2,487 matches
-
lipsite de credință (cultura) religioasă sunt uniformizate și aduse la un numitor comun: urna de vot, productivitatea mare, goana după câștig, imoralitate, guma de mestecat." Ce opune Stelian Baboi acestei societăți condamnabile? O nesupunere pasivă. Respingerea Ispitei, care inseamnă tentație, seducție, atracție, încercare și răbdare, chiar dacă Ispita este o predestinare cerească. Cuprinzând foarte pe scurt o parte din numeroasele idei cuprinse în această carte (,,Menită să schimbe lumea din temelii"), personal nu găsesc panaceul capabil de această performanță. Dacă se apelează
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
să precizăm că în cazul lor această îndeletnicire are o răspândire foarte mare. Ea devine, în marea majoritate a situațiilor, o formă de a obține avantaje materiale și bănești. Mai trebuie să recunoaștem că în spatele acestor exerciții de manipulare și "seducție" se pot distinge și unele informații (credințe, ritualuri etc.) care se regăsesc și în culegerile de etnografie și folclor. Totuși, din cauza faptului că predomină elementul comercial și speculativ, este foarte greu de disociat între "comerțul cu iluzii" și tradițiile culturale
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nevoile spirituale, Înlesnire a contactului direct cu esențele. „Tăcerile cu valoare stilistică, tăcerile din punct de vedere literar expresive sînt totdeauna pline de Înțeles, chiar dacă Înțelesul se lasă greu tradus. Dificultatea descifrării - stimulatoare pentru receptor - poate fi Însoțită de oarecare seducție. Sensul tăcerii literare fiind conotativ, el se impune cu mai multă sau mai puțină claritate - numai În context, prin referire la situație.” Ca o firească Încheiere, cu privire la stilul eliptic putem afirma odată cu autoarea: „spunînd mai puțin, poți să spui mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cizmele rupte Ana Ruse gara de nord, frig - cîini și copii vagabonzi dorm Împreună Manuela Miga Și noi, pe urma copilului, trebuie să deplîngem sărăcia și suferințele lui anticipate sau viața lui de cîine. Prima ninsoare Își pierde candoarea, misterul, seducția și devine doar o amenințare mălăiață, iar copilul un adult panicat. Al doilea poem ar fi avut de cîștigat dacă Împreunnă era Înlocuit cu Îmbrățișați care, În loc să deplîngă soarta de cîine a copiilor, ar fi marcat o solidaritate empatică de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În cais. moșii de iarnă se duc precum babelepar fum În cais Maria Doina Leonte Dacă Însă citim poemul prin ligamentarea unor cuvinte, el devine: moșii de iarnă seduc precum babeleparfum În cais aceleași zile trecătoare rămîn totuși pline de seducție și de parfum, de diversitate și unicitate. Grupajul de poeme de mai jos aparținînd tot lui Dan Norea (ale cărui poeme valoroase au ilustrat expunerea anterioară) ne arată că tentativa de a uza de cuvinte cu două Înțelesuri poate rămîne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cine să mai angrenezi În marele și autenticul trafic? ticsind refugiul cu gluga trasă pe ochi - fulgi vin și se duc În ultimul vers se poate observa un ligament se duc. Pentru cei disponibili totuși, fulgii pot reprezenta o reală seducție. Între sensuri De vreun an, pe un fragment al ei, peluza lungă, Înierbată, dintre sensurile de mers, pe artera principală din Drumul Taberei, se bucură de cîteva pîlcuri de vreo 4-5 mesteceni. În această primăvara Întîrziată, mestecenii mi-au atras
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
două momente. Prima parte este aceea În care copilul este hipnotizat de conținutul desagii și ahtiat de darurile care se pot ivi din ea. Și este dispus la orice compromis atîta timp cît conținutul ei nu este epuizat. Odată isprăvită seducția, copilul este dispus să l deconspire pe moș, recunoscîndu-l ghiduș pe bunic. A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adevărat performantă, sunt (de)construite, într-un mod elevat, un tipar discursiv aparte, o logică a expresivității textuale, după cum sunt formulate căile unei comunicări maximale specifice gazetăriei pamfletare. Toate acestea sunt articulate de Minodora Sălcudean în economia unui ceremonial de seducție și a unor mecanisme de persuasiune, ambele omologate sub sigla inconfundabilă a unei strategii discursive pe care scrie: "S. A. P. (Societatea pe Acțiuni Polemice) Tudor Arghezi". Ion DUR 1. Preliminarii Colocviul dedicat lui Arghezi la începutul verii 20051, prilejuit, desigur
