sărit” pur și simplu peste un secol de evoluție a tehnicii romanești, așa cum s-a întâmplat „dincolo”, adică în Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Timișului, la Lugoj, unde scrisesem și o parte a Franciscăi, un nou roman, ce se va chema În absența stăpânilor. Am fugit înainte!, cum zic francezii, „la fuite en avant”! Din cele trei volete, părți ale acestei ciudate, noi construcții romanești, am scris acolo, în iulie și august, două: partea mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în secolele europene, până la marginile și țărmul modernității. Încă o dată, hrănit poate excesiv cu textele clasice și romantice, cred în Individ, scris cu majusculă și, prin romanele mele apărute sub comuniști, am luptat, indirect, cu armele metaforei și ale epicii romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat de magma și torentele materialist-vulgare abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]