KorAP: Find »[drukola/base=sanctuar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...90 >

2,236 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

a mai rămas acum decât Zidul de Vest, dar acest loc a continuat să fie centrul spiritual al credinței evreiești. Însă Muntele Moriah era sfânt și pentru musulmani, care declarau că originile lor mergeau până la Ismael. Pentru ei, Haram al-Sharif, Sanctuarul Sfânt, era locul de unde Mahomed se ridicase la ceruri pe calul lui înaripat. După Mecca și Medina, Haram era locul cel mai sfânt. ...acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
puse în vreo ordine anume. În schimb, păreau să fie o grămadă de adunări și de slujbe diferite care aveau loc în același timp. Era o scenă a haosului spiritual, semănând mai mult cu o gară decât cu oricare din sanctuarele la care fusese vreodată. Cam la patru cincimi din lungimea zidului se forma un paravan care despărțea mulțimea. Nu era cine știe ce, semăna cu un gard pe care l-ar fi pus tatăl ei în grădină. Dar în partea stângă, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Trebuia să străbată un culoar, să treacă prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o parte reporterii ca să ajungă la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță la hotelul lui Maggie. În sanctuarul camerei sale, Maggie porni televizorul. Își imaginase cam la ce se putea aștepta de la telefonul ei mobil, pe care poliția i-l returnase cu un mesaj intermitent care anunța: Căsuță de mesaje plină. Ascultă primele câteva mesaje vocale: BBC, NPR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

complex: teofania consacră un loc prin simplul fapt că-l face "deschis" către înalt, adică asigură comunicarea lui cu Cerul, punct paradoxal de trecere de la un mod de existență la altul. Vom întîlni exemple și mai clare în acest sens: sanctuarele, care sânt "Porți ale Cerurilor", locuri de trecere între Cer și Pământ. Adesea nu este nici măcar nevoie de o teofanie sau de o hierofanie propriu-zise: un semn oarecare poate arăta sacralitatea unui loc. "Legenda spune că vrăjitorul care a întemeiat

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și a stabilit astfel o orientare ori o comportare. Când nu se arată nici un semn în împrejurimi, acesta este provocat. Se practică, de pildă, un soi de evocatio cu ajutorul animalelor, care arată în care loc anume se poate înălța un sanctuar ori întemeia un sat. Sânt evocate forțe sau figuri sacre, în scopul imediat al orientării în spațiul omogen. Este cerut un semn care să pună capăt încordării provocate de relativitate și neliniștii create de dezorientare, pentru a se găsi un

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
un semn care să pună capăt încordării provocate de relativitate și neliniștii create de dezorientare, pentru a se găsi un punct de sprijin absolut. De exemplu, este urmărită o fiară sălbatică și, în locul în care aceasta este ucisă, e ridicat sanctuarul; sau i se dă drumul unui animal domestic - de pildă un taur -, apoi este căutat după câteva zile și sacrificat în locul unde este găsit. Aici va fi ridicat altarul, iar satul va fi construit de jur-împrejur. În toate aceste cazuri

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că Pământul sfânt n-a fost înecat de Potop. Același simbolism al Centrului stă la baza altor serii de imagini cosmologice și de credințe religioase, dintre care nu le putem reține decât pe cele mai importante: a) orașele sfinte și sanctuarele se află în Centrul Lumii; b) templele sânt replici ale Muntelui cosmic și deci reprezintă "legătura" prin excelență dintre Cer și Pământ; c) temeliile templelor coboară adânc în regiunile inferioare. Câteva exemple vor fi suficiente. Vom încerca apoi să integrăm

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
se spunea că este locul de unde izvorâse puterea regilor și de asemenea orașul unde se născuse Zarathustra.12 Cât despre asimilarea templelor cu Munții cosmici și funcția acestora de "legătură" între Pământ și Cer, numele înseși ale turnurilor și ale sanctuarelor babiloniene stau mărturie în acest sens: "Muntele Casei", "Casa Muntelui tuturor Pămînturilor", "Muntele Furtunilor", " Legătura dintre Cer și Pămînt" și așa mai departe. Zigurat-ul era de fapt un Munte cosmic: cele șapte etaje reprezentau cele șapte ceruri planetare; urcîndu-le

