2,176 matches
-
și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de Europa. Fireasca oboseală care ar fi trebuit să marcheze memoria oricărui european dispus să recapituleze, În acel moment, tragediile veacului În curs de expiere, inevitabilul scepticism față de cel pe cale să se nască, ar fi fost nepotrivite, probabil, În Lumea Nouă, țara-continent care, cum spune Gertrude Stein, este „veche” doar și tocmai pentru că a intrat prima În secolul XX. Poate și din acest motiv, America permite o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
umane, strania existență a micii noastre planete și a marii ei istorii ar fi Încă mai greu de deslușit decât ni se pare, oricum, adesea. Se Înțelege de ce autorul acestor eseuri Își vede reconfirmat astăzi, Într-un context mai larg, scepticismul care temperase deja, În paginile volumului Despre clovni, un anumit sentiment al urgenței, irepresibil În anii de dinaintea și imediat după căderea Zidului. Dacă atunci era vorba de o firească suspiciune față de rolul de victimă, ca și față de cel de acuzator
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi ivit prilejul, despre „barbaria entuziasmului”, frapanta sa formulare din Le mauvais demiurge... Ceea ce putea fi interesant, chiar și din punctul de vedere al unui profet nihilist și apocaliptic, era, credeam, tocmai relația dintre entuziasmul juvenil față de barbarie și scepticismul statornic față de civilizație, progres, democrație. Nu s-a ajuns la astfel de prea complicate și importante chestiuni. Părea pregătit pentru o seară destinsă, mozartiană, ca primăvara drogată de frumusețe a Parisului. Privirea și gestica sa, cerând și dăruind admirație, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o «viață nouă». Dacă viața Rinocerilor este fără sens sau una mai bună, mai stimulatoare, rămâne irelevant. Decizia sa de a nu-și sacrifica identitatea nu are alt temei decât frica. Când rămâne ultima ființă umană, Bérenger Își menține Încăpățânatul scepticism. «Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt! nu capitulez!» Refuzul de a «capitula» nu Îl onorează deloc. Spaima de schimbare restrânge, de fapt, progresul. A alege o existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și privilegiată. Și În contextul „fundamentalismului” religios militant, desigur. Lupta de clasă și de rasă fuseseră Înlocuite prin alte conflicte și sloganuri... Nu mai era vorba de opresiunea absolută, totalitară, ci de simplificări militante, deloc Îngăduitoare cu păcatele vulnerabilității, ambiguității, scepticismului. „Cornul” rinoceritei putea fi recunoscut, astăzi, nu doar În carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărului său, Auschwitzul Însuși. Răzbunare, siguranță de sine, legitimitate... par, În acest context, grimase caricaturale ale chiar lumii pe care Kertész o refuză și acuză. În scena primă de după eliberarea lagărului, Kertész Își urmează naratorul În revelația care va marca scepticismul său imuabil, față de toate „rearanjările” postbelice. Viața lagărului nu se schimbase esențial imediat după eliberare decât În aceea că „soldații eliberatori luaseră locul santinelelor de dinainte”. În a doua dimineață de după, fostul captiv, deschizând ușa așa-numitului spălător și Îndreptându
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel și să profităm de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bucuria de a ne Înțelege de minune. Nu a fost timp destul pentru a fi siguri că avem aceeași „viziune” a lumii, dar nu posomoreala, nici virusul pesimist au apropiat cele două „fosile” aparținând trecutului secol XX, ci, mai curând, scepticismul față de toate soluțiile pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
genezei filosofiei grecești, deseori explicată de specialiști prin influența orientală, nu-l lasă indiferent pe comparatist: el îi dedică numeroase articole, precum și două cărți importante, L’Orient et les origines de l’idéalisme subjectif dans la pensée éuropéenne (1946) și Scepticismul grec și filosofia indiană (1957), iar în ultima sa lucrare, neterminată, studiază temele plotiniene de origine orientală (teoria creației prin contemplație, provenind de la egipteni, și aceea, de sorginte indiană, a identității dintre sufletul uman și absolutul divin). Deși nu crede
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
care au preluat cunoștințe practice de detaliu. Mai mult, el observă numeroase analogii, cum ar fi cele dintre epopeea lui Ghilgameș și poemele homerice, dintre un imn orfic și doctrina hindusă despre identificarea părților universului cu membrele făpturii divine, dintre scepticismul grec și filosofia indiană. Comparatistul cercetează în ce măsură sunt asimilate ideile aparent extrase dintr-un sistem de gândire diferit, pentru a înțelege dacă elementele comune se explică prin împrumut sau prin unitatea spirituală a oamenilor care trăiesc pretutindeni experiențe similare. Motive
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea în săvârșirea, chiar tardivă, a acesteia. Mai multe traduceri, studii de istoria matematicii sau a medicinei, de epigrafie miceniană sau de critică
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
dans la „Phèdre” de Platon. Suivie d’une note sur le sens primordial du mot „katholou”, București, 1941; Gelozia zeilor la vechii greci, București, 1945; L’Orient et les origines de l’idéalisme subjectif dans la pensée européenne, Paris, 1946; Scepticismul grec și filosofia indiană, București, 1957; Curs de istoria literaturii grecești. Epoca clasică, București, 1962; Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide, București, 1969; Apollodoros sau Despre bătrânețe. Dialog socratic, tr. și introd. Mihai Nasta, pref. Cicerone Poghirc, București
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe rând, copiii și ultima ei reflecție în fața tragediei care o lovește de douăsprezece ori arată resemnare și scepticism. Suntem deja departe de spiritul tragediei antice și mai aproape de scepticismul omului modern: „Nu știu cine mi i-a luat, o, străine, zice Niobe. Nu voi încerca să mă amăgesc, clădindu-mi lumi fantastice, unde ne-am putea regăsi. A fost o
