2,662 matches
-
unanimă a posterității, fără a uita că „și-au condus frecvent săpăturile cu o grabă și o lipsă de menajare care a fost fatală unei cantități Însemnate de documente”5. Cercetarea sistematică a monumentelor 1 a continuat mai ales prin săpăturile efectuate de Délégation Archéologique française en Afghanistan (DAFA), sub conducerea lui Joseph Hackin, Roman Ghirshman, Raoul Curiel sau Paul Bernard, până la războiul din Afganistan, sau prin programele arheologice Începute de Tucci și continuate sub egida IsMEO (IsIAO), fără Însă a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
documente relatează despre acest adevăr, chiar și cele care se încrâncenează să demonstreze aspecte negative, cum de altfel s-ar putea face despre oricare dintre ordinele și administrațiiile religioase ale tuturor timpurilor. Foi de papirus găsite în 1888 cu prilejul săpăturilor arheologice în Desertul Libian, descriu întâlniri secrete ale unor astfel de organizații cu 2000 de ani î.C. Ele participaseră la construirea templului lui Solomon și aveau cam aceeași funcție cu a sindicatelor de astăzi, dar cultivau tradiția mistică încă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
N. Basilescu, Moneda. Studiu economic, Tipografia Gutenberg, Societate Anonimă, București, 1923, p. 91. 481 Ibidem. 482 Stanley Jevons definește monedele din aur și argint ca fiind "bucăți a căror greutate și titlu sunt garantate de stat și certificate prin integritatea săpăturilor care-i acoperă suprafața". Vezi și Charles Gide, Curs de economie politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 545. 483 "Herodot ne informează că prima monedă bătută din metal din Europa ar data din sec. VII sau VI
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
confluenta părului Doamna cu Bistrița, la circa 400 m altitudine absolută. Prima mențiune a așezării aparține lui C. Scorpan (19721973), care definea un orizont cultural atribuit „aurignacianului superior răsăritean”, dar care avea să fie în realitate identificat cu cultura gravetiană. Săpăturile desfășurate ulterior în mai multe etape aveau să confirme atribuirea acestei așezări gravetianului (V. Căpitanu 1969), iar cercetările din ultima vreme au adus nuanțări suplimentare, prin definirea, până în prezent, a Gravetianului și Epigravetianului (M. Cârciumaru et al. 2002-2003; 2003; 2004
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
p. 79-80). De atunci, descoperiri similare așa de vechi nu prea s-au mai făcut, poate cu excepția unei bivalve atribuită din punct de vedere geologic etajului Maastrichtien-Paléocène (specia Glyptoactis (Baluchicardia) sp.) și recuperată în 1991 dintre materialele litice rezultate din săpături mai vechi ale stratului „inférieur du gisement moustérien de Chez-Pourré Chez-Comte (Correze)”, atribuit unui „Moustérien de tradition charentienne d’aspect évolué” (V. Lhomme, S. Freneix 1993). P. Y. Demars (1992), la rândul său, prin reevaluarea unor săpături arheologice mai vechi
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
litice rezultate din săpături mai vechi ale stratului „inférieur du gisement moustérien de Chez-Pourré Chez-Comte (Correze)”, atribuit unui „Moustérien de tradition charentienne d’aspect évolué” (V. Lhomme, S. Freneix 1993). P. Y. Demars (1992), la rândul său, prin reevaluarea unor săpături arheologice mai vechi ale lui F. Bordes, aduce în actualitate „deux fossiles de coquillages recuperate din peșteră Combe-Grenal (Dordogne)”. Prima este un Rhynchonellidae (Teraebratulina) livrată de un strat contemporan cu perioada glaciară Riss și atribuit unui „Acheuléen méridional évolué”, iar
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
depline, cu semnificații majore în viață comunității respective. Poate că ar trebui să spunem că diversitatea tuturor acestor mărturii de care dispunem acum nu ar fi fost posibilă fără aplicarea cu multă scrupulozitate și rigoare deosebită a unei metode de săpătura extrem de atentă pe tot timpul campaniilor de săpături reîncepute în anul 1998 în așezarea Poiana Cireșului de la Piatră Neamț. Așa se explică, de altfel, inexistentă unor mărturii similare în urmă săpăturilor arheologice anterioare, în condițiile în care uneori s-au
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
Poate că ar trebui să spunem că diversitatea tuturor acestor mărturii de care dispunem acum nu ar fi fost posibilă fără aplicarea cu multă scrupulozitate și rigoare deosebită a unei metode de săpătura extrem de atentă pe tot timpul campaniilor de săpături reîncepute în anul 1998 în așezarea Poiana Cireșului de la Piatră Neamț. Așa se explică, de altfel, inexistentă unor mărturii similare în urmă săpăturilor arheologice anterioare, în condițiile în care uneori s-au săpat suprafețe considerabile.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
