3,312 matches
-
cu întreg alaiul veseliei cosmosului. Frumusețea susură divin prin toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor și dă fâlfâiri azurului cu un zâmbet angelic de cântare, bucurie, rugă, armonie și pace. Frumusețea împodobește sufletul curat pe care își brodează anii veșniciei dace, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului înnobilat, ca într-un Rug mistic al înălțării. Frumusețea cerului sufletesc umple enigmatica zare a
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
mănăstiri. Omul întâi: Bărbat și Femeie a odrăslit Paradisului frumusețea risipind-o apoi pe pământ. Sfinții torc Caierul frumuseții sofianice brodând Patericul vieților alese. Martirii întrupează frumosul mucenicesc ca pe o îngemănare a Vieții. Sfinții Părinți, Monahii, Monahiile împletesc în rugă și cânt frumosul filocalic. Românul creștin ortodox are frumusețea duhovnicească a sufletului său primenit. Țăranul român creștin crește cu frumosul imperial în inima mistică a Dacului dârz-Țuțea. Legenda spune că Narcisismul a populat mai întâi Paradisul pelasg, apoi Olimpul trac
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ci, din contră, firesc, adică apropiat firii. Dumnezeu ca model, nu ca idol, cu putința de a fi recunoscut și urmat. Dar, Dumnezeu ca și Țăranul român creștin-ortodox, imperial nu obosesc, ci sunt permanent înmiresmați de muncă, de cântare, de rugă, de mulțumire, de dragoste, de frumos, de sublim! Sublimul Frumosului absolut este Dumnezeu. Sublimul Martiriului desăvârșit este Iisus Hristos. Sublimul Suferinței suverane este Maica Domnului. Sublimul Apologiei Bisericii lui Hristos este Apostolul Pavel. Sublimul Creștinismului Apostolic Ortodox este Împăratul Constantin
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
funcția ei providențială, ilustrând printr-o lecție pe viu, printr-o pildă exemplară, asprele, exigentele condiții ale răscumpărării fiecărui suflet în parte.” (Arhim. Benedict Ghiuș, Taina Răscumpărării în Imnografia Ortodoxă. Ed. I.B.M. al B.O.R., București-1998, p. 145) Suferința în rugă și bucurie în trăirea Crucii devine coparticipare la Patimile Mântuitorului. La patimile noastre Hristos devine copătimitor, iar martirii coparticipă astfel, la Patimile Lui, acceptând cu bucurie Suferința, Crucea, Jertfa, dar și Învierea. Acest suiș mistic, această culme a teologiei implică
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Bisericii lui Iisus Hristos, sens prin care curge universul luminos și limpede al cuvintelor dincolo de Soarele Logosului divin. Mihail Eminescu îl percepe pe Mântuitorul lumii Iisus Hristos, nu doar ca pe Păstorul cel Bun care ne împlinește uneori cererile din rugile noastre, ca pe aducătorul de pace, ci cu mult mai mult, ca pe Suveranul suprem și absolut al Cuvântului, întrupat prin dragostea Tatălui și a Duhului Sfânt în Iubirea Maicii-Fecioare, în Cel mai mare Învățător, Poet, Filosof, Pedagog, Înțelept, Teolog
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
Dumnezeu din noi primim harul celei mai copleșitoare Taine care ne însoțește spre întâlnirea cu Ziditorul a toate. Darul recuperării Paradisului pierdut de odinioară, ni se așterne înmugurit și înflorit în Taina filiației, ancorându-ne de fenomenul trezviei prin suferință, rugă, milostenie, cruce și iubire. Se declanșează și împlinește astfel un fenomen cosmic de apropiere a Dragostei întru Dumnezeu, Care ne impune regala demnitate, empatia, alteritatea pentru aproapele, precum și cinstirea, venerarea pentru cei Vii și cei Adormiți din Familie și Neam
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
se aprinde în Aura miraculoasă prin care Omul ales se reflectă în frumusețea Cerului creștin ce a zămislit Iubirea ortodoxă. Iubirea nu este doar o constantă a Omului ales, ci și virtutea supremă care îl călăuzește pe Calea mântuirii, prin rugă, har, cântare, comuniune hristică, murmur și văpaie de suflet. Taina sfârșitului nu distruge frumusețea surâsului dintâi, ci transformă Iubirea în Dragoste eternă, sufletul rămânând o Floare frumoasă, permanent înmiresmată. Iubirea nu se risipește, se dăruiește, iar cine se dăruiește de
