6,936 matches
-
a dat primăria locul, după actul nostru de proprietate și după scriptele ei. Nu eu le-am cerut locul cu târla. Acolo a spus specialistu’ primăriei că e locul nostru. Și, despre ce comoară bălmăjește lumea? N-are decât să sape tot satul sub târlă. Nu mă interesează! Eu vreau să ne dea locul nostru. --Păi nu ți-a oferit, mă, primăria un hectar în câmp? De ce l-ai refuzat? De ce ții morțiș să iei locul cu târla? Vezi, d-aia
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să-mi iau sufletu-n palme, să-l judec privind-ul cu inima rece, să-i simt pulsul mut din opace trăiri, ce sapă mereu brazde-n clipa ce trece. Mă cuprind răscolitoare amintiri, de soartă pedepsite la abdicare, erup din vulcanul ce se zbate-n ispășiri, regrete din suflet, îngenunchiate la altare. Cu ochii înlăcrimați petrec iubirea, prin toamnele din suflet, care-au
CU CE-AM GREȘIT..? de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352919_a_354248]
-
rog să mă așezi și pe mine, dar să mă consideri cu mult mai rău decât toți ceilalți!” Emin al tău nu poate să fie altfel, nu înțelege să fie decât cum l-ai cunoscut de la început. Răutatea oamenilor a săpat între noi prăpastia. Tu ai avut curajul s-o privești, fundul ei te-a tulburat, eu am privit-o ca un ins care cugetă. Nu vreau să-i înveselesc prin moartea mea. Dar nici nu vreau să le satisfac dorințele
EVENIMENT DE MARCĂ, SEMNAT DE MAESTRO EUGEN DOGA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352893_a_354222]
-
Poate vom ajunge și la aceasta, când ne vom mai ușura; atunci vom vedea ce ne va îndemna Cel Prea Înalt". Nu cunoștea odihna pe care ar fi meritat-o din plin. Trecea de la cele duhovnicești la lucrări gospodărești, fie săpând în grădină sau adunând lemne din pădure, fie împingând roaba plină cu pietriș sau nisip, cot la cot cu muncitorii plătiți ce lucrau la construcțiile din incinta mănăstirii. Adeseori a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Când oamenii din jurul meu sufereau de sete, n-am pregetat o clipă să mă cațăr sângerând pe piscul unde nu mai călcase picior de om înainte; Cu putereile ele firave și uneltele mele primitive, am săpat o fântână cu apa limpede ca de cleștar Am împodobit-o cu gresia visurilor mele la care ajungeai printr-un arc de triumf al nopților mele de marmoră albă Oameni buni, potoliți-vă setea la fântâna lcrimilor mele; mâinile mele
FÂNTÂNA de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354358_a_355687]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CELEI PLECATE Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plecarea ta i-o lacrima ce doare Pe-obrajii mei săpând cărare Cum cade una, o altă iute vine, E sufletul ce-mi plânge după tine. Ca să te-ntorci la locul tău, acasă, Aș imbraca-o clipă în mătasă, Și blândei ierbi ce o călcai mai ieri În cinstea ta i-
CELEI PLECATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354393_a_355722]
-
modeste, ale căror nume amintesc de trecutul și de asmoza etnică a locuitorilor: „Aliman”, „Floriile”, „Ioan Corvin”. După ce am ieșit din localitatea Ioan Corvin, la aproximativ 4 km. am poposit la marginea unei păduri, alături de un mal în care apa săpase forme carstice, demne de admirat. Pe partea cealaltă a drumului se află o troiță în interiorul căreia este crucea Sfântului Andrei sculptată în lemn, iar la capătul unei alei de piatră curg câteva izvoare din care pelerinii își iau apă. Pe
SFÂNTUL APOSTOL ANDREI, CEL ÎNTÂI CHEMAT, ŞI LĂCAŞURILE SALE DOBROGENE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354458_a_355787]
-
devin ă grinzi la baza edificiului. Fundația Bisericii maramureșene fusese turnată cu vreo trei luni înainte pe locul modestului lăcaș, vechi de cu puțin peste un secol, suplinit vreo câțiva ani de o capelă din lemnul obținut la demolare. A săpat repede, cu sătenii, o fântână și a tras curent electric la fața locului, căci, aflat fiind vechiul lăcaș la marginea satului și demolabil atunci când abia se electrifica satul, rețeaua electrică nu ajunsese până acolo. Părintele făcuse slujbe de ajutor la
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
