1,930 matches
-
iese în lume.” Printre cei sculați din morminte se află și Avram Iancu: „Iancule, Măria Ta, / Când treceam la Baia dealul, / Priponit de un gorun, / Ți-am văzut, mărite, calul.” Prețuite în lumea literară sunt parodiile lui M., ce refac sclipitor stilurile multor poeți contemporani, reliefând particularități care semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
mai bune pagini de interpretare critică le închină Ibrăileanu lui Eminescu. AL. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai și suflet- Cultura Națională", București, 1994, p. 149. Spiritul critic în cultura românească, opera lui Ibrăileanu, este o carte scrisă cu vervă sclipitoare, cuprinzând întîia reabilitare de răsunet adusă literaturii de la 1848. Ea repară nedreptatea care se făcuse acestei literaturi, disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez, el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de studenți la arte frumoase, acesta era primul contact cu Shakespeare, profesorul lor declarând că fusese martorul "celui mai bun spectacol [...]" din experiența lui, lăudând concepția spectacolului drept neobișnuit de inteligentă și de inventivă: "rareori am văzut o combinație mai sclipitoare între dragostea pentru limba lui Shakespeare și o interpretare regizorală expresiv violentă." Directorul artistic al teatrului Wisdom Bridge, din Chicago, Robert Falls, solicită caietul de regie de la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee: "capacitatea lui Visarion de a plasa piesa cu fermitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o practicăm extrem de rar. E o sinceritate intimă care rănește și împlinește totodată. Nu poți să înveți pe cineva rețete de creație sau de fericire. Nu poți decât să-i transmiți nesiguranțele tale.Mai ales dacă unele dintre ele sunt sclipitoare. Nu cred că este obligatoriu să înveți ceva de la profesorii tăi, nu cred în dogme sau în relații formale. Cred numai în contactul uman. Este singurul care ne salvează și ne duce mai departe. Nu cred neapărat că școală te
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spune un grandios "NIMIC" ori cea a unei elegante "bateri a apei în piuă", să refuz o aleasă și distinsă plictiseală mondenă, cu toate că ar fi plăcut de a perora "despre "NIMIC", singurul domeniu în care am largi competențe", precum pretindea sclipitorul Oscar Wilde. 2. Ar exista două începuturi posibile: "începutul începuturilor", adică momentul în care l-am văzut pentru prima oară pe Visarion (1967, cred: deci, nu numai secolul, dar chiar și Mileniul trecut!) sau momentul în care, pe culmile disperării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu sine și cu alții, mai ales cu cei neaveniți. Dar mai presus de orice, țăranul din el și-a spus întotdeauna cuvântul, atunci când a dovedit iubire nezdruncinată față de glia țării, pe care a apărat-o cu armele minții sale sclipitoare, cu priceperea dobândită din numeroasele cărți citite în țară și în marile biblioteci din străinătate. Căci Profesorul, care a scris aici biblioteci, este recunoscut ca atare și admirat și dincolo de fruntariile țării, iar cărțile sale sunt traduse, comentate și citate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
politice, politicianismul adică, reprezintă stavila pusă în calea dezvoltării firești a culturii române autonome și originale, a identității noastre. Efectele sale însă, consideră Motru, sunt regăsite în primul rând în plan civilizațional, pentru că "cultura română a rămas aceeași. Sub aparența sclipitoare a civilizațiunii externe trăiește mai departe în poporul nostru același suflet din trecut, numai că acum este mai deschis la toate solicitările simțurilor și la toate hatârurile" (Motru, 1998:177). Concepția lui Motru despre identitate, înțeleasă drept conștiința comună, se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie. A umplut stadioanele cu yesmeni (care puteau aplauda și-n somn), a făcut rost (nu era mare lucru) de regizori sclipitori (în epoleți), care, năzdrăvanii de ei, puneau la cale fel de fel de descălecate și încălecate, scoteau din teatre artiști ai poporului, dar și caracudă de culise, îi dota cu buzdugane și cu iatagane, le-aurea gura cu De din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul caragialesc. Dar ce l-a mînat pe același sclipitor regizor să facă din O vară de neuitat o emblemă, la urma urmei, falsă și nedreaptă, a totuși armoniosului Regat al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Armeană, cu gînd să-mi fac rondul de noapte, vorba lui Rembrandt. La Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste răbdări prelungite, ritos prelungite, între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
breaslă, pigmentate cu ironiile aferente, ce mai, conclav de lume bună, în care, dacă nu aș cunoaște generoasele spirite, m-aș simți ușor stingher. Dar... dar... din cînd în cînd, subiectele se colorează brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scrisoare către M. Serranno, cita îndemnul consolator dat de un bătrîn alchimist discipolului său: oricît de izolat și singur te-ai simți, dacă-ți îndeplinești lucrarea cu fidelitate și grijă, prieteni neștiuți vor veni să te caute. Iată și concluzia sclipitorului său monograf Anthony Stevens: "Pentru Jung a îmbătrîni nu a însemnat un proces de inexorabil declin, ci răstimpul unei rafinări treptate a tot ce este esențial". Bunicul, care n-are nimic de bunic la cei cincizeci și..., oprește căruciorul să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o lectură cu priză maximă, faptele depistate și aduse pe masa demonstrației tăindu-ți