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Urcușul lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii; ajungând la terasa de sus, pelerinul realizează o ruptură de nivel, pătrunzând într-o "regiune pură", care transcende lumea profană. Dur-an-ki, "legătura dintre Cer și Pămînt": astfel erau numite multe sanctuare babiloniene (ca de pildă cele de la Nippur, Larsa, Sippar etc.). Babilonul avea și el o mulțime de nume, precum "Casa de la Temelia Cerului și a Pămîntului", " Legătura dintre Cer și Pămînt". Babilonul făcea însă legătura dintre Pământ și regiunile inferioare

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că "lumea adevărată" se află întotdeauna în "mijloc", în "Centru", pentru că aici se produce ruptura de nivel, comunicarea dintre cele trei zone cosmice. Cosmosul este întotdeauna desăvârșit, oricare i-ar fi întinderea. O țară întreagă (Palestina), un oraș (Ierusalimul), un sanctuar (Templul din Ierusalim) înfățișează deopotrivă o imagine a lumii, imago mundi. Flavius Josephus arăta, cu privire la simbolismul Templului, că "Marea", adică regiunile inferioare, era închipuită de curte, sanctuarul reprezenta Pământul, iar Sfântul Sfinților, Cerul (Ant. Jud. III, VII, 7). Constatăm așadar

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
oricare i-ar fi întinderea. O țară întreagă (Palestina), un oraș (Ierusalimul), un sanctuar (Templul din Ierusalim) înfățișează deopotrivă o imagine a lumii, imago mundi. Flavius Josephus arăta, cu privire la simbolismul Templului, că "Marea", adică regiunile inferioare, era închipuită de curte, sanctuarul reprezenta Pământul, iar Sfântul Sfinților, Cerul (Ant. Jud. III, VII, 7). Constatăm așadar că imago mundi, ca și "Centrul", se repetă în interiorul lumii locuite. Palestina, Ierusalimul și Templul din Ierusalim reprezintă fiecare și toate laolaltă imaginea Universului și Centrul Lumii

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
scară microcosmică, Universul. Cu alte cuvinte, omul societăților tradiționale nu putea trăi decât într-un spațiu "deschis" către înalt, unde ruptura de nivel era simbolic asigurată și unde comunicarea cu lumea cealaltă, lumea "transcendentală", era posibilă prin mijlocirea ritualurilor. Firește, sanctuarul, "Centrul" prin excelență, era acolo, la îndemîna sa, în orașul său, și nu trebuia decât să pătrundă în Templu ca să comunice cu lumea zeilor. Însă homo religiosus simțea nevoia să trăiască mereu în Centru, ca australienii achilpa care duceau peste

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
unui copac sau prin imaginea unui munte). Pe același ax perpendicular, dar la celălalt capăt, se află lumea morților, reprezentată prin anumite animale (șarpe, crocodil și altele) sau prin ideogramele tenebrelor.16 Simbolismul cosmic al satului este reluat în structura sanctuarului ori a casei de cult. La populația waropen, în Guineea, "casa bărbaților" se află în mijlocul satului: acoperișul ei reprezintă bolta cerească, cei patru pereți corespund celor patru direcții din spațiu. În insula Ceram, piatra sacră a satului reprezintă Cerul, și

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cf. baladele podului de la Arta, din Grecia, a mânăstirii Argeș din România, a cetății Scutari din Iugoslavia etc.). Chiar dacă nu am stăruit prea mult asupra semnificației religioase a locuinței omenești, câteva concluzii se impun de la sine. Ca și cetatea ori sanctuarul, casa este sanctificată, în parte sau în întregime, printr-un simbolism ori un ritual cosmogonic. Așezarea într-un anume loc, construcția unui sat sau doar a unei case implică așadar o hotărâre de cea mai mare importanță, pentru că aceasta privește

