5,506 matches
-
acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară, Precum în vechimea sfântă se junghiau odinioară Virginile ce stătură sculptorilor de modele, Când tăiau în marmor chipul unei zâne după ele. S-ar pricepe pe el însuși acel demon... s-ar renaște, Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște PROG STOP {EminescuOpI 161} {EminescuOpI 162} Și, pătruns de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
judecător. - Deocamdată dumnealui n-are de ce să fie neliniștit, dar o să vină o zi... Zâmbii... - Eu mă ocup numai de școală, de elevele mele. Dar, apropo, domnule judecător, vorbi întorcându-se către mine, ce credeți? un mare scriitor, poet, pictor, sculptor nu constituie în sine o revoluție în gândirea, sensibilitatea, cultura lumii? - Ce are una, cu alta? făcu iritat domnul Pavel, întorcând pagina gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
veți simți cum crește și se face tot mai frumos, ca și cum, pe creanga unui copac bătrân și maiestuos, dar uscat, ar renaște câțiva muguri, câteva frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja iarna se apropie. Deja moartea stă la pândă. Ne pândește de peste tot. Dincotro ne va ajunge? Cu ce sabie ne va lovi? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vaticanului, a doua oară când fusesem botezat. După ceremonie, venise, ca atâția alții, să prezinte felicitările sale papei, care-l așezase alături de mine. O întrebare nu-i da pace: Este adevărat că în țara ta nu există nici pictori, nici sculptori? — Se întâmplă ca unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bogățiile sale nenumărate, precum a făcut-o el însuși mereu! Nu am fost singurul care m-am gândit la plecare: cardinalul Giulio s-a exilat la Florența, Guicciardini s-a refugiat la Modena, iar împrejurul meu, sute de scriitori, pictori, sculptori, neguțători, dintre cei mai renumiți, au început să părăsească orașul de parcă ar fi fost lovit de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întrebare: „de ce?” a interconectat de fiecare dată „circuitele” punându-ne logica la încercare. Consider că sunt una dintre „semințele” care au încolțit și îi mulțumesc pentru că, dacă nu ar fi insistat atâta la un moment dat... cine știe... ? Asemenea unui sculptor care cioplește în piatră formele cele mai neașteptate, năzuind spre o lucrare desăvârșita, profesorul Petre Popescu a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
al jocului. Știi, întotdeauna mi-am dorit să fiu arheolog, spuse Virgil Jones, schimbând subiectul. Din nefericire, viața are un fel anume de a-ți submina ambițiile cele mai mari. Pictori cu vise de artist, sfârșesc prin a zugrăvi pereți. Sculptorii sunt siliți să proiecteze toalete. Scriitorii devin critici sau jurnaliști. Arheologii, așa ca mine, ajung gropari. Ați fost gropar? îl întrebă Vultur-în-Zbor cu o uimire sinceră. Dar i se păru nimerit: obișnuita expresie lugubră a domnului Jones se potrivea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simplu - și fără urmă de îndoială - extrem de urâte, părând să nu aibă nici un sens și nici un scop estetic în afară de acea de a face ca lumea să pară urâtă și demnă de ură. Chiar și o asemenea descriere e prea elogioasă. Sculptorul avusese mai puțin talent chiar și decât Vultur-în-Zbor, care nu era artist. Sculpturile îi priveau insistent de sus, de pe pereți, și făceau ca încăperea să pară mai întunecoasă. — Camera lui Liv, le-a spus Virgil Jones. N-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucluc în crâșma plină la acea oră. Undeva la o masă era Dinică cu o tipă blondă. În spatele meu, doi marinari își povesteau ce pățiseră la vamă. Mai spre fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Veniamin V. Boțoroga Pe raza lunii ce cade-n fereastră, O muză la mine sosește, Se-nviorează florile din glastră Și mintea îndată-mi trezește. Să scriu, mi se șoptește-n gând, Încet, încet, se conturează poezia, Precum un sculptor marmura tăind, Cu dalta modelând statuia. Lovesc și eu cuvinte cu condeiul, Să le așez în rime precum voi, Ăsta mi-e rostul, ăsta mi-e temeiul Și n-am să dau vreodată înapoi. Când gândul prinde-n vers contur
Lăsați-mi poezia. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
