KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

firea țăranilor din vale. Tanaka privea țintă în gol la fel ca mai înainte. După cum îi era obiceiul, Nishi aștepta neliniștit răspunsul confraților săi mai în vârstă pentru a se hotărî și el ce să facă. În cele din urmă, samuraiul răspunse cu un glas puternic, neclintit, ca o stâncă: Nu, nu pot. Nu pot să mă fac creștin. După ce Velasco ieși din camera lor, cei trei soli se așezară pe scaune și rămaseră nemișcați vreme îndelungată. Prin fereastra deschisă pătrundea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din jurul Porții Toriana. La amiază, chiar și Sevilia se potolea pentru un timp. Lumea se închidea în case și se odihnea în tihnă. — Seniorul Shiraishi, zise Nishi cercetând cu o privire vinovată chipurile obosite al lui Tanaka și al lui samuraiului, ne-a zis să ne supunem îndrumărilor lui senior Velasco în orice privință. — Dar, Nishi, oftă samuraiul, oare cât nu ne-o fi înșelat pe noi senior Velasco, de când am plecat din Japonia și până astăzi? Întocmai după cum zicea Matsuki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
case și se odihnea în tihnă. — Seniorul Shiraishi, zise Nishi cercetând cu o privire vinovată chipurile obosite al lui Tanaka și al lui samuraiului, ne-a zis să ne supunem îndrumărilor lui senior Velasco în orice privință. — Dar, Nishi, oftă samuraiul, oare cât nu ne-o fi înșelat pe noi senior Velasco, de când am plecat din Japonia și până astăzi? Întocmai după cum zicea Matsuki. Mai întâi ne-a spus că dacă o să traversăm oceanul până în Nueva España, o se ne putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Iar acum ne spune că lucrurile nu merg șnur. Și ca să le ducem la bun sfârșit... ne sfătuiește să ne facem creștini. Eu nu mai am încredere în omul ăsta. Nu-mi dai dreptate, Nishi? Era pentru prima oară când samuraiul își dezvăluia sentimentele atât de deschis. Fiind un om scump la vorbă, cuvintele lui aveau fiecare în parte greutatea sa, așa că după ce samuraiul termină de vorbit, atât Nishi, cât și Tanaka rămaseră tăcuți. — Dar fără sprijinul lui senior Velasco noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu mai am încredere în omul ăsta. Nu-mi dai dreptate, Nishi? Era pentru prima oară când samuraiul își dezvăluia sentimentele atât de deschis. Fiind un om scump la vorbă, cuvintele lui aveau fiecare în parte greutatea sa, așa că după ce samuraiul termină de vorbit, atât Nishi, cât și Tanaka rămaseră tăcuți. — Dar fără sprijinul lui senior Velasco noi nu putem face nimic. — Pe asta se și bizuie senior Velasco. Tot ce-și dorește el e să ne facă vrând-nevrând creștini. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu putem face nimic. — Pe asta se și bizuie senior Velasco. Tot ce-și dorește el e să ne facă vrând-nevrând creștini. Însă ar fi o nimica toată să ne facem creștini doar de dragul însărcinării noastre. — Așa o fi, oftă samuraiul. Familia Hasekura a primit la reîmpărțirea pământurilor o vale stearpă de unde abia strângem niște orez și niște grâu. Însă în acel ținut mărginit de munți am mutat mormintele strămoșilor și mormântul tatălui meu. Eu unul nu pot să trec la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
niște grâu. Însă în acel ținut mărginit de munți am mutat mormintele strămoșilor și mormântul tatălui meu. Eu unul nu pot să trec la o credință străină pe care nici strămoșii, nici tatăl meu n-au cunoscut-o. Zicând acestea, samuraiul clipi din ochi. Simțea cum sângele și obiceiurile tuturor generațiilor din familia Hasekura îi pătrunseseră ființa, înrădăcinându-se adânc în viața lui. Nu putea să schimbe de bună voie sângele și obiceiurile familiei. — Și apoi... zise el mai departe. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nueva España și convoiul lor se pregătea de plecare de la mănăstire înspre țărmul oceanului de răsărit, când Matsuki alergase spre el ca din pușcă din rândul negustorilor care-i petreceau și privindu-l drept în ochi îi spusese cuvintele acestea. Samuraiul nu le uitase. — Țin minte, dar... Nishi se uită temător la Tanaka și la samurai, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie dojenit. Chiar și Sfatul Bătrânilor socotește că viitorul Japoniei nu stă în războaie, ci în negoțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
răsărit, când Matsuki alergase spre el ca din pușcă din rândul negustorilor care-i petreceau și privindu-l drept în ochi îi spusese cuvintele acestea. Samuraiul nu le uitase. — Țin minte, dar... Nishi se uită temător la Tanaka și la samurai, de parcă i-ar fi fost frică să nu fie dojenit. Chiar și Sfatul Bătrânilor socotește că viitorul Japoniei nu stă în războaie, ci în negoțul cu țările Europei și cu India. De asemenea, acesta știe bine că, lăsând la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bogate și mai înfloritoare decât Japonia. Așa stând lucrurile, eu vreau să învăț limba lor. Am ajuns să cred că nu trebuie să ne închidem ochii față de învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca răsplată pentru călătoria asta grea. Dacă n-o să-mi primesc pământurile înapoi, murmură Tanaka parcă plângând, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Însă ca să-mi primesc domeniul înapoi... sunt în stare să mănânc și noroi dacă așa o să mi se spună. — O facem de dragul însărcinării, zise și Nishi de alături. — Matsuki zicea să nu ne facem creștini, clătină din cap cu încăpățânare samuraiul. Mie nu-mi place Matsuki, dar... nu pot să mă fac creștin... Porniră iarăși într-o lungă călătorie, de data aceasta către Madrid. Japonezii, carele și căruțele cu desagi înaintau în șir indian prin câmpia Andaluziei unde se întindeau dealuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ieșise, pentru o clipă, la iveală. Călugării de la mănăstire, dându-și și ei seama de acest lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia încă o dată de la capăt călătoria aceasta cumplită, samuraiul rămase fără aer. Dar își zise că asta era soarta lui, n-avea încotro, trebuia să i se supună. Ca și țăranii din vale era obișnuit de multă vreme să rabde și să se supună... După ce se trezi, trecu ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
supună... După ce se trezi, trecu ceva timp până să-și dea seama că nu era în Japonia, ci într-o mănăstire dintr-o țară străină. Ploaia cădea pe o fereastră dintr-o casă necunoscută într-un oraș străin. Era liniște. Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]