respirația. Parcurgîndu-le în relatarea sclipitoare a radiografului te întrebi ce-i cu farsa colosală pe care ne-o joacă azi această Americă unanim ademenitoare. Cum e posibil să ne lăsăm păcăliți noi, idolatrii celei mai strălucite democrații de mirosurile fetide ale subteranelor political-corectness-ului american? De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au mai putut să le salveze. Lăsîndu-le să alunece către București, Sofia, Belgrad, Tirana. Dar asta e istoria mare. Să ne "delectăm" însă, o clipă, cu cea mică și să ne oprim la momentul concertului de An Nou de la Viena. Sclipitor. Și urmărit de lumea întreagă. E parfumul subțire adus din vechimea imperială și dat pe corsajele și reverele doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu-ți oferă decît (privilegiat) frumusețea ei. Atît. În rest, achiți și-o ștergi. Era de așteptat (în firavul nostru capitalism) ca pe ciufutele astea să le mai găsești doar în comerțul socialist (alternativ). Dar, iată că și la standurile sclipitoare ale particularilor frumoasele tot ciufute-s. Ce-i de făcut? Cea de a zecea ediție a Simpozionului Internațional de Artă Electronică s-a desfășurat luna trecută la Paris (itinerat anual în mari centre de profil, Rotterdam, Chicago, Montreal, Liverpool etc.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de el și "dedicat" mie. O dată cu deflorarea unei Fine aromatic tabacco Small Cigars. Neștiind de culorile tari ale vechii boeme, simt oare junii de azi o frustrare? Nici vorbă. Boema lor e una a navigării interesat-dezinvolte pe talazurile agitate dar sclipitoare ale vieții libere în care trăiesc. Nouă, celor din hîrșita și supravegheata boemă de ieri, acești alți boemi, deși pîndiți de fadoare, ne par teribil de interesanți în ingenuitatea lor sobră și eficace. Două lumi. P.S. Dacă totuși vreunul din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
foarte sonor, erau gustate și de subțiri, și de mocofani. Un tur și un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se ridică, lasă să-i cadă halatul, se-apropie felin de el, îl dezbracă de halat, îl ia de mînă, fac pași moi, ușori pașii lui Iris și John, tineri și se întind îmbrățișați în imensa cadă albastră. Lăsînd robinetele sclipitoare să-i inunde. Baletul lor de iubire fericită, simplă, în translucida apă odorată. O oră? Da, o oră. E cronica lor la filmul tocmai văzut. Iris. 28 octombrie Incredibil! Deschizînd (întîrziat) televizorul, pe la miezul nopții, cînd credibila filmografă Eugenia Vodă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acea societate vieneză fin de siècle, spre care încă ne uităm cu ochi mirați, nevenindu-ne a crede că pe lume ar fi existat așa ceva. Și atît de aproape de noi. Protagoniștii din șampanizata operetă, plictisindu-se de traiul cu ștaif sclipitor, își doresc pentru o noapte să facă pușcărie, să simtă adică pe propria piele ceva ce alți semeni de-ai lor, năpăstuiții soartei, îndurau ca atare. Numai că și pentru aceștia din urmă zdupul nu era o Jilavă sordidă ci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
surprinzător, o dimineață degajată. Acum, toate neamurile pămîntului sînt aici și mișună, mișună. Îmi amintesc, subit, pasajul din Semințele generozității de Denis Waitcey (lectură absolut întîmplătoare), în care mama, încercînd să înțeleagă de ce-i plînge copilul plimbat totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să-i lege șiretul desfăcut și, astfel, să vadă de la înălțimea copilului: puzderia de picioare și de funduri. Îl ia în brațe. Mă urc pe cataligele iluziei și nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copiilor. Noapte bună, copii ! AMURG DE TOAMNĂ Înserarea se întindea ca un văl de pânză de păianjen care ascundea pe jumătate lucrurile... Soarele, cufundat de mult în asfințitul vânăt, trimitea încă luciri trandafirii norilor. Pământul somnoros era luminat de steluțe sclipitoare de pe văzduhul cenușiu. Arborii cafenii au brațele reci, deoarece vântul aspru le-a suflat frunzele ruginii, rămânând fără veșmânt. Se mai auzea glasul stins al unui greieraș negru, mic, muiat în tuș și pudrat cu brumă pe aripioare. Deodată, steluțele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de pe văzduhul cenușiu. Arborii cafenii au brațele reci, deoarece vântul aspru le-a suflat frunzele ruginii, rămânând fără veșmânt. Se mai auzea glasul stins al unui greieraș negru, mic, muiat în tuș și pudrat cu brumă pe aripioare. Deodată, steluțele sclipitoare dispăruseră și natura începu să plângă cu lacrimi de ploaie deasă, măruntă și rece. Din cer izvorau săgeți lungi de aur care fulgerau în sus și în jos, în oglinzile de apă. Satele, depărtate în întunecimea care creștea, se cunoșteau
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
inimii tale pentru ca eu să cresc băiat mare și să-ți fiu recunoscător. Parcă te văd cum stai la umbra nucului din fundul grădinii, cu chipul tău duios și cu vocea ta blândă, cu părul tău încărunțit, cu ochii căprui, sclipitori, cu gura ta mică din care curgeau poveștile atunci când mă adormeai în poala ta fermecată. Știu că nu ți se usucă ochii niciodată de singurătate și că tresari la fiecare lătrat al lui Azor, că ieși la șosea la fiecare
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele zambile atârnă pe pământ cu frunzele sub pavăza sclipitoarelor bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de apă încă se mai scurg pic-pic și dau impresia unei sonate de Bach completată prin trilurile păsărilor. Pe câmpia înverzită zburdă doi pui de căprioară, fiindcă nu-i paște niciun pericol. Întreg
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]