KorAP: Find »[drukola/base=romanic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...158 >

3,927 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

1581: 441) Cu excepția adjectivelor calificative (30), toate celelalte structuri au fost treptat eliminate din poziția prenominală. În §2.3 infra, vom prezenta pe scurt analiza propusă de Ledgeway (2012) pentru schimbarea graduală centru-final --> centru-inițial în trecerea de la latină la limbile romanice. Ledgeway (2012) arată că această schimbare progresivă este caracterizată de o anume direcționalitate, în concordanță cu predicțiile FOFC22: ordinea centru-inițial se propagă dinspre centrele ierarhice superioare (complementizator, prepoziție) înspre centrele plasate mai jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
discontinuităților caracterizând grupul nominal și grupul adjectival. 1.3. Structuri discontinue Structuri discontinue (denumite în literatura tradițională hiperbat) (v. Devine și Stephens 2006 cu referire la latină; Ledgeway 2012: 43-45, 61-64, 68, 258-281 cu referire la latină și la limbile romanice timpurii; Moldovanu 1969 cu referire la limba lui D. Cantemir) se găsesc, cu o frecvență redusă, în texte originale și în traduceri. Acest fenomen lingvistic presupune întreruperea contiguității grupurilor sintactice: constituenți interni grupurilor nominale (și adjectivale) sunt extrași 23 și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
trebui să i-o spunem lui Ion. (topic > focus) (55) a. Sper ca TREABA ASTA mâine să i-o spunem lui Ion. (focus > topic) b. Sper ca mâine TREABA ASTAsă i-o spunem lui Ion. (topic > focus) Spre deosebire de alte limbi romanice moderne, în română, domeniul preverbal găzduiește atât focus constrastiv (56a), cât și focus informațional (56b) (v. discuția la Ledgeway 2012: 162-166; v. Zafiu 2013b pentru română): (56) a. DOAR PE VASILE l-am văzut ieri. b. Ce bei? O țuică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway 2014: 13). Din punct de vedere tehnic, roll-upmovement presupune că centrul sintactic cu setarea centru final este înzestrat cu o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are o direcționalitate anume, explicabilă prin acțiunea Principiului de armonizare intercategorială (engl. Cross-categorial harmony) și a constrângerilor de gramatică universală de tipul FOFC (engl. Final-over-Final Constraint). Schițăm

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reunită în WALS (2005), au scos la iveală faptul că predicțiile FOFC sunt extrem de puternice, FOFC primind ulterior calificarea de universalie lingvistică (Biberauer, Holmberg și Roberts 2014). Pentru direcționalitatea procesului diacronic de schimbare a Parametrului centrului de la latină la limbile romanice, Ledgeway (2012: 235-281) propune o explicație elegantă și cât se poate de simplă: în proiecția verbală extinsă (i.e. în propoziție) (60) (adoptând împărțirea propoziției în trei domenii: domeniul complementizatorului CP, domeniul flexiunii IP, domeniul lexical vP), schimbarea centru final -->centru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reanalizate ca structuri cu deplasare a obiectului în periferia vP / periferia CP, o formă de deplasare A-bar, care nu se bazează pe roll-up movement. Vom reține ideea, spledid argumentată de Ledgeway (2012), conform căreia trecerea de la latină la limbile romanice a constat într-o schimbare progresivă a Parametrului centrului dinspre centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic din aceeași proiecție extinsă. 2.4 "Parametrul" configuraționalității. Configuraționalitate vs nonconfiguraționalitate. Configuraționalitate discursivă Termenul configuraționalitate circulă cu două înțelesuri: (i) în dihotomia configurațional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propus ca, în spiritul lucrărilor pe care le-am avut ca model pentru cercetarea de față, să abordăm faptele românei vechi dintr-o perspectivă comparată, punând datele din română în oglindă cu datele fazelor vechi și medievale ale celorlalte limbi romanice. În acord cu bibliografia românească, vom considera că limitele perioadei denumite "limba română veche" sunt următoarele: limita de jos o reprezintă primul text original (Scrisoarea lui Neașcu din Câmpulung, 1521), respectiv prima traducere (Psaltirea Hurmuzaki, 1500-1510), iar limita superioară este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lingua daco-romana sive valachicæ, 1780) (v. Gheție 1975; ILRL 1997; Timotin 2016). Astfel, se cuvine să atragem atenția, de la început, asupra faptului că faza veche a limbii române nu corespunde cu ceea ce bibliografia de romanistică consideră faza veche a limbilor romanice (care au atestări timpurii)42, ci este mai degrabă o fază medievală a românei prin raportare romanică. 3.2 Corpus Corpusul analizat constă în texte originale și traduceri din secolele 16-18 incluse în corpusul întocmit de Emanuela Timotin pentru lucrarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atenția, de la început, asupra faptului că faza veche a limbii române nu corespunde cu ceea ce bibliografia de romanistică consideră faza veche a limbilor romanice (care au atestări timpurii)42, ci este mai degrabă o fază medievală a românei prin raportare romanică. 3.2 Corpus Corpusul analizat constă în texte originale și traduceri din secolele 16-18 incluse în corpusul întocmit de Emanuela Timotin pentru lucrarea The Syntax of Old Romanian (SOR 2016), coordonată de Gabriela Pană Dindelegan. 3.3 Metode de analiză