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pentru că orientări moderne precum poetica sau semiotica narativă au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă interdisciplinară de abordare, avertizând, din start, că "nu reduce discursul literar la ficțiune, la expresivitatea limbajului, la ambiguitățile și la seducția pe care subversiunea textuală o exercită asupra teoreticienilor"4. Asimilându-le însă, le integrează unei metodologii de ansamblu pe care și-a dorit-o aplicabilă "prozei de idei" în general. În ceea ce ne privește, am găsit extrem de util demersul său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
jurnalistică, evident, contextualizată, constituie oricând o provocare intelectuală și o delectare estetică. În viziunea Ștefaniei Mincu, acest receptor imponderabil se situează, la modul ideal, pe același nivel empatic cu autorul discursului, conștient permanent că este atras într-un joc al seducției: "... el e pur și simplu siderat, rămâne fără replică. Ceea ce urmărește Arghezi nu e să cucerească aprobarea rațională a cuiva, ci să înfrângă rezistențele receptorului, să-l facă să capituleze necondiționat, trăind această capitulare ca pe o victorie personală". E
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a dat crezare ochilor, șarpele a fermecat-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să tremuri, să salivezi, să plângi, să ai erecție, să vomiți, să te hotărăști, să cumperi cutare mașină, să-l alegi pe cutare candidat, și nu pe altul etc. Enigmatică trivialitate. Publicitatea comercială este criticată pentru acțiunea ei, descrisă drept seducție, pervertire, intimidare, poluare, ocupație, condiționare etc., pe baza unei petiții de principiu rareori explicate, aceea că ar avea cu adevărat o acțiune asupra publicului. Publifobii și publifilii împărtășesc măcar această presupoziție. Și fiecare se comportă ca și cum ar fi adevărată. Niciun
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar fi excluse. Niciodată până acum atâția cetățeni n-au participat la viața publică, n-au fost informați, nu s-au exprimat și n-au votat într-un mod atât de egalitar" (ibidem). Se adaugă că, tocmai devenind spectacol și seducție, politica a devenit mai puțin elitistă, mai atrăgătoare pentru un număr mai mare de oameni simpli. Că, fără televiziune, alegătorul mediu, care nu mai citește, n-ar ști nimic despre programele și partidele concurente. Se vor lăuda, de asemenea, efectele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
am pășit într-o epocă în care aceste "-isme" metanarative nu ne mai spun nimic, că am trecut, cu alte cuvinte, într-o zonă temporală "fără de ideologie", dezideologizată, este în sine una ideologică. Există, fără putință de tăgadă, o anumită seducție a ideologiei, o anumită tentație spre ideologizare în orice discurs care se plasează în cadrele maniheismului teoretic. Din acest punct de vedere, ne aflăm în situația de a accepta că o discuție despre ideologie este una care implică un anumit
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
îndeplinește criteriile necesare de științificitate care să-i permită accesul la un adevăr obiectiv. În acest cadru, a fost discutat mai ales cazul diferențelor existente între științele naturii și științele sociale. Într-o interpretare radicală, numai științele naturale pot evita seducția ideologică, lucru de care științele sociale nu sunt capabile. În al doilea rând, există o viziune potrivit căreia înseși științele naturii sunt atrase în "capcana" ideologiei, considerându-se că și acestea își fundamentează cunoașterea în funcție de un anumit mediu ce-și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
negativă acceptând însă în mod implicit prezența ideologiei ca modalitate de legitimare a interesului comunitar și, în baza acestuia, a credinței despre ceea ce este "bine" pentru membrii ei la fel de bine se poate reproșa utopiei, fie aceasta și una liberală, periculozitatea seducției politice pe care o degajă. Utopia legitimează inexistentul, inducând ideea unei integrări într-o societate promisă care este contrapusă celei actuale, în vreme ce ideologia își poate depăși semnificația negativă prin legitimarea intereselor comunității prezente și prin integrarea neforțată a membrilor acesteia
