3,889 matches
-
Atunci știam sigur că s-ar fi terminat. Nici Sonia, nici eu și, de altfel, nimeni din câți cunosc n-a mai mâncat de cinci luni altceva decât cartofi. La mine nu m-am uitat, dar Sonia seamănă cu o scândură umblătoare. Băcanul, care e cel mai mare zdrahon din câți cunosc, se topește văzând cu ochii, nu-ți vine să crezi. Mi-a spus că bea apă toată ziua, ca să-și umfle burta și să uite de foame. Mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-a încurajat să fac ordine așa cum nu mai făcusem de câteva săptămâni. Am început cu lucrurile aruncate într-un colț al sufrageriei: geanta, mapa albastră și o scândură. Am agățat geanta în cuier după ce am așezat în ea mapa, iar lemnul l-am pus pe balcon (nu știu cum a nimerit în casă sau la ce era bun). În cealaltă parte a camerei erau hârtii, foarte multe hârtii, vechi de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în țipetele vecinei și ale fetei. Pe urmă mi-a dat drumul. Sgsdgff a prins lesa și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau lemnul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor o dată ce am părăsit Kuangul. La treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oameni! Sunteți niște creiere stricate! - Poate că a fost o greșeală că te-am lăsat să relaționezi cu X. Acum pleacă. E mai bine să pleci. Eram în culmea furiei. - Voi nu existați! Sunteți mai rele ca roboții, sunteți niște scânduri însuflețite, mi-e scârbă de voi! Cum puteți să vă mișcați! Cum puteți vorbi! Sunteți hidoase! Sunteți gândaci! - Ieși afară. Ieși afară acum, a spus Z și s-a ridicat de pe canapea. Părul i se electrizase de la contactul cu perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
voiaj și coafoare ținute de indivizi din India de Vest și la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica la o masă din răchită sub copertina unei bănci irlandeze închise se află la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau un zgomot infernal, care ar fi trezit și morții. Ușa apartamentului lui Hugo era întredeschisă, ceea ce nu m-a surprins. Am împins-o ușor, deschizând-o cu o singură mișcare lentă. În mod normal, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
variate încât era imposibil de prevăzut ce fel de muzică ar fi fost, dar, până în acel moment, existența ei fusese de netăgăduit. Și el nu-și lăsa niciodată ușa deschisă. Am așteptat câteva momente înainte să trec pragul. Sub picioare, scândurile goale scârțâiau frecându-se unele de altele, sub lovitura blacheurilor de pe tocurile ghetelor mele. Oricum știa că trebuia să vin, pentru că el îmi dăduse drumul. Dar, într-un fel, îmi doream ca podeaua să fi fost acoperită cu mochetă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că acesta era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei care l-au ucis erau negri. — Ce li s-a Întâmplat? — Doi dintre ei au primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
jos, Hugo a fost păcălit fără dificultate. Ochelarii s-au prăbușit pe podea. În lumina scăzută a veiozei de noapte, lui Hugo i-a fost imposibil să-și dea seama unde căzuseră. În timp ce el se târa în patru labe pe scândurile dure, Theo, acum așezat în pătuț, continua să urle triumfător. În timp ce ieșea din cameră în vârful picioarelor, Hugo, care, într-un final, își găsise ochelarii, reflecta la faptul că toate aceste atenții nocturne, aceste demonstrații extreme și evidente ale spiritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adâncă și neagră, cu pereții drepti... înfricoșător de drepți. Nu se putea deprinde cu gândul că Vasilica va fi depusă acolo pentru totdeauna, acolo...în pământ... Acolo, printre crucile străine... Groparii aruncară cele dintâi lopeți de pământ... Primii bolovani loviră scândura raclei cu un sunet innăbușit, tot mai innăbușit. Iorgu, cu privirea rătăcită simți lovitura fiecărui bolovan în creier... în suflet. Ar fi vrut să rămâie lângă dânsa, în groapă, într-o îmbrățișare veșnică în fața acelui Atotputernic și fără de sfârșit. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai să fugim!”, strigă lorgu, văzând primejdia de a fi striviți... Si, o înșfăcă de mână, refugiindu-se în fugă pe câteva trepte, sus, într-un foișor de scândură. De furia cârdului erau salvați, dar frica mare, acum, era de urs, să nu vină peste ei... S-a trezit tremurând cu tot cu pat, de teamă pentru Vasilica, să nu pățească ceva. Era între somn și trezire... se lupta cu somnul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