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
au fost excerptate manual. Metoda preponderentă de analiză este metoda calitativă. Metoda cantitativă (statistica) a fost folosită în măsura în care rezultatele cantitative sunt edificatoare pentru a susține o anumită analiză / perspectivă de analiză. De exemplu, în dezbaterea asupra gramaticii V2 a limbilor romanice vechi, un important criteriu pentru delimitarea acestui fenomen este asimetria propoziție principală / propoziție subordonată; cea mai bună cale de aplicare a acestui diagnostic sintactic este, evident, analiza frecvenței inversiunilor în propozițiile principale și în propozițiile subordonate. În ce privește analiza faptelor de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conceptual prezentat mai sus, vom ține cont de criteriile care exclud posibilitatea ca o anumită structură să fie rezultatul exclusiv al unui model străin, stabilite de Dragomirescu (2015a): (i) prezența în latina (târzie); (ii) prezența în alte limbi și dialecte romanice vechi; (iii) prezența în texte românești originale vechi; (iv) prezența în dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă În capitolul de față, ne propunem să răspundem la două întrebări: (i) care este nivelul din structura propozițională la care se deplasează verbul în româna contemporană; (ii) care este modalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2001) și Pesetsky și Torrego (2007): realizarea procedeului de deplasare prin intermediul operațiunii ACORD (în sens restrâns). 1. Introducere, obiective și structură Lucrările fundamentale ale lui J. Emonds (1978) și J.-Y. Pollock (1989) asupra diferențelor din morfosintaxa verbului în limbile romanice și germanice au deschis o nouă paradigmă de cercetare prin sublinerea faptului că verbul se poate deplasa în poziții diferite în nucleul propozițional în limbi / familii de limbi diferite. Diferența dintre poziția verbului în raport cu adverbul adesea (fr. souvent, engl. often