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de altă parte, relația dintre ideologie și fenomenul dominației este, de asemenea, pusă în lumină, prin referire la ordinea democratică predominantă în societățile occidentale, scopul fiind acela de a înțelege modul în care acestea au fost instituite și prezervate în pofida "seducției" exercitate, pe parcursul secolului al XX-lea, de promisiunile mesianice specifice gândirii totalitare, fie aceasta de dreapta sau de stânga. Rolul ideologiei ca justificare-legitimare a tipului democratic de organizare socio-politică poate fi astfel clarificat, ceea ce apare ca o contribuție la explicarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
viitorului, prin antiintelectualism și, nu în ultimul rând, prin supremația experienței 414. Și totuși, chiar și în aceste condiții, putem vorbi, în cazul conservatorismului, despre un model de raționalitate în măsura în care înțelegem că e vorba de atitudinea rațională de a refuza seducția proiecțiilor utopice, a căror calitate de a fi produse ale minții umane reclamă la fel de utopica necesitate de a fi recunoscute ca infailibile. Trecută în registrul teoriei politice contemporane, problema raționalității în politică nu se referă, în primul rând, la modul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
situația de a chestiona statutul cunoașterii umane ca atare. Aceasta din urmă este abordată în sens larg, din diferite perspective, în măsura în care, așa cum am specificat, gândirea postmodernă nu este unitară nici măcar atunci când, urmărind să deconstruiască "metanarațiunile" modernității, nu rezistă ea însăși seducției de a produce astfel de narațiuni totalizatoare. O asemenea situare face ca postmodernitatea să fie marcată, la rândul său, de ambiguitate, din moment ce există concepții care subliniază ruptura de modernitate și viziuni care plasează postmodernitatea în continuarea acesteia. În orice caz
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoria postmodernă a preluat-o, reiterând-o la sfârșitul secolului al XX-lea sub forma "sfârșitului istoriei"446, i se datorează, fără doar și poate, teoreticianului social și politic american Daniel Bell. Interesat, la rândul său, de poziționarea intelectualilor în raport cu seducția exercitată de ideologie, Bell încearcă să surprindă, într-o "frescă" a dezbaterilor din spațiul social american, modul în care s-a ajuns la "epuizarea ideilor politice în anii '50". În mod evident, gânditorul american se referă la ideile politice ale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proiect încadrabil în tiparele utopianismului de tip istoricist prezumtiv deținător al legilor raționale de evoluție istorică spre un scop predeterminat Daniel Bell responsabilizează ideologia pentru astfel de proiecții și consideră că acest lucru atrage în mod automat eliberarea utopiei de seducția imaginară pe care o implică dimensiunea "fantastică" a unei astfel de gândiri. Problema pe care o ridică însă gândirea de tip utopic, și pe care am detaliat-o în cel de-al doilea capitol al acestei cărți, nu este astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
decât o afacere de regie. Nu există nicăieri, în Poetica, o analiză a jocului actorului. Teatrul de text își ajunge lui însuși, fără să mai aibă nevoie să recurgă la artificiile reprezentației. "Cât despre spectacol, care exercită cea mai mare seducție, este în totalitate străin artei și nu are nimic de-a face cu poetica, căci tragedia își realizează finalitatea chiar fără concurs și fără actori. Mai mult, pentru execuția tehnică a spectacolului, arta fabricantului de accesorii este mai hotărâtoare decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și parțialitatea interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tip de "sfertodoct" este naratorul din romanul lui Mircea Horia Simionescu Învățături pentru Delfin, care, angajat de către un escroc să-i redacteze o biografie romanțată, își întocmește în prealabil un dicționar de clișee critice erudite: paternitate (a ideilor), diacronie, inedit, seducția și recurența (tot a ideilor), metrica, ritmul interior, benefic, teluric, precoce, calinerie, distilare, cazon, concretețe, ideație (a ideilor), consecuția și paradigma, desigur pe alfabet, pentru a le putea găsi repede, judicios. Vine vorba de ceva, de o producție, de-un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]