KorAP: Find »[drukola/base=salcie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...154 >

3,827 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi, că-s defecte circuitele din cauza vîntului. Dar am vorbit aseară, de mai multe ori. Cînd închide telefonul, Radu o simte pe Paula în spatele lui, așteptînd. Cursa-i tot la Sălcii murmură el. Dacă mi-o fi telefonat acasă, îi spun c-am stat la spital, la urgența de ieri... Ia din nou telefonul, formează 09 și începe să se certe, nervos, cu centralistele, care o țin una și bună că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu calm Paula -, iar dacă n-aș avea, mi-aș căuta unul adaugă, eliberîndu-și brațul. Și apropo de vremea asta și de aranjamente: continuă, trăgînd perdeaua la loc, potrivindu-i faldurile Aura e bine mersi, operată, în afară de pericol; stă la Sălcii, nu în cîmp. Du-te mai bine și-o vezi pe femeia de ieri, că nici cinci sute, cît ai luat, nu se dau de pomană la ce-a-pe. Radu pornește înfuriat spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre cuierul de pe hol, cu gînd să scoată banii din portmoneu și să-i arunce Paulei între ochi, dar își amintește că a cheltuit jumătate din ei, așa că se oprește lîngă telefon: Am să mă duc! Anulează tu comanda cu Sălcii. Și să faci bine să vii și tu mai tîrziu, poate am nevoie dacă e cazul s-o deschid din nou. Dacă e cazul s-o deschizi din nou, lasă-l pe Runca, sau ia-l să te ajute. De pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a bătut în bar. Îi cunosc pe tovarășii din Valea Brândușelor, știu că deja au luat măsuri... Măsuri să nu stagneze producția la unitățile industriale răspunde Lazăr. Acolo se dă bătălia. Dac-au aflat despre noi că stăm aici, la Sălcii, nu-și vor face probleme decît în a treia zi. Se consideră că putem rezista trei zile dacă stăm la căldură și avem apă, știu asta din armată. Dacă știi, spune încet profesorul ține pentru tine, nu fă panică. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ovidiu. Altfel, mai tîrziu, se prinde lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
decît o ședință, mai bine un drum pînă la Iași cu cursa rapidă. Sta-i-ar în gît Ora solstițiului! Domnule, aude Mihai în telefon dacă ești tot cel cu geamantanele, zău că mă scoți din minți. Cursa e la Sălcii; autofreza a plecat într-acolo. Mihai trîntește receptorul la loc și-și consultă iar agenda de lucru, să vadă ce i-a mai rămas de făcut, afară de un referat tehnic privind extinderea filamentelor în anul viitor, pe care îl lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la coadă, apoi s-au plimbat, după ce Sorina a telefonat că renunță la ora de pian. Atunci, fata i-a promis că, la sfîrșitul ăsta de săptămînă, va veni la Valea Brândușelor. N-a prea avut noroc. Acum stă la Sălcii, e obosită, probabil și flămîndă, însă, peste vreo oră, cînd va sosi, o va duce la hotel, vor lua masa jos, în restaurant, apoi... Aoleu, parcă ești un pițigoi pe-un vîrf de gard, iarna rîde Mihai Vlădeanu, venind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea la telefon. Pe-o vreme ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea la telefon. Pe-o vreme ca asta abia vorbești în interiorul orașului. De-aseară am făcut comandă și-am tot așteptat; ba linie aglomerată, ba circuite defecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit acasă ast' noapte! Iar vreo tîrîtură... Și cînd mă gîndesc că toți îi făceam curte Aurei, dar tu... deh!... ca animalul de rasă singura ta calitate, "nalt cît bradu' "... Runca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîna vezi c-ai mai luat-o o dată de la mine, în studenție... M-aș fi mirat să-ți fi depășit condiția de cocoș... dă din mînă Runca a lehamite. Ce-ai fi vrut să fac? Știi măcar cum e la Sălcii? Sau tu nu te duci pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mamei lor !..." Intră în cabina telefonică de lîngă parc și-l sună pe Ion: Spune-mi, te rog, cum îl cheamă pe colegul tău de facultate, care lucrează în centrala