multă scrupulozitate și rigoare deosebită a unei metode de săpătura extrem de atentă pe tot timpul campaniilor de săpături reîncepute în anul 1998 în așezarea Poiana Cireșului de la Piatră Neamț. Așa se explică, de altfel, inexistentă unor mărturii similare în urmă săpăturilor arheologice anterioare, în condițiile în care uneori s-au săpat suprafețe considerabile.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Marin Cârciumaru, Iuliana Lazăr, Elena-Cristina-Niţu, Minodora Ţuţuianu-Cârciumaru () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_646]
-
de la origini până la 1900, Istoria literaturii române, Atlasele lingvistice regionale ș.a. O atenție aparte s-a acordat întocmirii unor ediții critice din operele înaintașilor. Între preocupările principale s-au aflat și cele legate de cercetarea trecutului poporului român, prin încurajarea săpăturilor arheologice, a prelucrării materialelor descoperite, prin investigarea fondurilor arhivistice din țară și din străinătate, coordonarea colecțiilor naționale de documente etc. Acțiunea a început cu realizarea colecției „Hurmuzaki”, a seriei Acte și documente relative la istoria renașterii României și a continuat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
pagini mototolite și rupte, aceste suluri care se fac praf și pulbere, aceste papirusuri fărâmițate sunt niște fapte care țin de noroc sau de întâmplare. Prima arheologie care permite accederea la aceste comori e clasică; ea presupune identificarea locului, șantierul, săpăturile efectuate întâi cu lopeți și cazmale, apoi cu mistria și cu stiletul, în sfârșit, cu pensula și pensonul. Îngropate ca niște morți care așteaptă momentul ieșirii la lumină pentru a vorbi din nou, aceste fragmente apar câteodată din casa vreunui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
depozitul de gunoaie al orașului părăsit după schimbarea sistemului de irigații legat de revărsările Nilului au fost găsite și alte papirusuri... A doua arheologie are ca obiect o carte sau un corpus filosofic. La fel ca pe un șantier de săpături, sunt cercetate operele ce au supraviețuit, cu creionul în mână, în așteptarea apariției frazei, cuvântului, ideii, expresiei, a fragmentului de paragraf sau a orice altceva care să acționeze ca un stimul pentru arheolog: fragmentul plecând de la care se extrapolează o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cele două părți ale operei sale, până atunci greu conciliabile între ele. Arheologia de șantier și arheologia cărților se completează astfel pentru a da unor texte o vitalitate nouă, o existență revitalizată. 2 Jocul contextelor. Ceea ce subzistă din șantierele de săpături nu rămâne multă vreme un material inert. Fragmentele desprinse din opera originală și replasate într-un context cel mai adesea polemic invită la prudență: o frază muzicală desprinsă dintr-o operă poate la fel de bine să-l servească, dar și să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se adunau acolo? Care le era programul? Care era raportul dintre munca intelectuală, discuție, mese și odihnă? Care erau finanțările - investiție și funcționare? Care erau bugetele și pentru ce posturi? Nu ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre golful orașului Neapole. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
multiplele ipoteze asupra inventării clinamen-ului de către Lucrețiu. O dovadă perfectă că inexistența unei descoperiri arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a munci ca un arheolog pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la pp. 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodem scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres, Paris. Despre săpăturile arheologice de la Herculanum, o lucrare veche, dar care se citește ca un roman polițist: Vie, mort et résurrection d’Herculanum et de Pompéi de Egon Caesar, conte Corti, 10/18, 1963. Diogene din Oenoanda, mai bine ilustrat, dispune din 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se întâlnesc și la b. din Antichitate; cu cât acestea sunt mai bogate, cu atât exigența în precizie este mai mare. S-ar putea spune că b. s-au născut odată cu nevoia de cunoaștere a omului. Antichitatea a dezvăluit, în urma săpăturilor arheologice și a relatărilor istoricilor vechi, prezența unor mari b., a căror vechime coboară adesea până în mileniul al III-lea î.Hr. Diodor din Sicilia vorbește de existența unei b. la Memphis, precum și a unor arhive (și în Egipt, și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