teritoriul GEOAGIU suferă prima sistematizare. Important este că ei au avut ce sistematiza, nu? O cetate renumită, pe care doreau să o dezvolte în folosul lor. Există documente că,” un detașament al Legiunii a XIII-a Gemina cantonată la Apullum sapă în calcare o instalație balneară” ale cărei vestigii se văd și azi. Se cunoaște și numele constructorului :Lucretius Aqvila, imprimat pe o țiglă fixată în peretele bazinului mic . În inscripțiile descoperite prin săpături arheologice se află mărturia unui ofiter roman
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354496_a_355825]
-
din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului Vântul înnoda crengile Pe drumul spre peșteri ostenite Ce glăsuiau în van Despre umbrele moi. Se rumenise infinitul În cuptorul regenerării Și-am poposit La locul hotărât, Dar tot n-ai apărut! Spaima săpa sardonic Acolo, în alveola pădurii, Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri silvestre, Ai încercat cândva Să bați în piroane veșnicia, Însă chingile s-au rupt Și din vina mea, Îmbolnăvindu-ne iremediabil De năzuințe Cu un cod
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]
-
din văzduh păsările clocotesc a zbor se anunță încă o trecere încă o scară își pierde treptele când copacii reapar la orizont rădăcinile lor sunt râme se întind pe sub ploi pământului îi construiesc colajele vieții dispar otrăvite de mâini ruginite sapă sapă vei da de clipele trezirii când vei repeta târârea apoi înălțarea cu încetinitorul ca într-un flash absurd dintr-un film vechi banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă secundele otrăvirii rădăcinilor își descoperă efectele și râde silențioasă
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
înălțarea cu încetinitorul ca într-un flash absurd dintr-un film vechi banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă secundele otrăvirii rădăcinilor își descoperă efectele și râde silențioasă roată se rostogolește dintr-o bilă a gândurilor prinde dinți și... sapă sapă până vei da de tine - un ulcior spart în partea stângă răsare o floare a nu știu cui poate-i iubirea veștedă a gândului că ești bucuria întârzie e o lecție grea când în tine hărțile rădăcini cresc graficianul orb întărește
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
cu încetinitorul ca într-un flash absurd dintr-un film vechi banda din rolă e zgâriată pe alocuri ruptă secundele otrăvirii rădăcinilor își descoperă efectele și râde silențioasă roată se rostogolește dintr-o bilă a gândurilor prinde dinți și... sapă sapă până vei da de tine - un ulcior spart în partea stângă răsare o floare a nu știu cui poate-i iubirea veștedă a gândului că ești bucuria întârzie e o lecție grea când în tine hărțile rădăcini cresc graficianul orb întărește liniile
SCULPTURĂ ÎN PIATRA IUBIRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353782_a_355111]
-
chiar parfumul ei; astfel, încât de ar sta cineva împotriva vântului și ar răsufla duhoarea acelui foc, în curând s-ar îmbăta.” Localnicii îl consideră o răsuflătură a iadului. Un călugăr care nu a crezut acest fapt, a venit să sape în stâncă în speranța că va găsi aur, dar a luat foc. Signor Antonio le povestește legenda vulcanului care s-ar trage dintr-un om urât și foarte rău, un adevărat dușman al omenirii. Contele Petro Foscari era puternic și
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
de călătorie, își regăsește ritmul și în corespondența particulară. Incendiul bisericii din Mircești este relatat ca o imagine cinematografică:”În satul Mircești exista o biserică veche, durată din lemn de stejar și ornată cu arabescuri foarte frumoase, pe care le săpase un sculptor necunoscut de-a lungul grinzilor. Acel templu modest, cap d`operă pierdut în câmp și înconjurat de mormânturi, era deservit de un preot care printre alte daruri avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
a trăi normal nu mai există, astfel că ajungem să fim în contratimp. Oamenii s-au schimbat mult, nu mai există timp pentru ei, pentru visare, pentru romantism dar mai ales de iubire pentru semenii lui. Discrepanța dintre ei a săpat prăpăstii fără nicio punte de legătură, de salvare. S-a ajuns în stadiul când nu mai avem timp să ne cunoaștem pe noi, înșine, darămite să ne cunoaștem unii pe alții. Resentimentele au orbit mințile oamenilor încât nu mai există