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
din acoperiș care se găsește deasupra "unghiului sacru" și care este înlăturată sau chiar spartă în caz de agonie prelungită. În ceea ce privește omologarea Cosmos- Casă-Corp omenesc, vom arăta în cele ce urmează profunda semnificație a "acoperișului spart". Să amintim deocamdată că sanctuarele cele mai vechi erau hipetre sau aveau o deschizătură în acoperiș, "ochiului domului", simbol al rupturii de nivel, al comunicării cu transcendentul. Arhitectura sacră nu a făcut decât să reia și să dezvolte simbolismul cosmologic cuprins cu mult înainte în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
excelență, casă a zeilor, Templul resanctifică în permanență Lumea, pentru că o reprezintă și în același timp o conține. De fapt, Lumea este resancti-ficată în întregime datorită Templului. Oricare ar fi gradul său de impuritate, Lumea este continuu purificată de sfințenia sanctuarelor. Această deosebire ontologică din ce în ce mai limpede dintre Cosmos și imaginea sa sanctificată, Templul, mai arată și că sfințenia Templului este la adăpost de orice corupție pământească, pentru că planul arhitectural al Templului este lucrarea zeilor și se găsește așadar foarte aproape de zei

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sacru se mai păstrează în conștiința creștinătății, fiind evidentă, de pildă, în biserica bizantină. "Cele patru părți ale interiorului bisericii reprezintă cele patru direcții cardinale. Interiorul bisericii este Universul, Altarul este Paradisul, care se află la răsărit. Poarta împărătească a sanctuarului propriu-zis mai purta numele de "Poarta Raiului". În Săptămâna Mare, această poartă rămâne deschisă pe tot timpul slujbei; sensul acestui obicei este limpede explicat în Canonul pascal: Cristos s-a ridicat din mormânt și ne-a deschis porțile Raiului. Apusul

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sanctifică micul său Univers, făcîndu-l să semene cu lumea zeilor. Omul religios dorește din tot sufletul să locuiască într-o "lume divină", să aibă o casă asemănătoare cu "casa zeilor", așa cum a fost ea mai târziu închipuită prin temple și sanctuare. Această nostalgie religioasă oglindește de fapt dorința de a trăi într-un Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor, când ieșea din mâinile Creatorului. Experiența Timpului sacru îi va permite omului religios să regăsească periodic Cosmosul așa cum

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
pentru omul religios al culturilor arhaice Lumea se reînnoiește în fiecare an sau, cu alte cuvinte, își regăsește cu fiecare început de an "sfințenia" originară, cu care se născuse din mâinile Creatorului. Acest simbolism este vădit în structura arhitectonică a sanctuarelor. Templul fiind locul sfânt prin excelență și totodată imaginea Lumii, el sanctifică întregul Cosmos și în același timp viața cosmică. Or, această viață cosmică era închipuită ca un soi de traiectorie circulară, identificîndu-se cu Anul. Anul era ca un cerc

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
periodice și care nu fac decât să repete gesturile exemplare ale zeilor nu se deosebesc, în aparență, de activitățile firești: este vorba de repararea rituală a bărcilor, de rituri legate de cultivarea plantelor comestibile (yam, taro și altele), de refacerea sanctuarelor. În realitate, toate aceste activități ceremoniale se deosebesc de aceleași munci făcute în zilele obișnuite prin faptul că ele nu privesc decât anumite obiecte, care sânt într-un fel arhetipurile categoriilor respective, și prin aceea că se desfășoară într-o

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este o dimensiune inaccesibilă omului ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică urcând treptele unui sanctuar ori scara rituală care duce la Cer încetează să mai fie om: într-un fel sau altul, el ia parte la o condiție supranaturală. Operația nu este logică și rațională. Categoria transcendentală a "înălțimii", a suprapământescului, a infinitului se înfățișează

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

Se comportă și trăiește ca un om de la 1880. Singura diferență ar fi că din când în când ia un taxi. Iar dragostea lui... Parcă-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

disperate, ne agățăm de tot, ba sunt chiar convins că pe unii dintre colegii mei de guvern, dacă asta ar servi la ceva, nu i-ar deranja deloc să meargă în pelerinaj, cu lumânarea în mână, ca să facă promisiuni în sanctuar, Dacă tot îmi vorbiți despre asta, sunt aici niște sanctuare de alt gen unde mi-ar plăcea ca domnul ministru de interne să facă să ajungă o lumânărică de-a sa, Explicați-vă, Spuneți, vă rog, ziarelor și oamenilor de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]