erau patrulatere, cu colțurile rotunjite și aflate la 1-1,90 m adâncime. Cele trei schelete de la Stoicani erau îngropate diferit, două înfășurate în rogojini de papură, iar ultimul într-un sicriu de lemn (resturile de împletituri de papură și de scândură putrezită susțin afirmația). Inventarul funerar conținea piese vestimentare și de podoabă, din metale prețioase (aur și argint), uneori ornamentate cu simboluri creștine, precum și unele obiecte de uz casnic. Pozițiile și orientările defuncților indică, alături de conținutul inventarului, caracterul creștin al celor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Stoicani - Galați, defunctul din M3 a fost înfășurat într-un giulgiu și depus între două podele de lemn (fragmentele de lemn descoperite susțin afirmația); alte schelete au fost așezate în sicrie de lemn (Stoicani - Galați, Arsura - Vaslui), iar resturile de scânduri putrezite și de împletituri de rafie și rogojină dovedesc acest mod de înmormântare. La Matca, un prag de pământ a servit ca postament pentru craniul de cal, așezat ca ofrandă. Inventarul funerar: surprinde printr-un material divers, însă destul de redus
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
vise cu tot felul de platouri apetisant aranjate, cu mâncăruri suculente și cu pâine caldă, aburindă, binecuvântata pâine de care nu aveam să mă mai satur În lungi ani de zile. Eram atât de slăbită că, atunci când mă ridicam de pe scânduri (căci pat nu era În celulă), mă clătinam și vedeam negru În fața ochilor: bare late negre, insuportabile. Când eram scoasă la anchetă, căutam să merg pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe linia mozaicului ca să nu mă balansez. Dar bieții băieți?” Ca timpul să treacă mai repede Își va face program zilnic de activitate intelectuală. „Timpul se târa lent, secundele păreau zile, ziua părea o veșnicie, iar noaptea un calvar, pe scândura tare, numai În rochița de vară, simțeam cum cimentul Îmi absoarbe bruma de căldură ce se mai ținea printre oasele Înșirate pe sub piele. Căpitanul Capotă m-a Învățat să folosesc betonul ud drept cataplasmă pentru usturimea tălpilor care se vindecau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
altul decât să se ridice din pat spre a da piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor până la ușă. Întinzând mâna până
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și de un motel undeva pe lîngă o rezervație de indieni. Ceva o impresionase cînd Ken adusese vorba despre acești indieni care îl adorau pe Kokopelli. Și care îl pictau pe Kokopelli pe mici pietricele plate precum și pe bucăți de scîndură și chiar pe tricouri. De altfel, undeva, în drum, se opriseră și Ken îi cumpărase un mic medalion, o mică bucățică de gresie pe care mîna unui indian pictase, fără niciun tremur, cu o precizie de admirat, un mic personaj
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra vreo două cratițe cârpite. Aglae se întoarse cam lividă în dormitor și se așeză pe pat ca să-i încerce moliciunea. O scândură căzu, desprinsă, trăgând după sine salteaua, numai de paie. Era un pat doar de formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
formă, în care nu dormea nimeni. - Ei, spuse Aglae, dezgustată, aici o să dormiți? Nici n-avețiloc! Și pe Titi n-o să-l tragă curentul de la ușă? Și apoi, când se dă jos din pat, cum o să calce cu picioarele goale pe scîndură? Trebuia să aveți un covoraș. Soba asta parcă bate la cap! Uite, așa se-ntîmplă când tinerii fac lucrurile de capul lor și nu-ntrea-bă pe cei bătrîni! Dacă îmi cereați consimțământul, de, cum spune buna-cuviință, discutam eu cu dumnealor (aci aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fără să fie auzit. În sufragerie însă fu oprit în loc de o scenă pe care n-o aștepta. Marele bufet era dat la o parte, iar moș Costache ședea îngenuncheat în fața unei găuri în dușumea, făcută prin scoaterea unei bucăți de scândură. În ea, Felix zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zări, fără să vrea, o cutie de tablă de-ale Regiei, în care luceau monede, și un pachet cu hârtii, după toată aparența, bancnote. Bătrânul se silea, cu mâinile tremurătoare și pline de sudoare, să pună repede deasupra bucata de scândură. Felix voi să se strecoare îndărăt pe ușă fără a fi văzut, dar dușumeaua trosni sub pașii lui, și moș Costache sări galben în picioare cu ciocanul în mînă: - Ci-ci-cine e? Nu intra! - Eu sunt, moș Costache! Am venit să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că mă ducîn oraș. Dacă voiai să repari dulapul, trebuia să-mi spui mie, să-ți ajut. Felix mințise intenționat, dar moș Costache îl crezu sau se făcu că-l crede. - Nu-nu nu-i nimic. S-a rupt puțin o scândură, îl repar eu,că mă pricep. Felix se strecură pe ușă cu ochii în tavan, ca să dovedească bătrânului că nu vede nimic. Pe dată ce ieși, auzi cheia răsucindu-se în broască. Ieșit în stradă, întoarse instinctiv privirea și văzu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]