34,178 matches
-
Franța negociase cu necredincioșii; după aceea, chiar ele s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Acest drept de protecție exersat de consuli s-a extins imediat. Astfel, în timp ce grecii ortodocși își susțineau sus și tare apartenența lor la Rusia, Sfântul Scaun i-a încredințat Franței grija de a apăra, în Orient, interesele catolicilor, indiferent de naționalitatea lor. Guvernele franceze, toate s-au arătat întotdeauna foarte atente în îndeplinirea acestui mandat, iar generalul Aubert-Dubayet ambasadorul Directoratului 96 la Constantinopol a fost, cel
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să scrie și începu să-i împărtășească acestuia ultimele întâmplări pe care le trăise atât de intens și care o bulversaseră atât de mult. Literele se transformau în cuvinte sub vârful pixului mânuit la început
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea nu răspunde. - Da, vă rog! Chiar am nevoie de puțină apă, spuse Karina, revenindu-și puțin. - Veniți cu mine, trebuie să stați jos până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă la cel mai apropiat scaun. Karina bău toată apa din paharul pe care-l primi, fără să se oprească. Îi întinse paharul femeii care o privea în continuare neliniștită și o rugă să-i mai aducă unul. De data aceasta bău apa cu înghițituri mici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-se spre mașina care o aștepta cu motorul pornit. Urcă în autobuz salutându-l pe noul șofer responsabil de călătoria ei pe drumul de întoarcere. Constată cu surprindere că era același cu cel din visul ei. Se așeză pe un scaun în așa fel încât să poată să-i urmărească privirea în oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea în călătoria spre noua aventură de care era responsabil. O nouă imagine avu efectul unui șoc
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
afișul de intrare o întâmpinau artiștii tineri care urmau să evolueze pe scenă cu zâmbetul pe buze și cu promisiunea că nu va regreta alegerea făcută. Își cumpără bilet și se grăbi să intre pentru a prinde un loc pe scaun. Spectacolul începu cu prezentarea scopului, a instituțiilor implicate, a sponsorilor datorită cărora avea loc acest eveniment și a tuturor organizatorilor. O listă lungă, care-i puse răbdarea la încercare. Știa că așa era cursul firesc al unor astfel de evenimente
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
situația de față. Sigur nu era un concurs de modeling? Ce căuta ea acolo? Nu făcea parte din acea categorie, nu era în decorul potrivit. Nu avea nici cea mai mică șansă să ocupe postul respectiv. Se așeză pe un scaun pentru a-și aduna energia necesară, pentru a-și face curaj, să se întoarcă acasă. Își văzu papucii care erau ușor prăfuiți. Cam așa se simțea ea printre celelalte femei din încăpere. În timp ce-și analiza papucii, trecu un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
speranța în sufletul ei, în timp ce el se întreținea cu astfel de domnișoare. Care era scopul? Nu avusese nici o clipă perspectiva unui viitor împreună. De ce continua să mențină acea legătură fragilă dintre ei? Ce naiba voia de la ea? Lacrimile? Se ridică de pe scaun vrând să părăsească cât mai repede locul care-i făcea atât de mult rău. Scăpă sticla de apă, uitând că o avea pe brațe, în momentul în care se ridică. Zgomotul acesteia pe gresia lucioasă a întors toate capetele spre
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste toate, masa, toate râd de ea; îi urcă sângele în obraji și rușinată, simțind sfiala, începe să i se prelingă lacrimi din ochii tăcuți și lacrimile o chinuie. Of, văd că te afectează prea mult, nu vreau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toate; deocamdată trebuie să-l fac un animal bun și să mănânce fasole boabe; fosfor, mult fosfor. Începe să meargă. Pentru a reuși, îl lasă tatăl într-o mare cameră în totalitate tapisată în care să se descurce, oferindu-i scaune și alte obiecte de care să se agațe și un băț care îi servește de baston. Și dacă Marina vrea să vină la el, să-l vadă cum se clatină, întinzând brațele: Fii calmă, calmă, lasă-l să cadă, că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi ce e erostratismul, Apolodoro? Nu și nici nu mă interesează. Ba da, te interesează, ne interesează mult să știm. Erostratismul este boala
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
deschide gura, îi prinde limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama, mai somnolentă de când și-a pierdut fata, și văzând ce se vede, se lasă să cadă într-un scaun, amețită, murmurând în litanie: "Fiul meu!, fiul meu!, fiul meu! Luis!, fiul meu!". Este o orație pe măsura ritmicelor trageri de limbă. La rândul său, Avito simte stranii dislocații intime, care îi sparg sufletul, care îi scufundă pământul, se vede
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
am notat: "Al resurselor umane și educării". JENI: "Ministerul resurselor umane și educării". Nu educației, doamnă, "educării". Sigur că e altceva. Așteptăm. Mulțumesc. MINISTRUL: O să vină? JENI: Cred că da. Uitați că s-a mai liniștit. S-o punem pe scaun. MINISTRUL: Ce grea e, otrava dracului! JENI: Acum stă bine. Cred că scapă. MINISTRUL: Aproape că-mi pare rău. Adu-i totuși un pahar cu apă. (Jeni iese.) Ce-i cu tine? Te simți mai bine? Dă din cap într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
