4,056 matches
-
ale dramaturgiei noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918) (1973) aduce într-un prim capitol precizări teoretice referitoare la teatralitatea clasicismului, ca expresie concentrată a mimesisului (organizarea convențiilor structurii dramatice, condiția logică a conflictului, simplitatea situațiilor, relația dintre acțiunea principală și acțiunile secundare, determinând combinarea
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
convențiilor structurii dramatice, condiția logică a conflictului, simplitatea situațiilor, relația dintre acțiunea principală și acțiunile secundare, determinând combinarea situațiilor dramatice, tensiunea morală a intrigii etc.), așadar mijloacele de „a realiza la maximum universalitatea realului”, și continuă cu disocierile privind teatralitatea romantismului, unde accentul cade pe coexistența spectaculozității operelor dramatice și a creațiilor de tipul „spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
operelor dramatice și a creațiilor de tipul „spectacolului din fotoliu”, prefigurând formula modernă a „teatrului total”. Criticul întrevede în realism un factor complementar și o modalitate de obiectivare a aspirației romantice. Sunt prezentate oscilațiile criticii dramatice românești între clasicism și romantism, punctându-se, în faza incipientă a dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
dramaturgiei noastre, năzuința către marile modele clasice, apoi desconsiderarea comediei satirice, văzută ca un simptom filoromantic, și preferința pentru drama (și melodrama) istorică romantică, în epocă fiind considerată „superioară” comediei. Într-un amplu capitol este analizată dualitatea între clasicism și romantism în creația propriu-zisă dintre 1830 și 1918, cu disocieri pertinente privind persistența unor elemente clasice în drama romantică (fie în conceperea conflictului, mereu favorabil factorului etic, fie în adoptarea istorismului în manieră tipologică clasică), abordarea dramei citadine pe teme contemporane
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
capacitatea analitică, tinzând spre analiza integrală a textului, ca o lucrare de referință în istoriografia literară românească. SCRIERI: Însemnări despre literatură și teatru, București, 1958; Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu, București, 1971; Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918), București, 1973; Victor Ion Popa, București, 1975; Jocul situațiilor dramatice. Principii, aplicații, analize, București, 1978; Istoria literaturii dramatice românești, vol. I: De la începuturi până la 1890, București, 1985. Ediții: Mihail Sebastian, Opere, I-II, introd. edit., București
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Sebastian, Opere, I-II, introd. edit., București, 1962; Victor Ion Popa, Scrieri despre teatru, pref. edit., București, 1974. Repere bibliografice: Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, amintiri..., București, 1960, 226-231; Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
edit., București, 1974. Repere bibliografice: Lucia Sturdza Bulandra, Amintiri, amintiri..., București, 1960, 226-231; Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45; Marian Popescu, Valoarea sintezei, CNT, 1985, 42; Nicolae Manolescu, Caragiale și înaintașii săi
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
1960, 226-231; Mircea Iorgulescu, Dependența de obiect, RL, 1973, 41; Dumitru Micu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CNT, 1973, 49; Georgescu, Printre cărți, 237-244; Paul Georgescu, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, LCF, 1974, 1; Ileana Berlogea, „Clasicism și romantism în dramaturgia românească”, CREL, 1978, 2; Dan C. Mihăilescu, Între teorie și analiză, L, 1978, 45; Marian Popescu, Valoarea sintezei, CNT, 1985, 42; Nicolae Manolescu, Caragiale și înaintașii săi, RL, 1986, 14; Marian Popescu, Un gând pentru profesor, RL, 1987
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
ceea ce disciplinele umaniste au adus, în ultimele decenii, la capitolul reflecții generale. MIHAI ZAMFIR SCRIERI: Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966; Opera lui Alexandru Macedonski, București, 1967; Introducere în critica literară, București, 1968; Modern, modernism, modernitate, București, 1969; Clasicism, baroc, romantism (în colaborare), Cluj, 1971; Rumänische Erzähler der Gegenwart, Berna, 1972; Dicționar de idei literare, I (A-G), București, 1973; Critica ideilor literare, Cluj-Napoca, 1974; Olé! España!, București, 1974; Carnete europene, Cluj-Napoca, 1976; La Critique des idées littéraires, Bruxelles, 1977; Prezențe
