34,020 matches
-
lămuresc eu mâine cu ei. Chiar în noaptea asta îi scriu agronomului... Ce scrii tu acolo? E așa secret de nu-mi spui și mie? l-a întrebat Măriuca în timp ce strângea blidele în care mâncase Costăchel. Secret, zici? Îi strict secret. Nu am voie să știu nici chiar eu, dar mite alte persoane - s-a amuzat Costăchel. Măriuca s-a apropiat și s-a aplecat peste umărul lui, să vadă ce scrie. După ce s-a lămurit, l-a întrebat: Nașii au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un tată!? L-am și găsit! Nu mai spune! Ema stătu câteva momente pentru a se reculege, dar mânată de curiozitate, din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la colegii de la școală te-ai gândit? Vei intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să rămână sub tăcere, nu pentru că sunt secrete, ci doar pentru că sunt prea intime... Curând după întâmplare mai ales, acesta ar fi vrut să fie singur pe lume, să nu-l vadă și să nu-l știe nimeni, niciodată. Se pare că Maria însemnase pentru Victor mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare. Dacă spiritul este glasul materiei, atunci creatorul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toți îl deranjează. Nu agrea deloc oamenii curioși și nici întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin care crede el că și le-ar putea împlini. (Fiindcă, altfel, speranțele n-ar mai însemna altceva, decât niște simple iluzii, corect?) Astfel, dânsul cunoștea foarte limpede, însă doar din auzite, un anumit loc mai aparte, un adevărat locșor secret pentru majoritatea lumii, unde se vindeau, la prețuri întrucâtva satisfăcătoare și atractive, stupefiante. Totuși, Șerban încă se afla - ca să zic așa - abia în faza de coacere și nimic, privitor la asta, nu era pe deplin cert și bine conturat. Biserica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după ora 17.00 . În această vreme mă hrăneam cu covrigi și biscuiți. Fiind nevoită să aștept mai multe ore până la sosirea trenului care avea să mă ducă spre casă, am Început să aștern impresii pe hârtie ( În jurnalul meu secret). Primele poeme (În vers alb) le-am scris În școala generală când m-a descoperit profesorul de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din acel moment, m-am mutat În prima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de mormânt. Într-un târziu instrumentiștii încep să-și acordeze instrumentele, Zinzin stă cu mâinile în poală, cu ochii uscați, din cer curge sânge, Sandei cu botul de lup, operația, recuperarea, totul în mare secret, cu ajutorul celor de la orfelinat, filiera secretă dar eficientă a partidului comunist, parcursul spectaculos al lui Sandei, vedetă necontestată la pian, felul crud în care tratează bărbații, îi devorează pur și simplu, fără să lase niciun fel de urme în sufletul ei, nu a putut afla nimic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bine meșteșugită, îl „conduc” spre haos și dezbinare, atât pe plan intern, cât și extern. Ce mă deranjează cel mai mult astăzi este politizarea excesivă a structurilor vitale societății, aspect recidivant pe care l-am consemnat anterior, și renașterea serviciilor secrete de urmărire și ascultare aflate la dispoziția șefului statului, dacă nu cumva la discreția sa. Ca urmare a amnistiei generale din iulie 1964, ce a rezolvat parabola „pierderii și regăsirii”, veselia de care eram cuprinși a fost dusă până la delir
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Iași. În perioada școlii militare din Oradea, îmi venea rândul, o dată pe săptămână, să fac de gardă la un mare depozit de muniție din Ardeal, amplasat în extravilan, în pădurea Cordău. Regulile serviciului de gardă erau foarte severe și strict secrete, persoanele neautorizate nu aveau voie să intre pe drumul de acces, ori să se apropie de zona înconjurată cu gard înalt de sârmă ghimpată. Adaug specificația că santinela de la poartă era obligată să someze de la distanță orice curios, rătăcit sau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Eram vertical În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu secret, despre chinul și neputința mea, despre zbaterea mea continuă, iar el, ca un bun prieten ce-mi era, mă Înțelegea pe deplin, sfătuindu-mă să cred În ceea ce-mi doream, să mă rog, să sper. Cu fiecare zi care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă adevărată. O dată pe an, vara, mergea În vizită la mătușa ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la un singur pas de a se produce, dar se abținea, voia să apară în ochii lui ca o fată decentă, care știa că nu se cuvine să depășească pragul bunei cuviințe. * Nu erau lipsite de interes nici celelalte legături secrete pe care Olga le ținuse În rezervă, alimentându-le cu precauție și abilitate. Nu concepea să rămână fată bătrână la casa mamei sale. Făcea ce făcea și-și mărturisea sieși că totuși, partida cea mai bună rămâne Alex. își confecționa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care să-ți răvășească mințile? Deși era departe de a afla și alte amănunte, Olga se întunecă. Reuși totuși să formuleze o întrebare: - Cine-i fericitul, dragă! Pot să te felicit!? - De ce nu!?... Ei, ai să afli foarte curând. - E secret? - Nicidecum... Ia încearcă să ghicești! Poate...! Olga căzu un timp pe gânduri, căută cu asiduitate în sertarele memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse, nu reuși să creioneze portretul nici unui pretendent la mâna Inei. Ea nu era o