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe rând, copiii și ultima ei reflecție în fața tragediei care o lovește de douăsprezece ori arată resemnare și scepticism. Suntem deja departe de spiritul tragediei antice și mai aproape de scepticismul omului modern: „Nu știu cine mi i-a luat, o, străine, zice Niobe. Nu voi încerca să mă amăgesc, clădindu-mi lumi fantastice, unde ne-am putea regăsi. A fost o întâmplare totul; repetată de douăsprezece ori, și de infinite ori înaintea
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
recompensarea personalului de execuție, performanțele slabe, previziunile emise anterior desfășurării proceselor ș.a. În practică, membrii comitetului de audit trebuie să încerce să înțeleagă orice situație care le poate crea un disconfort și să păstreze în permanență un nivel acceptabil de scepticism cu privire la toate inițiativele managementului. În activitatea de supraveghere, comitetul de audit ia în considerare conformarea companiei cu legile și reglementările care afectează declarațiile financiare. Pe lângă informațiile obținute din discuțiile cu managerii și auditorii, pe baza checklist-urilor și chestionarelor solicitate, mai
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente contrafăcute. Voltaire și Ignațiu de Loyola e o nuvelă de salon franțuzesc despre conflictul dintre scepticismul raționalist și militantismul greoi al doctrinei salvării, conflict tratat burlesc și rezolvat în aceeași manieră a ambiguității de semnificație. Într-o povestire pe o faimoasă temă iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
mai mult decît o dominantă, tehnic vorbind. Dar el naște un ethos, construiește reprezentări, și acestea sînt poate cele mai spectaculoase noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revista Lire; scrie o carte de critică literară lejeră, Dernier inventaire avant liquidation (Grasset, 2001) În care Îi caracterizează pe cei mai buni 50 de scriitori francezi ai secolului al XX-lea. Fără să mă pretind pesimist, nici măcar sceptic, deși scepticismul poate fi considerat mereu drept o atitudine realistă, cred că literatura, inclusiv cea franceză, se Întoarce la condiția de divertisment - una pe care o părăsise În parte În ultimii 200 de ani - adaugîndu-și-o pe cea etnologică; avîntul literaturilor vernaculare o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
caracter științific, fiind axată mai ales pe analiza critică a rezultatelor unor experimente în legătură cu diversele tipuri de comunicare nonverbală. Majoritatea lucrărilor de popularizare a științei își asumă cu o prea mare siguranță explicații ortodoxe privind interpretarea și gestionarea comportamentelor nonverbale. Scepticismului caracteristic oamenilor de știință îi face pe autori să problematizeze permanent, insistând, acolo unde este cazul, pe aspectele controversate legate de interpretarea comportamentelor nonverbale. Cartea are un stil didactic și în același timp cultural. Sunt definite și prezentate conceptele principale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aceea, e păcat că actualele comentarii în acest domeniu nu fac referire la virtuți. Virtuțile, ca principii de conduită și criterii de caracterizare, au continuat să joace un rol important în cultura Europei, fiind preluate - după elaborările stoicismului, epicurianismului și scepticismului - de creștinism și funcționând până în secolul al XIX-lea, dar deja din perioada imediat următoare lui Aristotel ceva se schimbă în modul de abordare, care devine pluristratificat. Teofrast a fost elevul preferat al lui Aristotel. S-a păstrat o lucrare
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
luptă, pe când epoca capitalistă în ascensiune cultivă munca perseverentă și tendința la economisire, până la zgârcenie. Un alt motiv a fost faptul că nu toate doctrinele etice au fost la fel de mult interesate de virtuți. Deja în vremea elenistică stoicismul, epicureismul și scepticismul au mutat accentul pe sensul personal al vieții individului, punând un mai mic accent pe manifestarea în context interpersonal, „în mijlocul comunitar al cetății”. Viața virtuoasă are în vedere tot timpul relațiile interpersonale și existența în comunitate fără o preocupare deosebită
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele sfinte”, de scepticismul dramaturgului care nu aducea în scenă nici un personaj cinstit. O singură figură îi apărea aureolata de idealitate, cea a lui Rica Venturiano, deși, se pare, Caragiale îl imortalizase în personajul sau chiar pe D., satirizând stilul umflat, oportunismul și lipsa
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în Judecata de Apoi? Total Da Nu Nu pot fi fericiți 72 48 65 Se poate, dar este greu 21 31 24 Pot fi fericiți 7 22 11 Total 100 100 100 Sursă: BOP/FSD, mai 2005. Prin urmare, observatorii scepticismului religios au o teorie moralizatoare în raport cu cei care trăiesc în această condiție: credința religioasă este asociată cu meta-credința că religiozitatea face posibilă fericirea. Analiza multivariată a fericirii și a teoriilor fericirii În cele ce urmează voi încerca să testez concluziile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Cercetarea sociologică - metode și tehnici. Deva: Editura Destin. Chelcea, Septimiu (2005). Opinia publică despre criminalitate, justiție și poliție. Sociologie Românească, vol. 3, 2, 59-77. Larionescu, Maria. (2007). Istoria sociologiei românești. București: Editura Universității din București. Rughiniș, Cosima. (2006). Religiozitate și scepticism religios. În Dumitru Sandu (coord.), Viața socială în România urbană. Iași: Editura Polirom. Rughiniș, Cosima. (2007). Explicația sociologică. Iași: Editura Polirom. Stoica, Aurelian. (2004). Valoarea de adevăr a zvonurilor. Zvonurile din România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]