rezolvat totul, chiar dacă și această cetățeană mai are mici probleme (o verifică) ele vor lua sfîrșit în curînd. Vă mulțumesc foarte mult că ați venit și vă doresc o zi a Europei cît mai însorită. Ministrul și Jeni vin alături de scaunul Patroanei și iau diferite poziții ca pentru fotograf. O aranjează și pe Patroană în poziții diferite. Cînd ajung în poza dorită, se opresc cîteva clipe și sînt luminați de blitzuri. Apoi din nou își schimbă poziția și încremenesc iar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care aduce a odaie de penitenciar cu două paturi neapărat suprapuse cu un țucal sub cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de ziare împăturite din care cei doi se vor servi copios. Lîngă masa principală o măsuță cu telefon străvechi (sau poate ultra modern cu difuzor). De jur împrejurul acestui decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
într-un vacarm de editie specială. Împart ziare în public ca și cum li s-ar cere febril de către acesta. "Ziarele" pot fi programe de sală în chip de ziar sau simplă maculatură. Pot brusca spectatorii, trece în forță pe rîndul de scaune etc. GRUPUL: Vocea Patriotului Naționale! Răcnetul Carpaților! Aurora economică română! Aurora enciclopedică! Aurora Română! Gazeta lui Cațavencu! Națiunea română! Românul verde! Revolta Națională! Avântul tinerimii! Santinela ordinii! Drapelul Libertății! Răsboiul! ...și tot ce se mai poate găsi prin opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
în ziarul ei, începe să rostească în crescendo-uri retorice tip Hitler/Ceaușescu articolul din actul I al "Nopții furtunoase". Îl spune, tot mai tare, de mai multe ori eventual, pe tonuri diverse, aruncînd ziarul, ridicîndu-se, urcîndu-se în picioare pe scaun. "Democrațiunea romană sau mai bine zis ținta democrațiunii romane...este de a persuada pe cetățeni că nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfînta Constituțiune! A mînca sfînta Constituțiune și mai ales cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
voce brusc ramolită): Mașer, dacă nu te superi... un pahar cu apă. EFIMIȚA (îi întinde paharul, el coboară și reia poziția): Ehei... cum le spui dumneata bobocule... mai rar cineva... LEONIDA (bea): Mersi, neică, mi-a trecut. Dar leșină în scaun. Efimița nu sesizează imediat. Apoi lasă gazeta, se uită la el și îl strigă, întîi binișor, apoi mai tare. EFIMIȚA: Leonido!... Leonido! Ce-ai soro?... M-auzi!? Trezește-te! Leonido, să nu mă lași. Trezește-te că-ți trag palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine dispus. LEONIDA: Frate... E-adevărat că or să scază lefurile? EFIMIȚA: Nu se știe nimic pozitiv pînă acuma. (o ia spre masă, stă pe scaun) LEONIDA: Dumitale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin. Nu știi ce bine ți-ar face. EFIMIȚA: Moft... E de la reacțiune. M-a păcălit spițerul. Mai bine! LEONIDA: Cîte un pahar de șampanie la botul calului. (vine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de-al ciocoilor... Îl știu eu... RICĂ: Lasă-l pe mine jupîne, îl pocăiesc eu! LEONIDA (izbucnește în plîns și închide telefonul): Om fără... RICĂ (închide și pune la loc telefonul milităros): Om fără ambiț! (iese) 10. Leonida cade pe scaun și zace. Efimița îngrijorată îi aplică diverse tratamente medicale: frecție, prișniță, masaj, ventuze poate, băi calde la picioare în timp ce el își plînge soarta ca Veta. LEONIDA: Nu... Nu mai voi... mai bine-mi este așa cum sînt. Știam eu c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
înecat de prezența țevii): Famelia mea! În cameră! Patruz'opt. EFIMIȚA: Patruș'cinci! Colt 45! LEONIDA: Aide iute! EFIMIȚA: Odată pac! LEONIDA: Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu scaun cu tot vreo 4-5 metri). 11. Efimița suflă fumul de pe țeavă. Leonida zace în scaun, Efimița îi ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
LEONIDA: Aide iute! EFIMIȚA: Odată pac! LEONIDA: Să-mi scrii! EFIMIȚA: Pac! (un foc de pistol ca un tunet, din recul Leonida zboară înapoi cu scaun cu tot vreo 4-5 metri). 11. Efimița suflă fumul de pe țeavă. Leonida zace în scaun, Efimița îi ia pulsul, îi ridică pleoapele, pune o flacără la gură, constată practic decesul. Fluieră scurt. Intră Grupul. În jurul Efimiței, Grupul intră cu un procuror (Rică), medici, fotografi, cameramani etc. ocupîndu-se de cadavru în mod profesional. Între timp, Efimița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu este permis a mai întrebuința violența. Pentru "Aurora", a ta adorantă Mița. 12. Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor, alteori chicotind, ca și cum ar citi pe sărite, un ziar, mai ales paginile de publicitate mică și mare și mai ales rubricile vînzări-cupărări o parte din lista din schița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi. Brînză, urdă, cașcaval. Slănină, roabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
subiecte! Am la subiecte! O să apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De altfel se văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-l plouă (mămoasă). Răcește săracul. BUNICUL: Și dacă mai bați multe cuie în pereți, o să răcim și noi, că intră curentul prin găuri. (se zgribulește) Bîrrr. Ai făcut pereții șvaițer. Păi stăm în casă ori în strecurătoare? FANE (coboară de pe scaun înflăcărat, ia o pensulă mare): Bine. Atunci o să pictez direct pe pereți. Ca Michelangelo! Ca oamenii din grote. (pare gata să înceapă) BUNICA (se pune în fața lui): Ba te rog foarte mult. Tu nu ești Michelangelo. Și casa mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]