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
înaltă în franceză; deplasare joasă în engleză), se corelează cu o serie de alte fenomene dintre cele mai diverse (de la ordinea cuvintelor la disponibilitatea elipsei legitimate de auxiliare), după cum se va arăta în cursul acestui capitol. Cercetările ulterioare asupra limbilor romanice (Belletti 1990; Cinque 1999; Ledgeway și Lombardi 2005, între alții) au lărgit setul de teste care indică poziția verbului în nucleul propozițional (poziția verbului prin raportare la negație; tipologia mai detaliată a adverbelor; disponibilitatea elipsei etc.) și au scos la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
poziția verbului în nucleul propozițional (poziția verbului prin raportare la negație; tipologia mai detaliată a adverbelor; disponibilitatea elipsei etc.) și au scos la lumină o altă fațetă a variației lingvistice: nu doar familiile de limbi (e.g. limbi germanice vs limbi romanice) variază în ansamblu, ci variația poate apărea în aceeași familie. Referindu-se la limbile romanice și extinzând criteriile propuse inițial de Cinque (1999), Schifano (2013, 2015a, 2015b) stabilește o tipologie cu patru termeni a deplasării verbului, arătând că franceza și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adverbelor; disponibilitatea elipsei etc.) și au scos la lumină o altă fațetă a variației lingvistice: nu doar familiile de limbi (e.g. limbi germanice vs limbi romanice) variază în ansamblu, ci variația poate apărea în aceeași familie. Referindu-se la limbile romanice și extinzând criteriile propuse inițial de Cinque (1999), Schifano (2013, 2015a, 2015b) stabilește o tipologie cu patru termeni a deplasării verbului, arătând că franceza și româna sunt limbi cu deplasare înaltă a verbului; sarda și italiana septentrională (engl. Northern Regional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile sintetice, respectiv NEG - CL - AUX (- AUX) - V pentru structurile analitice): nucleul verbal poate fi dislocat doar de adverbele clitice mai, cam, și, prea, tot, elemente cu statut de centru (X0), nu de grup (XP) (v. (6)), spre deosebire de alte limbi romanice, în care inserarea de constituenți în nucleul verbal este mai liberă ((7a-b) vs. (7c-d)). (6) a. Mariaar (*Maria) fi (*Maria) venit Maria. b. El a mai venit / cam greșit / și răspuns. (7) a. Il est probablement venu. (franceză) ' El a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
datele din maghiară și neerlandeză analizate de Koopman și Szabolcsi (2000). În aceste limbi, nucleul verbal se organizează în "complexe verbale" care amalgamează centrele verbale (v. (21)) într-o manieră diferită de ceea ce se întâmplă în morfosintaxa verbului românesc (și romanic, de fapt): (21) Mutogatni fogja akarni a játékot a gyerekeknek arăta.INF AUX.VIITOR.3SG vrea.INF DEF jucăria.ACC DEF copii-la ' El/ea va vrea să arate jucăria copiilor' (maghiară, propoziție neutră; Koopman și Szabolcsi 2000) Astfel, ipoteza de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a verbului are loc într-o manieră diferită: deplasarea VP este de tip specificator - la - specificator, de același tip cu deplasarea obișnuită a grupurilor nominale. 2.4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999), Gallego (2012) analizează derivarea propozițiilor VOS și VSO în limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
4 "Object shift" și derivarea propozițiilor VOS și VSO în română și în limbile romanice Pe baza unei bibliografii impresionante, care include și studiul asupra românei al Gabrielei Alboiu (1999), Gallego (2012) analizează derivarea propozițiilor VOS și VSO în limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
limbile romanice. În ce privește derivarea sintactică a propozițiilor VOS, Gallego examinează propunerile anterioare - derivare printr-un proces de object shift (Ordóñez) (22), respectiv derivare prin topicalizarea VP (Belletti, Zubizarreta) (23) - și arată că ambele procese sunt, de fapt, disponibile în limbile romanice, însă nu simultan în aceeași limbă. Derivarea prin object shift (22) presupune ca obiectul să fie extras din grupul verbal și deplasat într-o poziție din periferia propozițională internă (periferia vP), la stânga subiectului in situ (Spec, vP), respectiv la dreapta

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tot Ion? Testele sintactice aplicate mai sus arată, în sens strict, că ordinea VOS în română este derivată prin procedeul object shift, nu prin topicalizarea VP; în sens larg, arată că, în română (și într-o serie de alte limbi romanice), obiectul se poate extrage în mod liber din interiorul grupului verbal minimal (VP). Următoarea problemă care se cere lămurită este ce fel de tip sintactic de deplasare (A sau A-bar) este extracția obiectului prin object shift. Factorii care declanșează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
inversiune subiect - auxiliar (SAI) este absent din română Relevanță diacronică • opțiunea deplasării ca grup explică de ce gramatica V2 (v. discuția din §II.1.1.1 și §IV.3) arată atât de diferit în româna veche prin raportare la alte stadii romanice vechi: într-un sistem în care deplasarea verbului la C este mai productivă (din cauze care vor fi examinate în capitolul IV), opțiunea deplasării verbului ca grup face ca verbul lexical să se deplaseze în mod sistematic la C, rezultatul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3.1 Nivelul deplasării verbului în româna contemporană 3.1.1 Deplasare V-la-I Odată cu rezultatele din Emonds (1978) și Pollock (1989) (v. §1 supra), româna a fost inclusă în clasa limbilor romanice moderne în care verbul se deplasează în mod sistematic în domeniul flexionar IP (cel puțin prin raportare la propozițiile indicative afirmative); transparadigmatic, verbul românesc se deplasează în mod sistematic la flexiune (Dobrovie-Sorin 1994; Avram 1999; Cornilescu 2000; Alboiu și Motapanyane

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]