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți.” (I Cor. 1,27) Logosul-Dumnezeu prin Care a fost creată lumea a instituit în puterea Cuvântului armonia, frumosul
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
cu deosebire. Demnitatea se confunda cu infamia. Infernul apocaliptic stăpânea imperiul răului prin administrația roșie, prin gardienii gălbejiți și călăii ruginii ai temnițelor, prin turnătorii ungherelor tenebroase, amplificându-și ura viscerală, prostia, dobitocia și violența peste orice mișcare, peste orice rugă, peste orice pâlpâire a vieții creștinilor făcute ferfeliță din fiecare celulă căptușită cu beznă și zăbrele, surprinsă admirabil și sfâșietor de marele și genialul poet creștin Radu Gyr: Voi n-ați fost cu noi în celule „Voi n-ați fost
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
de elan și vigoare, cu obrazii trandafirii, cu mersul majestos, cu pasul apăsat, stăpân pe sine se transfigurase rapid: o mare parte adâncită în necazuri, înconvoiată de dureri, cernită de soartă, cu maramă lăsată adânc peste fruntea aflată în continuă rugă și suferință; o alta purtătoare de șepci de modă leninistă; alta în salopete, aliniată în cadența colectivizării forțate și restul la cheremul bolilor. Peste conștiința creștină a poporului ortodox dacoromân, vlăstarul regal al unui Neam ales, voievodal, vlădicesc, frumos, eroic
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
ruși executați de iudeo-bolșevicii sovietici. FEMEIA prin plămada ei hirotesită și harismatic conferită de Atotcreatorul este locul de întâlnire dintre Dor și Dăruire, dintre Frumos și Sublim, dintre Pământ și Cer, dintre Răbdare și Extaz, dintre Fior și Luceafăr, dintre Rugă și Cântare, dintre Om și Dumnezeu, dintre Cruce și Jertfă, dintre Suferință și Dragoste. „Dulcea mea amică, [București, 5-11 august 1879] Veronică-e întâia dată că-ți scriu pe nume și cutez a-l pune pe hârtie-nu voi să-ți spun
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
divin, Femeia-născătoarea de prunci, ziditoare a unității Familiei și Mama-ca pedagog al creșterii și educării fiilor duhovnicești ai Neamului și ai Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos. În chipul FEMEII creștine, în ființa ei enigmatică sunt încrustate harul, chemarea, alegerea, credința, ruga, jertfa, misiunea, vocația dumnezeiască, virtuți divine cărora li se atribuie în egală măsură venerație, iubire, recunoștiință, cântare, poezie: „Niciodată n-au stat mai frumos/ literele-acestea împreună/ decât în albastra treime/ a numelui tău INA.// Cu ele încep, dacă vreau,/ să
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
hotărâtă! Orice ezitare și lipsă de vlagă pun în primejdie țara.” ( Maria Regina României, Jurnal de Război 1916-1917. Vol. I.Trad. Anca Bărbulescu. Ed. Humanitas, București, 2014, p. 9) Toate aspirațiile FEMEII creștine, alese, toate neliniștile, visurile, suferințele, dorurile, fiorurile, rugile, sacrificiile, îmbrățișările, întreaga sa rânduială creștină și toate activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Război 1916-1917. Vol. I.Trad. Anca Bărbulescu. Ed. Humanitas, București, 2014, p. 9) Toate aspirațiile FEMEII creștine, alese, toate neliniștile, visurile, suferințele, dorurile, fiorurile, rugile, sacrificiile, îmbrățișările, întreaga sa rânduială creștină și toate activitățile ei misionare converg spre transfigurarea Omului. Ruga înmugurește în dor, binele înflorește în cântare, dăruirea se prelinge în miresmele frumosului, libertatea se cuminecă în adevăr, credința se înnobilează în iubire. Toate stările celeste îi devin temelie. Toate zvâcnirile ei aprige o întrupează spiritului, mistuindu-i viața în
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