sau de argilă, date cu păcură, ca să fie păzite de umezeală, și așezate pe rafturi sau în nișe săpate în perete. Toate aveau câte o etichetă ce preciza conținutul grupului de tăblițe. Alte b. au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din Asia Mică, la Boghazköi (Turcia), unde a existat cândva orașul Hattușaș, capitala hitiților, popor în plină dezvoltare între 1900 și 1200 î.Hr. Au fost identificate aici și cataloage cu titluri de opere și cu numărul de tăblițe pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
1. Satul Cuvin înainte de perioada Evului mediu (înainte de anul 1000 d.Hr.) Celții sunt cunoscuți ca fiind un popor cu originea în popoarele indo-europene cu o istorie bogată și fascinantă în ce privește migrația lor. Aceștia au cunoscut un progres material deosebit. Săpăturile arheologice efectuate pe Valea Danciului au descoperit obiecte ce aparțineau acestui popor datate până în secolele II-IV î.d.Hr. Este cunoscut faptul că imperiul Roman a administrat această zonă până în anul 271 când acesta și-a retras trupele din Dacia
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
dreptul cu capul în nori. E drept că și cel care citește literatură are idiosincraziile lui în ceea ce-l privește pe necititor. Sunt două tabere între care dialogul nu poate funcționa. Se întâmplă ca scriituri literare să dezvăluie ca niște săpături valoroase structuri morale, psihice, culturale uluitoare folosindu-se de plăsmuiri. Personajele sunt și nu sunt oameni deplini. Sunt patternuri, figuri în care ar putea intra oricine. Scriitorii oferă întâlniri fabuloase cu personaje în care te-ai putea recunoaște sau în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
timp a fost construită baia comunală. - Între anii 1956-1960 profesorul Ghenuță Coman, fiu al satului, prin cercetări riguroase, a descoperit aici ceramica neolitică și din epoca migrațiilor. - Între anii 1967-1975, sub conducerea profesorului Dan G. Teodorescu, s-au efectuat ample săpături arheologice pe actualul teren de sport, unde s-a descoperit un bogat inventar arheologic datând din secolele IV-XI. - Teritoriul Șipote-Călugăreasca, care face legătura între Dodești și Tămășeni a fost locuit încă din neolitic. Dar o monografie cât mai detaliată ar
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93460]
-
duble). Pentru pergament s-a adoptat În scurt timp forma de codice, iar cele mai vechi codice de piele ajunse pînă la noi trec dincolo de secolul al IV-lea; cele mai vechi sînt fragmentele de codice de piele descoperite În urma săpăturilor din Egipt. Codicele era mai ușor de mînuit decît sulul și putea cuprinde un material mult mai Întins. Codex multorum librorum est, spune Isidor (Origines, 6, 13, 1). O consecință a superiorității indiscutabile a codi celui de pergament asupra sulului
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Orient, către secolul al IV-lea, și ceva mai tîrziu În Occident; s-a desăvîrșit, după vreo două secole, În scriptoria din mănăstiri. În prezent, noi nu di punem de alte suluri de papirus decît cele ieșite la lumină În urma săpăturilor din Egipt sau de la Her culaneum. Această translație a fost o necesitate, dar a antrenat ine vitabil pierderea celei mai mari părți din literatura păgînă. Putem avea convingerea că nu toate scrierile meritau să fie conservate, numai că selecția a
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cea a papi rusurilor. Cu toate acestea, pentru unii autori greci tradiția papirusurilor este fără Îndoială superioară. Adeseori papirusurile au venit ca o confirmare pentru emendările eleniștilor moderni. Mărturiile papiriacee pentru texte latinești se află Într-o poziție distinctă. În urma săpăturilor efectuate În Egipt au fost recuperate fragmente deja cunoscute din autori latini. Înaintea tuturor se plasează, din acest punct de vedere, Vergiliu și Cicero. Din Vergiliu, s au conservat pe papirusuri mai ales grupuri de ver suri (Îndeosebi din Eneida
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în confecționarea măștilor din cadrul obiceiurilor de Anul nou, ca și în compunerea unor urări de strigăt pe la casele gospodarilor. Ele nu i-au adus însă o celebritate care să depășească sfera locală, până când, într-o împrejurare ieșită din comun (săpături arheologice efectuate în zonă) și-a pus la încercare simțul plăsmuirilor, în intenția de a-și concura strămoșii neolitici. Succesul a fost rapid. Experimentat în realizarea unor expresii datorită „tradiției” de mascagiu, Niculae Popa reușește dintr-o dată să intre în
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]