2,115 matches
-
se pot asocia acțiuni specifice preluate dintr-unul sau altul din domeniile conceptual-filosofice mai sus menționate: ontologic, epistemologic, axiologic, praxiologic. O situație specială o întîlnim în cazul limbajului autoreferențial, capabil să denumească actul însuși al interpretării teoretice (hermeneutice sau/și semiotice), prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di)simula, a cod(ific)a etc. Totodată, un ansamblu de sintagme semantic motivate exprimă într-o manieră plastică ideea înșelăciunii aplicate: "a duce cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea mai bună și cea mai rea "hrană" din lume? Vom înțelege din acest context de ce Rappaport a definit minciunile drept "progeniturile bastarde ale simbolurilor". Poate tocmai de la acest exemplu a pornit Umberto Eco, cînd în reprezentativul său Tratat de semiotică a echilibrat elogiul adus cuvîntului-semn printr-o afirmație aparent peiorativă: minciuna este prezentă pretutindeni unde semnele ei cuvintele își fac simțite puterea. Căci, potrivit reputatului semiotician, limbajul este o formă indirectă de a fi a minciunii, avînd în vedere că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de la semiafirmarea adevărului ("Nu am mîncat biscuiții", spune cu voce tare copilul, pentru ca în sinea lui să completeze: "Nu în această dimineață.") pînă la acoperirea adevărului prin tăcere ("Nu v-am spus, pentru că nu m-ați întrebat.") etc. Dezvoltarea unei semiotici a limbajului (implicit a formelor sale "mincinoase", exprimate prin sugestie, confuzie, deturnare, ambiguizare, licență, substituție, semiafirmare, tăcere etc.) urmează a constitui, însă, subiectul unei lucrări de sine stătătoare. Deocamdată, în cadrul de față nu am făcut altceva decît să reactivăm un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Herseni,1975:126], putem desprinde o importantă sugestie metodologică din exercițiul mai sus sintetizat: urmărind "funcțiile disfuncționale" ale limbajului verbal am dat implicit seama de corelația care există între aceste funcții și elementele structurale (cine, ce, cum... ?) care definesc hexada semiotică a "comunicării mincinoase"25. Cunoscînd natura structural-funcțională a acestei semioze, putem înțelege de ce actul "căderii" este de fapt responsabil pentru confruntarea omului cu mult vehiculatul "paradox al mincinosului"26; căci, dacă prin "gena adamică" omului îi este hărăzit să înșele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a minți și contextul în care ele se manifestă își asumă un canal specific prin care minciunile sînt transmise către beneficiar. La întrebarea PE CE CALE pot fi emise și receptate mesajele mincinoase ar trebui să răspundem în termeni semiotici: pe calea diferitelor categorii de semne pe care omul le activează în procesele de comunicare. În esență, aceste canale sînt specifice celor două categorii de limbaje majore: limbajul natural (verbal și nonverbal), pe de o parte, limbajul artificial (logico-matematic, tehnico-științific
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuna este ținută ascunsă de autorul ei. O vorbă înțeleaptă, desprinsă dintr-o milenară experiență, ne avertizează că pînă la urmă adevărul iese la iveală, minciunile fiind date în vileag. Scenariul biblic reprezintă cel dintîi elocvent exemplu în acest sens. Semiotica este aceea care vine în ajutorul căutătorului de adevăr; căci, chiar dacă nu răzbate direct pînă la suprafața cunoașterii, minciuna poate fi dezvăluită prin intermediul semnelor sale. Maniera în care punerea în evidență a falsului se realizează este specifică fiecărui domeniu de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că tot ceea nu se poate valida ca adevăr printr-una sau mai multe din metodele mai sus menționate intră în mod firesc în categoria falsului, deci a minciunii 27. O dată mai mult, avem prilejul de a acredita virtuțile metodei semiotice într-o interpretare a semnelor (mincinoase inclusiv) deosebită de a oricărei alte discipline: • analiza structurală, urmărind relația dintre semnificant și semnificat, dintre structura