3,463 matches
-
uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele pe jos. Erau proaspeți și gustoși. — Eu îl învăț pe fiul lor să cânte la pian și ei îmi dau câte ceva, din când în când. Vinul pe care l-am băut era de la ei. Uneori îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă pacienții la ora unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori am așteptat pe culoar. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai dreptate, dar știi ce să faci? Știi să ai grijă de el? — Am văzut ce ai făcut tu și am cam înțeles. Verific dacă merge bine perfuzia, îi dau să bea apă, îi șterg sudoarea și îl ajut să scuipe. Plosca e sub pat, iar dacă i se face foame, îi dau mâncarea care a rămas. Dacă nu știu ceva, o întreb pe asistentă. Cred că o să te descurci, spuse Midori, zâmbind. Ar fi o singură problemă. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și prea frumoase ca să le pot considera adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori s-a trezit [i a început s\ tu[easc\, ceea ce m-a readus cu picioarele pe pământ. I-am ținut un șervețel ca să scuipe în el și i-am șters sudoarea de pe frunte cu un prosop. Vreți puțină apă? l-am întrebat. A plecat capul cam patru milimetri, în semn că vrea. I-am ținut sticluța cu apă puțin înclinată, ca să poată lua câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la loc. Mulțumesc mult pentru bere, domnule. Mare figură, Eddy. Peștii nu mai contau pentru el. Ei, pe la prînz am mai prins unu’ și a scăpat și Ăla. CÎrligu’ s-a ridicat vreo nouă metri În aer cînd l-a scuipat. — Acum cu ce-am mai greșit? Întreabă Johnson. — Nimic, Îi zic. Atît că l-a scuipat. — Domnu’ Johnson, zice Eddy, care se trezise ca să mai bea o bere, domnu’ Johnson, aveți ghinion, asta-i tot. Acu’ poate o s-aveți noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ei, pe la prînz am mai prins unu’ și a scăpat și Ăla. CÎrligu’ s-a ridicat vreo nouă metri În aer cînd l-a scuipat. — Acum cu ce-am mai greșit? Întreabă Johnson. — Nimic, Îi zic. Atît că l-a scuipat. — Domnu’ Johnson, zice Eddy, care se trezise ca să mai bea o bere, domnu’ Johnson, aveți ghinion, asta-i tot. Acu’ poate o s-aveți noroc la femei. Ce ziceți, ieșim diseară? După care s-a dus Înapoi În spate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună, Wemedge, Îi spuse Odgar de pe verandă. Nick și cu Untură o luară pe drum și intrară În livadă. Nick Își luă un măr dintr-unul din pomii Ducesei. Nu era copt, Însă el sugea zeama acidă după ce mușca și scuipa fructul. Da’ știu c-ai Înotat ceva cu Pasăre. Nu așa mult, răspunse Untură. Ieșiră din livadă și, după ce trecură de căsuța poștală, ajunseră pe șosea. În locul În care aceasta trecea peste pîrÎu se formase o ceață rece. Nick se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În spate. Intrară În mlaștina cu cedrii, mișcîndu-se la fel de tăcuți ca niște căprioare. Îl știu pe tip. E un nenorocit. — Zicea că de patru ani te urmărește. — Știu. — Celălalt, Ăla În costum albastru și cu fața de zici că-i scuipat cu tutun, e trimis de stat. — Bine. Acu’, că i-am văzut cum arată, ar fi bine să mă duc. Te descurci s-ajungi acasă? — Sigur. O tai peste deal, n-o iau pe drum. Nickie, ne vedem diseară? — Piticot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu foarte mare grijă de malul pîrÎului adînc și Îngust. În locul pe care și-l alesese, malurile erau atît de apropiate, că dacă Întindea undița putea atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se prăjea În grăsimea lăsată de șuncă. Nick Întoarse peștii. Începuse să se facă Întuneric și Nick Întinsese o pînză În spatele focului ca să nu se vadă. Ce voiai să mai faci? Întrebă din nou. Piticot se aplecă În față și scuipă În foc. — Cum a fost asta? — N-ai nimerit tigaia. A, ce voiam să mai fac e ceva destul de urît. O chestie pe care-am Învățat-o din Biblie. Voiam să iau trei țepușe, cîte una pentru fiecare, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar dacă sunt conștientă că sunt basme, totuși mă calmează. Dar nu vreau să fie așa. Nu vreau să mă bazez