17,708 matches
-
nu toți oamenii sunt capabili de o asemenea ascultare și, deci, de o asemenea vorbire autentică. Singurii capabili să perceapă, În suita ascunderilor și dezvăluirilor ei ”glasul ființei” și să-i reproducă adresarea sunt gânditorii și poeții. Gândirea gânditorului care rostește ființa poartă În ea modestia esențială a celui care știe că În gândire el nu se exprimă pe sine, ci doar mesajul ființei adus, prin el, În limbă. El este mesagerul fidel al ființei, simplu mijlocitor Între ființă și limbă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În ea modestia esențială a celui care știe că În gândire el nu se exprimă pe sine, ci doar mesajul ființei adus, prin el, În limbă. El este mesagerul fidel al ființei, simplu mijlocitor Între ființă și limbă. Gânditorul care rostește ființa este opusul celui care trăiește În uitarea ei și care nu vorbește constant decât despre ființare. Însă, de fapt, până și gânditorul ce a uitat de ființă nu face decât să aducă la nivelul limbii ființa ce i s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea, fiica unor țarani Înstăriți, gospodari, dar și știutori de carte. Am devenit o familie numeroasă, cu multe griji și nevoi. Pe lângă alte Îndeletniciri, cea mai mare grijă a părinților a rămas munca pământului. „Rămân tulburat de Încrederea cu care rostesc apăsat cuvintele, umplându-le lacom cu viață adevărată și cu speranța cu care, În fiecare primăvară, Înfig hârlețul În pământul pietros, răsturnând brazda cu fața la soare și mângâind-o cu ochii lor păgâni de iubire” (Dinu Săraru - Clipa). Am urmat școala
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții.”. „Deșteptare” este o viziune, construită pe tema primenirii sau curățirii casei sufletului, în calea căreia, cel rău, și amăgitor, pune „rușinea”. În acest text cu valențe de parabolă, găsim o rugăciune adevărată, rostită din inimă: „- Doamne, nu pleca de la mine, nu mă lăsa așa! Dă-mi cele de trebuință, Te rog, că Tu ești vistieria cea nesecată și neîmpuținată! Ajută-mă, că nu am pe nimeni afară de Tine care să mă poată ajuta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sufletul meu de a încerca să spun măcar pe cele ce le știam. Mă uitasem la ceas, era ora 22.00. Privirea mea se îndreptă câtre icoana din ungher (aveam icoană de la părinți) și din adâncul sufletului meu am rostit aceste cuvinte: - Doamne, trezește-mă și pe mine la miezul nopții să fac rugăciune! M-am culcat și adormisem imediat. Într-un moment dat, aud cum soțul care stătea la ușa camerei îmi strigă: - Nadejda, scoală și dă pâine! Eram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în viață. Iar eu, de atunci, nu m-am depărtat de credință, care mă ajută și mă întărește în toate greutățile vieții. Eu le ascultam cu atenție și, tot timpul, cât vorbeau, simțeam o admirație față de ele, iar fiecare cuvânt rostit de ele demonstra cât de mare era credința lor și bucuria lăuntrică a trăirii ei. Veni și rândul meu să le povestesc felul în care ajunsem să cred. - Pai, zic eu, pe mine m-a atras dangătul clopotelor. De fiecare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îmi voi căpăta mersul aici pe pământ, pentru câțiva ani, dar îmi voi pierde sufletul pentru veci? De aceea am și iertat-o. Am zis să facă Dumnezeu dreptate și judecată. El știe mai bine și, apoi, ce zicem când rostim rugăciunea „Tatăl nostru”? - „și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” O priveam pe mama și vedeam inima ei ca și un izvor cu apă limpede. Anume, așa îmi imaginez eu inima curată a omului. Este ca un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
deznădăjduit și plin de frică, își puse capăt zilelor ca și mama sa, în același fel și în același loc. Așa a ajuns acel loc să fie frica și teama satului. Sfântul Paisie Aghioritul spune despre blestem: „Blestemul, când este rostit de o persoană care are dreptate, are mare putere. Dacă cineva își bate joc de o persoană, care este mâhnită și îndurerată, iar aceasta din urmă o va blestema, gata, s-a terminat, se pierde neamul său.” Ce putere! „Se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-au rostit. Se eliberează pe sine de pedeapsă și îl eliberează și pe cel blestemat de nenorocire. Prorocul David constată despre omul blestemat că el singur își cheamă blestemul prin depărtarea sa de Dumnezeu. „Și a iubit blestemul și va veni asupra