hangiță, care tocmai își scotea iia... Când trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și, ridicând brațele, s-a prefăcut a așeza perdeaua. Deodată a rămas cu profilul nemișcat... Doar o mână a celui mai desăvârșit sculptor ar fi putut modela asemenea minune!... Rotunjimea sânilor tresălta odată cu respirația, iar șoldurile, de o frumusețe desăvârșită, se profilau amețitor... După un timp, șerpoaica a făcut lampa mică, rămânând în semiîntuneric. Lotrul abia putea respira de valul nebun al dorinței
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Um pluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese în gră dină. Mi-a dăruit o copie în bronz a statuii, redusă la 35 de centimetri. Beltsky era sculptorul familiei regale, iar pentru Jubileul Reginei primise, ca Premiu Regal, o mo nedă de argint cu capul lui Queen Mary1. Mai căpă tase un permis galben, de vreo 20 de centimetri, pe care scria Bucking ham Palace. Mi l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. 26 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Mama Reginei Elisabeta II a Marii Britanii. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împre ună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculp torul și nevasta lui (mare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe o măsuță erau așezate un crucifix mare de argint și o serie de cutiuțe, tot de argint, din secole trecute. Când ne-am așezat din nou la masa înstelată, mătușa a reînceput poveștile. Eram foarte prieteni cu un mare sculptor englez de origine cehă, Franta Beltsky, stabilit la Londra. Umpluse cu sculpturile lui toată Londra, printre altele era auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
auto rul fântânii de la Festival Hall. Îmi făcuse și mie o sculp tură în mărime naturală, pe care și-o pusese în gră dină. Mi-a dăruit o copie în bronz a statuii, redusă la 35 de centimetri. Beltsky era sculptorul familiei regale, iar pentru Jubileul Reginei primise, ca Premiu Regal, o mo nedă de argint cu capul lui Queen Mary. Mai căpă tase un permis galben, de vreo 20 de centimetri, pe care scria Bucking ham Palace. Mi l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
galbenă. Pu team parca oriunde, cine ar fi îndrăznit să-mi dea amendă? Eram în al nouălea cer. — Cum era la el acasă? am întrebat-o curioasă. — Să-ți spun ceva amuzant în legătură cu asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împreună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
asta. Eram în Anglia, pentru concerte, și sculptorul ne-a invitat împreună cu Regina la ceai. Ce tevatură! Unde să găsească el un covor roșu pe care să pășească Majestatea Sa? Poliția era la ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă târască afară, pentru ca apoi gărzile să mă înjunghie cu săbiile lor. Însă Majestatea Sa face exact pe dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să facă o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă. Majestatea Sa se așază încetișor pe marginea patului și îmi face semn cu mâna să vin lângă el. Mă supun. Sunetele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că era meșter de scrisori și de săpături la pietre și de alte lucrări. C. Bobulescu a ajuns la concluzia că ,,Gligorie Cornescul a fost un excelent zugrav”<footnote A scrie, în vechime îmsemna a zugrăvi footnote> și un talentat sculptor în piatră și marmură și se pricepea la multe lucruri. Acest Gligorie Cornescu a fost un om deosebit de înzestrat: ,,architect, desenator de mare talent, proiectant îndrăzneț și restaurator priceput, cum și un om de gust ales”<footnote Victor Brătulescu, Arhitectul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
încă nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată în așa fel încât să semene cu doamna Wilt sau pe doamna Wilt îmbrăcată în așa fel încât să semene cu ceva pe care cine știe ce sculptor țicnit a uitat să-l finiseze. Puținele îndoieli pe care le avusese despre sănătatea mintală a lui Wilt fuseseră șterse de scena la care tocmai era martor. Oricine-ar fi fost în stare să se înfunde pe sfâșietoarele urme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci proaspăt amic al lui Ionică- de succesul pe care i-l asigură invazia aceasta. Dacă în prima fază dăduseră buzna toți pârliții din cartier, acum W.C. Club-ul era vizitat de cântăreți folk și hip-hop, de pictori eclectici și sculptori de continuum proliferation, de steliști și rapidiști, de politicieni de dreapta de stânga sau chiar de marii independenți. Pentru noi doi tărășenia devenise o distracție pe cinste: toată lumea părea că suferă de disfuncții intestinale... Azi a murit Chilot, noul pechinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]