KorAP: Find »[drukola/base=sân & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...816 >

20,398 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
poate fi atât de puternică și de intensă. Pentru că memoria lui este acuma totuna cu cea a străbunicului lui, așa cum și-o putea reprezenta aievea, fără s-o fi văzut vreodată, pe iubita lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul. Ultima dată când am visat-o pe Lucreția purta o rochie verde de mireasă, de ce de mireasă îmbrăcată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu-i dădea pace și o interpela adesea, disturbând-o de la activitățile ei lumești. Uite, vezi? Și acum este cu mine sau, mai exact, îl simt cum își face loc între noi! îmi spune ea, în timp ce mâinile mele alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați sub peretele rugos și strâmt al uniformei. Îmi amintesc, de altfel, că senzația era îndeajuns de anemică și nedefinită, nu știu dacă din cauza El-urilor noastre, sau a stofei rigide și groase ce camufla orice urmă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai văzut-o, nici nu am mai încercat s-o văd. Nici măcar nu mi-o pot reprezenta fizic, de vreme ce era o prezență exclusiv psihică pentru mine. Tot ce-mi amintesc este platoșa sarafanului ce se interpunea între mâna mea și sânii ei de mâță și ciorapii... Da, ciorapii de bumbac, groși, ce făceau cute și atârnau lâncezi în partea de jos a gambei. Doar genunchii se conturau precis prin ei, genunchii ascuțiți și osoși de copil. Adesea mă întrebam dacă voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
împreună, s-o întoarcă pe toate fețele, s-o valorizeze, s-o supună îndoielii, să-i dispute certitudinea. Iar eu, angrenat la rându-mi în conversația mea, încercam totuși să mă abandonez deliciilor firii și mâna mea alerga mecanic peste sânii de sub corsetul rugos al uniformei, apoi pe coapse, apoi pe genunchii proeminenți, pe gleznele ce zvâcneau anemic printre cutele ciorapilor groși și lăbărțați. Diferența dintre noi era că ea era perfect împăcată sau neîngrijorată de acea excrescență, dublură a eului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în spațiul unei vacanțe. Tatăl meu, ce apare la fel de rar și imprevizibil ca Fata Morgana, mi-e la fel de tată precum vecinul de la etajul trei, care mă duce uneori cu mașina la desen împreună cu fetița lui. Dar femeia aceasta robustă, cu sâni mari și apăsători ca pietrele, funcționează ca un tată pentru mine; ne jucăm badminton și freezby pe plajă, înotăm împreună în larg, spre spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pe plajă, înotăm împreună în larg, spre spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei și fumează ca un turc. Nu-mi pot imagina de ce această prezență abundentă și exuberantă, cu sânii și fesele atât de mari și rotunde, poate avea o reverberație atât de masculină asupra mea. De altfel, și față de mama se comportă bizar. Sunt sigură că și mama simte la fel în raport cu ea; o ia pe după umeri, îi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi s-a întâmplat sau mai degrabă "tatălui" meu cu sânii tari și fese bogate. Nici una nu mă bagă în seamă, sunt prinse într-o discuție serioasă de data asta. Le cer să ne întoarcem măcar pe același drum pe care am venit, adică tot pe plajă. Nu-mi răspund... Cușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pe an, mama se dezîntristează. În drum spre plajă ne oprim într-o curte. "Mamele" își întâlnesc o altă colegă de școală. Veselie generală. Este curtea cu floarea-soarelui gigantică. Sunt mai înalte decât copacii! exclamă "tata" și se apropie cu sânii ei de piatră și mă împinge spre marginea curții către tulpinile silfide și păroase ce se unduiesc vag în ritmurile brizei. Astea sunt flori ornamentale. Nu fac semințe ca cele de câmp. Oamenii le cultivă doar pentru frumusețea lor. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată. Nici pe "tata" nu l-am mai văzut tot de atunci. A murit de un cancer galopant la sân, doi ani mai târziu. Firește n-am s-o uit nici pe "el", nici pe celelalte "mame", dar mai ales nu am să uit prelegerea ce mi-a ținut-o în curtea cu floarea-soarelui gigantică, despre înțelepciune și frumusețe, singurele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Un bărbat, cândva vindecat de Joao, revine la "Casa" cu o altă problemă și speranța de a mai potența o dată miracolul în favoarea lui. El povestește cu însuflețire despre fosta sa soție, care în urma unei operații spirituale elimină un cancer la sân într-un stadiu înaintat. • O altă femeie, ce poartă din fragedă copilărie sechelele unei poliomielite, descoperă sub baia de cristale de la "Casa" că își mișcă necontrolat degetele și laba piciorului atins de polio. În urma unui transplant de tendon, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

nevolnică escaladă a refuzului și expunerea steagului victoriei pe câmpia sărăcită de senzualitate în care dracii s-ar fi plictisit, atât era de neispititoare, lipsită de atribute și condimente proprii femeilor frumoase, pentru că tocmai de aceea, posedând infirmitatea staturii, opulența sânilor și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în grăsime, Sâni opulenți și fleici vălurite pe burți Revărsate obscen în hălci transpirate, Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri, frigeau adolescente, din care se înfruptau delicat, începând cu sânii, șoldurile și fesele. Resturile de trup împachetându-le cu grijă în folii cauciucate și puse la păstrare în lăzile frigorifice cu păsări refrigerate și casolete cu carne pentru week-end. O călugăriță împietrită de săptămâni cu cartonașul atârnat pe piept pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă la pâinea feliată. Precum teancurile de bani în conturile personale, bine spălate cu detergenți străini. Brăila era un oraș pe care locuitorii îl transformau după chipul și asemănarea lor. Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare cu sâni de cățea și a terenurilor de sport care oftează cu mațele ghiorăind, de foamea competițiilor și deshidratate de setea după succes din Grădina Mare, din aplauze au rămas bălăriile, din strigăte, bălăriile, din tinerețe, foșnetul lor. Starea de oraș rezidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună, pur și simplu, în turn, până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră peste Brăila câteva milioane de oameni. Lumea din jurul meu se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Seara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu natura, în stare de extaz, nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar îl simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu ce eram? Știu, bocancii prea grei încetineau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sacii bombănind și au plecat clămpănindu-și tălpile bocancilor pe alee. Când m-am trezit dimineața, am văzut urme de noroi prin toată casa până la ușă. După patru luni se apropia 22 aprilie, bătu la ușă o țigancă tânără, cu sânii copți înmugurind sub bluza de mătase înflorată. Râdea și-și pieptăna părul lung cu degetele subțiri, privindu-mă până în suflet cu ochii ei negri de mânză nărăvașă. A zis mama să te grăbești și, făcând o piruetă, își răsuci clopotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut oglindi frumusețea, neștiind că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi în grabă cu roua protectoare a norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]