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
alături de I. I. Nistor. La Suceava a scos și redactat „Gazeta poporului” (1918-1921). Colaborează cu studii, recenzii, eseuri la „Convorbiri literare”, „Revista germaniștilor români”, „Făt-Frumos”, „Junimea literară”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, textele sale fiind „lucrări cuviincioase de difuzare a literaturii despre romantism și despre nuvela germană” (Marin Bucur). Un mai mare interes prezintă studiile sale comparatiste asupra unor texte literare și folclorice autohtone, precum și schițele de istorie a literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Novalis - teoretician al romantismului, Suceava, 1924; Amintiri despre Ion
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
de difuzare a literaturii despre romantism și despre nuvela germană” (Marin Bucur). Un mai mare interes prezintă studiile sale comparatiste asupra unor texte literare și folclorice autohtone, precum și schițele de istorie a literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Novalis - teoretician al romantismului, Suceava, 1924; Amintiri despre Ion Grămadă. Crâmpeie din sufletul lui, Cernăuți, 1926; Începuturile nuvelei germane. Premisele istorice - Teoria Goethe-Tieck, Cernăuți, 1928; „Povestea vulpei” de Anton Naum și „Reinecke Fuchs” de Goethe, București, 1932; Agata Bârsescu și Bucovina, București, 1936; Problema
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
silogistice ale unui intelect perfectibil (dacă nu infailibil) se poate obține o imagine acurată a lumii, obiectivă și fără idei preconcepute. În lumea formelor, cel puțin, modernitatea nu se putea angaja univoc în acest dispreț față de tezaurul impresionant al tradiției. Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem/etos burghez etc. Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ă). Exemplul acesta ne dezvăluie o tendință și mai dăunătoare a diferiților comentatori. Pare-se că sunt unii dintre aceștia cari bănuiesc că Încărcarea vocabularului cu termeni specific literari Înseamnă neapărat o operație necesară a criticii literare. Cuvintele «formalism», «schematism», «romantism», «naturalism», presărate la diferite paragrafe ale «cronicii», Îi dau acesteia un aer aparent doct. Dar cum Înțelesul acestor termeni diferă, probabil, de la ins la ins, nu vom avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înainte din Craiova - Zaharia Stancu prezintă «slăbiciunea de a fi romantizat prea mult anumite părți ale romanului», În timp ce, la Târgu Mureș, În Ardealul Nou, părerea-i dimpotrivă, că același autor face ca «țăranul muncitor să intre În literatură dezbrăcat de romantism». Ce vrea fiecare din această observație să Înțeleagă, este foarte greu de presupus, Întrucât referințele, cât de sumare, lipsesc. Judecate În comun Însă, ele denotă, evident, confuzionism, nestăpânire a noțiunilor și uzarea lor «după ureche». Ne amintim, aici, de cuvintele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
precizat istoricește, cauza pentru care el se manifestă cu preferință În roman. (Ă)». În fișele despre realism, dl. Ion Vitner opunea relațiile: sociale pe care realismul le reflectă, caracterului individualist al conștiinței romantice, preocupată de propria ei dramă. Acordă deci romantismului, spiritul individualist drept principală trăsătură de diferențiere. În eseul asupra fenomenului decăderii literaturii burgheze, suntem puși În gardă că nu individualismul formează nota generală a romanticilor. (Ă). Împotriva acestei tendințe l-am pus În gardă pe dl. Ion Vitner. Fiindcă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Editura Pentru Literatură și Artă (Ă). Abia acum opera lui Eminescu devine Într-adevăr opera lui Eminescu, adică o operă străbătută de dragoste pentru viață și pentru oameni, o acerbă critică la adresa inegalității sociale și nu un «produs tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