pe povești ca să mă vindec. M-am gândit că dacă o să vorbesc astăzi despre asta, mă va ajuta - știți, să scuip toată porcăria asta. Și mi-a fost foarte rușine să stau aici, în fața voastră, și să vă spun cum voiam eu să-mi omor fostul prieten. Cred că v-ați gândit, cel puțin la început, că sunt bolnavă psihic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uriaș și-l scoate plin cu măsline mari, crețe și pline de ulei. Din cauza lor, vinul îmi pare acru, nu era un vin prea bun, oricum, iar eu ador măslinele astea. Una după alta, le descărnez sâmburii, pe care-i scuip. Mi se face gura pungă de la amestecul de gusturi. —Tu cu ce te mai lauzi, Davey? întreb eu. Sunt plină de sentimente umane în momentul ăsta, plină ochi, ca un pahar care așteaptă și ultima picătură ca să se reverse. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi ale domnului, să-și aibă festinul lor?” „Stâlpnicul respectiv era sfântul Simeon”, zise Belbo, „iar după părerea mea stătea pe stâlp ca să scuipe În capul celor care treceau pe dedesubt”. „Urăsc spiritul iluminismului mistic”, zise Diotallevi. „În orice caz, Macarie, sau Simeon, era un schimnic plin de viermi, așa cum spun eu, dar nu sunt o autoritate În materie, pentru că nu mă ocup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul, spune textul. Orgie. Apoi le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În fața acestor denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat pe Hristos, dar din gură, nu din inimă, și nu-și amintește dacă a scuipat pe crucifix, pentru că În seara aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a auzit pe maestrul d’Auvergne zicând că, În fond, era mai bine să te unești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
da, dar era aproape un joc, nimeni nu-l lua În serios, alții o făceau, eu nu, și asta din educație. Jacques de Molay, marele maestru, nefiind el ultimul din grup, spune că atunci când i-au dat crucifixul să-l scuipe, el s-a prefăcut doar și a scuipat jos. Admite că ceremoniile de inițiere erau de genul acela, dar - ca să vezi - n-ar putea spune cu exactitate de ce el, În timpul carierei lui, inițiase foarte puțini frați. Un altul zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l lua În serios, alții o făceau, eu nu, și asta din educație. Jacques de Molay, marele maestru, nefiind el ultimul din grup, spune că atunci când i-au dat crucifixul să-l scuipe, el s-a prefăcut doar și a scuipat jos. Admite că ceremoniile de inițiere erau de genul acela, dar - ca să vezi - n-ar putea spune cu exactitate de ce el, În timpul carierei lui, inițiase foarte puțini frați. Un altul zice că și-a sărutat maestrul, dar nu În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame Olcott, ghicitoarea sa personală, peuchère, ca să nu-i zic altfel, care-i apare tridentul pe frunte, și potirele goale care se umplu singure cu sânge, și abatele care scuipa În gura credincioșilor... E adevărat sau nu?” „Dragul meu”, râdea Bramanti, „dumneata l-ai citit prea mult pe Huysmans, zău așa! A fost un fapt cultural, o reevocare istorică, așa cum sunt serbările din școala asociației Wicca și de la colegiile druidice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie, inginerule! Odată târgul încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să te pregătești pentru iad încă de pe pământ. Nu trebuie să spui niciodată deschis ce-ți face plăcere. Din contră, arată-le tuturor cât de înnebunit ești după ceea ce, de fapt, îți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domn' Dan? Ce-ai, ești supărat pe mine? se introduce și Vierme pe fir, gududurându-se împrejur ca un titirez, cu foaia lui de aluat preambalată. A, nu, nici vorbă! Nu te lua după aparențe. În subconștient, dansez foxtrot! Șefu', uite, scuipă-mă, beștelește-mă, dar, să mor eu, dacă n-am crezut că... Cară-te de-aici, în secunda asta, băi, Tâmpilă, îl gratulează Dănuț, ferm. Pregătește-te pentru repercursiuni! Discutăm noi doi, mai târziu, la individual compus, Strâmtoratule! Nu, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]