TIMPUL, ÎNCOTRO?! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353886_a_355215]
-
-i curgând, ca în Romanța policromă: „Nu-i cer nimic ... / Și totuși, dacă-ar vrea ... O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă!/ Ar face dintr-un lac o Marmara,/ Și dintr-un melc, un sfinx săpat în stâncă./ Nu-i cer nimic ... ” De câte ori nu recitam aceste versuri ... Sau de câte ori nu ar fi putut scrie bărbații: „De ce-ți sunt ochii verzi/ culoarea wagnerienelor motive/ și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?...” (Celei mai aproape). Sau nu
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
fie? Mi-a fost, sincer, teamă să nu fiu refuzat, mai ales ziua când circulă atâta lume pe străzi. - Și care-i treaba? Sătenii numai de oaspeții tăi se preocupă? Crezi că altceva nu au de făcut? Au grădini de săpat, animale de hrănit, nu stau cu ochii pe stradă să vadă pe cine duci tu la gazda ta. - Dacă acesta este punctul tău de vedere, destul de diferit față de cel de acum câteva zile în urmă când ziceai că te ferești
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
Lucian Mureșanu) Cuvinte cheie: incandenscent, durere, Ruffilli, încăperi, frământări Incandescent, răul interior se scurge spre exterior, creând lui Ruffilli o durere înecată într-o manifestare ca și cum lava unui vulcan i-a cuprins fiindul, o magmă ce se prelinge pe lângă trup, săpându-i egoul teluric, eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și unindu-se cu suferințele celorlalți oameni, pe care îi vede ca prinși într-o
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
au furat, Deputați, senatori n-au teamă, Parlamentul, îi acoperă curat... Mulți generali făcuți din soldați, Ce grade au primit ca la piață... Să poată fi ușor manipulați, Dar în fond, au mutre de paiață ! Au distrus industria în floare Săpând adânc, ingropând comori, În ziduri, cimitire și budoare, Spălând bani murdari, făra erori... Mafioți fiind, lucrează mână-n mână, N-au sentimente pentru acest popor, Stigmatul n-apasă conștiința păgână, Justiția-i adună în dubă, cu mult spor. Ne-au
PENALII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353973_a_355302]
-
mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni spre castelul săpat în stâncă, în care locuia marele vrăjitor. Acum văzu fiul zânei cât de mare era Pădurea Neumblată, nici după două zile de mers nu i se vedeau marginile. Într-o seară, în timp ce făcură un popas, Ionuț învăță mai mult despre
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
turn. - Și cum crezi că pot înota prin smoala în flăcări? - Așa, suflă dragonul peste el o flacără verde care îl îmbrăcă în zale lucioase. Urcă în spatele meu! Om și dragon se scufundară în șanțul adânc, trecând printr-un tunel săpat sub zidurile cetății. Ionuț, care la început închisese ochii, privi apoi labirintul întortocheat de coridoare și scări care se deschideau în fața lor. - Acum, du-mă în sala tronului! - Nu e bine să mergem în sala tronului, mormăi Aripă-Verde. - Ce fel
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
mea, trăirile tale au luat drumuri fără număr. Ce e imposibil? Un izvor se deschide mereu spre lume, tot ce am nevoie port lăuntric. - Vino să te sărut peste tot, - contururi, linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine, mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Doi iubiți se-mbrățisează, Se visează pe o plută Duși de briza ce-i veghează. Dup-o oră de visare, Se trezesc, nimic nu văd, Dar de-o barcă cu uitare ... Un pescar prindea năvod. CHIRURGUL Când bolile sfidează frunți Și sapă lacrimi și durere, Chirurgul vieții pe cei mulți Îi operează-n mângâiere. E și el om asemeni nouă, L-a învățat ce-i bine, cartea, La el o cale e, nu-s două, Aceea de-a lupta cu moartea. Cu
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
să aducă aerul bolnav al rației de viață. Liniștita prăbușire ne inundă venele la New York se moare. Mâine este ziua mea. 2-Turnați în cenușă Ciocul păsării se înfige în trupul de sticlă în zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul încins tremură carnea lăsată să curgă cu izvor tăcut se împlinește destinul plecării din trup. Cei
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]