de timp, dar în acea seară, obosit de parcă ar fi venit de departe, așezat pe căpătâiul patului, murmura; " Înainte de Florii o să curăț fântâna, o să refac gardul din spatele casei, o să schimb balamaua de la poartă, o să..." Își ținea respirația ca într-o rugă îndreptată înspre Dumnezeu. Ne privi pe toți cei cinci copii așezați după mărime și ani pe lavița din fața sobei, apoi continuă;" O să schimb și scândura de la pat, dacă...mă va ajuta bunul Dumnezeu". Patul era unul din scândură cu saltea
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNTRE RUGĂ ȘI ASFINȚIT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNTRE RUGĂ ȘI ASFINȚIT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia de jos a orizontului și aștept până când cineva îmi va șopti noa hai... așa începe orice așteptare în haine noi barbierit repetând aceeași rugăciune doamne! Referință Bibliografică: Între rugă și
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia de jos a orizontului și aștept până când cineva îmi va șopti noa hai... așa începe orice așteptare în haine noi barbierit repetând aceeași rugăciune doamne! Referință Bibliografică: Între rugă și asfințit / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
lasă un semn totul pare să fie perfect" (*Nicolae Popa, scriitor, Republica Moldova) * Poetul Teodor Dume deschide ochii mari, face un inventar insolit a minunilor lumii, creează o "corolă de minuni" proprie, utilizând tehnici apropiate de poezia asiatică sunt mici poeme - rugi - șoapte line înspre cosmos unde se află hieroglifele eternitații care îl așteapta, în șirul străbunilor deveniți praf stelar. Magia poeziei calmează angoase, cheamă clapele melancoliei, pentru ca treptele să fie cât mai line, când va veni clipa, în fond "mioritică" de
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
că te vei schimba e ca și cum ai vedea în depărtare o lumină și ai vrea să o prinzi cu mâna speranța crește ca o flacără luminând în interior dar nu poți face nimic între tine și Dumnezeu e doar o rugă un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă
APOCALIPSA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381208_a_382537]
-
un dangăt de clopot ce urcă și coboară spre un cer fără margini întunericul își resfiră umbrele fără să țină cont de nimic în universul tău cu nume de om se construiesc biserici dintre mâinile întinse se înalță o altă rugă doamne, zici sunt eu cel făcut după chipul și asemănarea ta dă-mi tăria cuvântului tău și mai lasă-mă încă o zi ca să pot alerga de la un capăt la altul al lumii iubind apoi vino fii oaspetele meu și
APOCALIPSA de TEODOR DUME în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381208_a_382537]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului nu-i nevoie să alerg de unul singur doar așa ca să fac impresie e îndeajuns să deschid fereastra și să mă îndestulez cu privirile primelor raze timid mă așez pe genunchi să împlinesc cuvântul pentru rugă știu că nu mai sunt cel care am fost - oaspetele unei vieți netrăite și că toate plecările din mine n-au putut rosti acel cuvânt doamne azi voi fi iarăși copil voi alerga prin ploaie și voi privi cum cerul
E DUMINICĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381205_a_382534]
-
de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă,Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii,Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgăIar gheața se transformă în râuri mici, zglobii.Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc sub râul plin de
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
cuprinde în haina de crist.ale poeme în adânc viețuind Sanctuar de tăcere ni-i icoana iubirii raze calde din Logos ne cuprind dănțuind într-o horă de aripi candelabre de stele înfiorându-ne dorul de a fi mântuiți Ino.rugi de tămâie se preschimbă în grele lumi.înalte columne de aripi de văzDuh în cereasa cetate ne scăldam în.viere toată ființa din taine ce renaște râzând... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet
POEM HIERATIC XXXVI -INO.ROGI DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381221_a_382550]