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și nu-i blestemați!” La fel și înjurăturile, care nu sunt altceva decât cuvinte de ocară și de hulă împotriva lui Dumnezeu și a tuturor lucrurilor cele sfinte și curate, sunt aducătoare de energie negativă și răutate. Acolo unde sunt rostite înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unde sunt rostite înjurături, se îndepărtează Duhul cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mi-a ieșit, tati! Acum pot să trec problema pe caietul de curat? Primi o aprobare tacită, dar amândoi soții gândiră: Ce copil minunat este Mihăiță! În timp ce băiatul ieșea din cameră, cei doi părinți îl priviră cu dragoste, dar nu rostiră cu glas tare gândul care-și făcuse loc în clipa aceea în forul lor intim. * După masa de seară, Mihăiță se retrase în camera lui în timp ce părinții merseră în dormitor și-și continuară preocupările intrate în obișnuință: Alex citirea presei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor care ne consideră sălbatici, oameni care nu cred în nimeni și în nimic. Nu era momentul, dar avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi, mamă, e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe alt tărâm, îi reveneau mereu, ca o tristă aducere aminte: Din lacrimile vărsate de etnia noastră s-ar putea ivi o mare cât marea cea mare și nu cred că ar fi în stare să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spre țiganii aflați în sală, judecătorul se văzu nevoit să repete: ce a zis? Avocatul se apropie de bulibașă cerând să i se traducă cuvântul spus de Vișinel. Aflând traducerea termenului, avocatul de parcă ar fi fluturat un steag al biruinței, rosti: - A zis că niciodată!, domnule judecător. Pe fața avocatului Diaconescu se profilă un zâmbet mefistofelic. în traducere liberă, dacă ar fi dat glas gândurilor sale, ar fi spus: Vedeți că am dreptate!? Aceeași întrebare o adresă judecătorul și lui Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aer de sărbătoare. Oaspeții au venit rând pe rând. Ar fi fost bine dacă atât Rafira cât și Lisandru s-ar fi bucurat de acest eveniment, gândi Ina, cine știe însă pe unde se află ei acum!? Dacă ar fi rostit, în prezența lui Vișinel, cu glas tare acest gând, cu siguranță i-ar fi răscolit amintiri care nu trecuseră în umbra timpului. Au ținut să fie prezenți la această sărbătoare părinții Inei și ai lui Alex, și tanti Aglaia, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
strigară în cor: - Să trăiți, mulți ani! Vișinel veni cât putu de aproape de Ina, îi luă mâna stângă, i-o sărută și zise: să trăiești mulți ani, măicuță dragă! Cealaltă mână a Inei se afla în mâna lui Mihăiță, care rosti aceleași cuvinte; apoi se lipiră amândoi de mama lor formând un tot, ca un grup statuar. Alex, impresionat de scena ce i se înfățișa, vizibil marcat, trecu în bucătărie sub pretextul că în paharul său ar mai trebui puțină șampanie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-ar putea să se afișeze rezultatul examenului. - Ai motive să te îndoiești de ceva? - Nu, nicidecum! Președintele comisiei m-a felicitat, la fel și ceilalți membrii din comisie, dar până nu văd negru pe alb... Alte cuvinte nu mai rosti. Atât Ina cât și Alex erau profund emoționați, dar se stăpâneau din răsputeri să nu-i transmită și lui Mihăiță starea lor. Vișinel îl bătu cu palma pe spate ca un gest de încurajare, spunându-i: - Totul va fi bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
duminica, după slujba religioasă de la biserică. Bunica, dăscălița Ilinca, voia ca nepotul ei să se facă preot ca vărul bunicului Costan, Nicolae, ajuns mitropolit. Astfel am fost dus de mic la biserică și obligat să învăț Crezul, pentru a-l rosti la sfârșitul slujbei duminicale; Tatăl nostru îl știam din fașă. Era doar încălzirea pentru slujba mea religioasă ce o oficiam acasă în căsoaie, asistat de vădanele familiei în frunte cu bunica, surorile bunicii: Tasâia Călinescu și Maria lui Toader Axinte, cumnata
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
puțin, schimbam imediat teatrul de desfășurare a poznelor pe alte trasee, unde eram așteptat ca iarba de leac, în special de Lala și de frații Cimpoieșu, căci le lipsea creierul de la pupitrul de comandă. Împreună cu prietenii, toți „băieți de băieți”, rosteam vorbe de duh, poezii și cântece deocheate după chipul și asemănarea noastră, din creația populară orală epico-lirico narativă, „de baltă”, accesibilă doar minților limitate și juvenile: „Să moară mama” , „Mânca-ț-aș gălăgia”, „Vă sparg la rozetă”, „Băga-ț-aș
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu supărare? mi-a zis dezinvolt, privindu-mă direct, cu niște ochi stăruitori, exoftalmici, de insectă. Ați fi dispus să ascultați... un cuvânt? Nu orice fel de cuvânt, se grăbi să completeze, ci unul... special, din colecția mea. Vi-l rostesc imediat ce veți binevoi, mai spuse, după care scoase o batistă și se șterse la gură de câteva ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uimirea, mi-a spus, ridicând mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o mai fi-nsemnând și asta! mi-am zis). A rostit totul cu o fericire vădită, deschizând buzele Într-un surâs larg, dezvelindu și dinții mărunți și ascuțiți, de pește răpitor. Fața prelungă, osoasă, pletele răsfirate, nasul În vânt și o anume balansare a brațelor, ca și cum ar fi dirijat o orchestră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]