telefonică; vreau să-mi înlesnească o comandă urgentă cu restaurantul Sălcii... O altă salvare, cu sirena urlînd, trece în sens invers, cu ambele diferențiale băgate în plin, înotînd din răsputeri prin valurile de zăpadă așternute pe cealaltă jumătate a șoselei, făcîndu-l pe Mihai să-l mai întrebe o dată pe Ion cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grinzi de acoperiș în zăpadă. Cursa? întreabă femeia. A plecat din nou autofreza; pînă deseară vine sigur. Uf! face Vlad un gest nervos spre telefon dacă mi-ar da mai repede legătura cu Iași, măcar să spun părinților că stă la Sălcii; vă dați seama, se așteptau să le dăm telefon acasă... Femeia se oferă să mai insiste la centrala telefonică a uzinei, să roage pe o centralistă, dar răspunsul e același: foarte multe comenzi, circuite defecte... Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu? întreabă Vlad nedumerit. Dac-o aștepți pe Sorina, spune Paula apăsat, cu răutate du-te și tu Dracului, înaintea ei, la Sălcii, că s-ar putea să crape... Alo... spune Vlad încet, abătut, dar tresare și face ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii mari spre receptorul din mîna sa cînd aude declicul telefonului, semn că femeia a închis. Cine era? o întreabă pe tehniciană. O femeie; v-a solicitat pe dumneavoastră. Ce a vrut? M-a trimis la Dracu', înaintea Sorinei, la Sălcii spune Vlad, ieșind înfuriat. Pînă la serviciul Dezvoltare, viscolul îi răvășește hîrtiile de sub braț, zburîndu-i de cîteva ori casca de pe cap, biciuindu-l din toate părțile. Gîndul că, din cauza lui, Sorina stă la Sălcii și rabdă de frig și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trimis la Dracu', înaintea Sorinei, la Sălcii spune Vlad, ieșind înfuriat. Pînă la serviciul Dezvoltare, viscolul îi răvășește hîrtiile de sub braț, zburîndu-i de cîteva ori casca de pe cap, biciuindu-l din toate părțile. Gîndul că, din cauza lui, Sorina stă la Sălcii și rabdă de frig și de foame începe să-l obsedeze, făcîndu-l să se întrebe cum va trebui să dea ochii cu ea, știind că s-a mulțumit doar să întrebe la autogară, unde nici să se certe cu șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut, fără să mai poată spune ceva și iese, invadat iarăși de gîndurile negre, în care o vede pe Sorina înghețată la Sălcii. "Individul ăsta întoarce el o clipă gîndul spre Muraru n-o să aibă parte de mine prea mult. N-o las eu pe Sorina să-mi scape. Pînă în Crăciun, sînt și însurat și transferat la vreun institut în Iași" În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în furtună se mai întîmplă, a devenit calm, senin indiferent! La urma urmei, se consola pentru început chiar și oameni mari ai antichității au procedat la fel; ce dac-au început să-mi placă și bărbații?!" Acum, stă aici, la Sălcii, și încearcă un refugiu interior, dar care interior?! Necontenit viața are nevoie-n noi / De negre-ngrășăminte, ca planta, de gunoi" îi sună iarăși în minte versurile astea, de Voiculescu, ale căror adevăr și frumusețe, uneori, tot în momente ca acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
textul de prea multe ori, discuțiile au fost prea numeroase, iar acum, în ajunul premierei, este deja plictisit, într-o stare de spirit ce-o simte venind în mare parte de astăzi, cînd și-a dat seama de nemulțumirea actorilor. Sălcii, cabina trei! strigă centralista în difuzor. Mihai sare de pe scaun și intră în cabină. Imediat, imediat vă fac legătura se aude în receptor vocea inginerului de la telefoane, coleg de facultate cu Ion. Poftim, vorbiți... Alo, alo ! strigă Mihai. Cu șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
telefonistă și se îndreaptă spre alimentara de peste drum, bucuros că a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește în holul alimentarei și-i telefonează să-i spună că a vorbit cu Sălcii și o asigură că cei de acolo au de mîncare, fără să amintească ceva de geamantane. În fond, ce rost are s-o fac pe grozavul că, în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]