construit cu metodele de lucru ale beletristicii este croitorul Mitică. Un alt personaj pe care autorul l-a vrut reprezentativ, de data asta pentru țărănime, este Niță Petru. (Ă). Ceea ce scade valoarea personajelor de care am vorbit sunt sentimentele de romantism cu care autorul Învăluie unii dintre oamenii și faptele cuprinse În Zilele vieții tale, romantism ce-l duce de asemenea, uneori, pe căile unor greșeli ideologice. (Ă). Literatura sovietică ne dă nenumărate modele ale aplicării metodei realismului socialist În zugrăvirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autorul l-a vrut reprezentativ, de data asta pentru țărănime, este Niță Petru. (Ă). Ceea ce scade valoarea personajelor de care am vorbit sunt sentimentele de romantism cu care autorul Învăluie unii dintre oamenii și faptele cuprinse În Zilele vieții tale, romantism ce-l duce de asemenea, uneori, pe căile unor greșeli ideologice. (Ă). Literatura sovietică ne dă nenumărate modele ale aplicării metodei realismului socialist În zugrăvirea trecutului” Mihail PETROVEANU 37: „În roman (Oameni sub patrafir - de Tiberiu Vornic, n.n.), factorul esențial
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
A. Jdanov a dat exemplu clasic de rezolvare științifică a problemelor esteticii marxist-leniniste. În cuvântarea rostită la primul congres al scriitorilor sovietici, În 1934, Jdanov a arătat metoda de creație artistică a realismului socialist (Ă). Unitatea calitativă a realismului și romantismului revoluționar În cadrul realismului socialist (și nu o Însumare mecanică, o adăugire exterioară) au fost stabilite ca decurgând din Însăși particularitățile esențiale ale construirii socialismului, care Îmbină Într-o unitate calitativă cea mai aspră muncă practică, cu cele mai largi și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Goethe a fost pentru Blaga una din stelele conducătoare pe firmamentul culturii europene. Dacă orientarea gândirii lui Blaga se opune în unele din opțiunile ei fundamentale orientării gândirii lui Kant aceasta se datorează, fără îndoială, ancorării ei profunde în tradiția romantismului și neoromantismului individualizant și istorizant. Această ancorare capătă o expresie pe deplin convingătoare în idei și motive care constituie pietre de temelie și axe directoare ale gândirii sale filosofice. Am în vedere distincția dintre două orizonturi ale existenței umane. Formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Marlowe. Toate acestea nu anulează starea de celibat a lui Marlowe: un celibat pe cât de... perpetuu, pe atât de precar. „Domnițele în primejdie” nu sunt, cum spuneam, chiar personajele imaculate, ireproșabile, neajutorate din literatura tradițională. Din acest punct de vedere, romantismul și cavalerismul lui Chandler sunt cât se poate de prost plasate. De aici nu rezultă că aceste trăsături sunt mai puțin reale și că n-ar face parte din profilul său psihologic și moral. Faptul că idealismul sună dogit, că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
materie ușor de topit în pasta informă a corupției și imoralității. Cinic, violent, greu de intimidat, el nu se deosebește tipologic de „băieții răi” aflați de cealaltă parte a baricadei. Ceea ce-l distinge de aceștia e persistența unui fel de romantism irepresibil, mai aproape de acceptarea eșecului decât de speranța victoriei. O metaforă a autolimitării, a desenării lucide a unui nou profil moral e oferită în The Big Sleep: Pe tabla de șah era o problemă cu un mat în șase mutări
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acțiunea, nu meditația (Lehman, 1989, p. 148). Marlowe a fost creat, așadar, pentru a ocupa un loc în tranșeele nou-săpate ale bătăliei între formulele vechi, idealist-sentimentale, și cele noi care, în ciuda aerului afișat de realismul contondent, nu resping infuziile unui romantism rezidual. Atenția acordată stilului corespunde dorinței de a reformula întregul proiect al realismului-detectivistic, care trebuie să consiste în acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile, cu precizarea că plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil (Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
propriul bun-rămas de la o lume pe care ajunsese să o cunoască atât de bine, încât n-o mai înțelegea. Cu siguranță, Marlowe a pus în această povestire „mai multă inimă” decât în oricare dintre aventurile anterioare, nerenunțând cu totul la romantismul care-l ajută să supraviețuiască „urâțeniei prezentului” (Whitley, 1981, p. 30). Dar în clipa când aflăm toate aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]