fată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că-l înțelegi, că îl iubești cu toată ființa ta, că abia acum poezia lui are sens, iar noi te priveam prostiți și ziceam ca tine doar ca să nu te supărăm. Am aflat că l-ai vizitat, că aveați deja secrete împreună și că nu mai puteai să fii și cu noi în același timp. Așteptam nerăbdători să apară volumul, încrezători că ai reușit să-l vindeci pe Edi, dar pe plan editorial nu se petrecu nimic. Apăru în schimb Edi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o privire în casa ficțiunii prin geamul strâmt sau prin geamul larg, după cum vei dori tu. Personajele se vor perinda prin camere, își vor arunca priviri înțepătoare sau drăgăstoase, vor pune la cale aventuri, petreceri, își vor împărtăși păreri sau secrete, vezi mai sus, vor unelti unele împotriva altora, sau pur și simplu vor sta pe canapeaua cu cuvertură verde și vor medita asupra evenimentelor ce vor urma. Te aștepți ca în această seară Vera, la fel de tânără și de frumoasă, să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eu l-am cunoscut. Și încă de foarte mult timp, înainte ca dumneavoastră să-l fi întâlnit pentru prima oară. — Cum ați aflat? — Așa ceva nu se poate ascunde pentru multă vreme, se vede de la o poștă; iar el nu are secrete față de mine. — V-a spus el? — Cum spuneam, așa ceva se vede foarte ușor... Atunci pentru ce ați venit? — Să vă rog să nu-i mărturisiți nimic. Puteți să-l vizitați dacă doriți, dar să nu-i spuneți nimic, l-ar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tendință care este, totodată, un drept imanent al persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În societăți secrete, societăți funcționând la lumina zilei”. Gânditorul jurist relevă faptul istoric, că atât În secolul al XIX-lea cât și În secolul al XX-lea, organizații profesionale, În mod deosebit cele ale muncitorilor, sub diverse denumiri și sub diverse forme, „au
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu este și nu poate fi altceva decât media sau rezultatul unei lupte, adică expresia a ceea ce am putea numi «voință socială preponderentă»”. O anumită lipsa echilibrului dintre aspirațiile juridice insatisfăcute și recunoașterea acestora ar fi, după Del Vecchio, „resortul secret al oricărei dezvoltări istorice”. Nu se poate accepta ideea unui consimțământ general, perfect egal și unanim, căci desea aceasta Înseamnă, simplu, „Îndurare pasivă, supunere forțată sau absență a opunerii”. Toate guvernele au mizat pe această ambiguă „voință populară”. Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului de evaluare al realității politice ar putea fi arzătoare, dar o voce secretă a conștiinței noaste ne spune că această evaluare este posibilă, și că ea este chiar o datorie (Ă) Orice putere de Stat nu este - prin simplul fapt că există (istoricește) - legitimă mai presus de legile care emană de la Stat (și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să poposească în dormitor. Se așeză pe patul moale, rugându l pe Victor să ia loc lângă ea pentru că are de gând să-i facă o mărturisire importantă. Victor se conformă docil, așteptând ca Olga să i destăinuie marele ei secret. Cele câteva minute se scurseră în tăcere. Din întregul comportament al lui Victor se vedea că se află într o așteptare neliniștită. Văzând că răbdarea îi este pusă la încercare, că Olga își poartă cu dezinvoltură privirile pe obiectele ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în tainele cuprinse între cele două coperte depăși însă buna lui intenție. Mânate parcă de o nestăpânire ieșită de sub control, mâinile sale porniseră deja acțiunea. Începu să răsfoiască febril acest caiet în care nu era imposibil să găsească și lucruri secrete. Desluși însemnări lapidare ale Inei, datând încă de pe timpul școlarității. Cântărindu-l în mână, foiletând la repezeală paginile scrise, nu se putu abține să nu exclame: Măi să fie! soția mea a scris aici un adevărat roman. Curiozitatea de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai încet, totul dispare și se reașterne liniștea aceea surdă, care nu mai impresionează, pe nimeni, de mult, cu nimic. Liniștea continuiei mediocrități. Prima noapte de iubire, ultima de hărțuire Autoritățile de înalt rang, instituțiile de informații și ordine, serviciile secrete au ciulit urechile, brusc, de parcă le-ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Iar el i-a răspuns: avansez. Nu prea cu mare viteză, însă, totuși, pe loc nu stau. Dar ce faci? N-am zis? Avansez. A urmat încă o întâlnire. Tot mai avasezi? Oho, și încă cum! Dar, tot mai ții secret obiectivul asupra căruia te ai oprit și la a cărui înfăptuire zici că avansezi? Nu. Aș putea să ți-l divulg. Dacă, evident, dorești. Cum să nu doresc? Ard de nerăbdare! Iată-l: m-am hotărât să scriu un roman
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Asta-i tot.“ Până a ajunge să fie tranșant în opțiunile sale estetice, marele prozator iranian a citit mult și metodic din marea literatură a lumii, cu orizontul de așteptare al unui intelectual pentru care culturile orientale importante nu aveau secrete: un encicloped căutându-și contururi fulgurante în afara Iranului. E uimitor pentru noi, europenii, să constatăm ce univers referențial bogat și divers putea avea un scriitor iranian din perioada interbelică: Sartre, Zweig, Kafka, Colette, Maupassant, Cehov, Voltaire, Lamartine, Caldwell, Maugham, Th.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]