de suprafață și cea de profunzime a minciunii, în măsură să explice mecanismele unei "gramatici generatoare" a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau a grafului semiotic, cadru metodologic pe care studiul de față îl valorifică efectiv. Ne facem datoria să precizăm că toate aceste modalități analitice se regăsesc mai amplu sau mai puțin amplu angajate în redefinirea dimensiunilor ascunse ale minciunii. Căci, semiotica reprezintă, pe de o parte, arta de descoperi ce se ascunde dincolo de aparența semnelor; iar după semnele minciunii, desigur că în mod obișnuit doar o minciună se poate ascunde (să nu uităm, totuși, situațiile în care dincolo de prezumția minciunii descoperim
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
desigur că în mod obișnuit doar o minciună se poate ascunde (să nu uităm, totuși, situațiile în care dincolo de prezumția minciunii descoperim un adevăr, respectiv pe cele în care "adevărul este cea mai bună minciună"). Pe de altă parte, însă, semiotica mai reprezintă și un limbaj unificator (metodologic) pentru alte tipuri de discurs (limbaje) pentru care semnele (minciunii) sînt relevante. Spre exemplu, minciuna se concretizează prin următoarele categorii de semne (de semnificanți, de fapt): biofizice (înroșire, tahicardie, creșterea temperaturii, transpirație etc.
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Socrate încerca să își învețe semenii: "Cunoașteți-vă pe voi înșivă și veți cunoaște universul". O atare intenție pune la lucru, în alți termeni decît J. A. Barnes o face, virtuțile analizei sociologice combinate cu cele ale metodei hermeneutice și semiotice. • Pe de altă parte, încercarea pe care o supunem atenției este amăgitoare, întrucît nu răspunde decît parțial imperativului obiectivității, principiului de a nu denatura limbajul-obiect avut în vedere; căci, cel puțin două motive împiedică o atare obiectivitate să se manifeste
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel puțin două motive împiedică o atare obiectivitate să se manifeste: orice lectură a unui text, orice interpretare a lui, introduce un element de "subiectivitate mincinoasă", de deformare a conținutului cercetat, deformare imposibil de evitat datorită nesuprapunerii depline a codurilor semiotice ale persoanelor direct implicate: ale emitentului-receptorului, în primul rînd, respectiv ale observatorului, în calitate de "suprareceptor", în al doilea rînd; utilizarea limbajului pentru asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în măsură abordeze problematica minciunii într-o manieră inedită, mai cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin utilizarea orientativului: Spre o sociologie a minciunii", intenția și posibilitatea de a include perspectiva particulară a sociologiei (prea puțin urmărită de specialiști) în aceea mai generală oferită de utilizarea metodologiei semiotice (și implicit hermeneutice). Dezvoltarea obiectivelor mai sus menționate ar fi impus fiind totuși vorba de o lucrare cu caracter științific utilizarea unui adecvat stil "academic". În pofida unei atare constrîngeri formale, trebuie să mărturisim că preferința pentru un stil mai puțin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simte mai mult sau mai puțin responsabil. În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții prezentate etc. În pofida acestor puncte critice, sperăm totuși ca studiul pe care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el actualmente este, ci prin acel "altceva" în care l-ar putea transforma eventualele dezvoltări ulterioare. O singură sugestie ne îngăduim în acest sens: considerăm că prin combinarea metodologiei semiotice deja conturate cu metoda "monografiei polare", pe care am dezvoltat-o într-un alt context presupunînd punerea "față în față" a ideal-tipului pozitiv (stimulator) și a ideal-tipului negativ (inhibitor) de semioză ("mincinoasă") [Stănciulescu, 1994:170-176] ar permite elaborarea unor strategii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
explicativ al limbii române, Editura Academiei, București, 1975. Damaschin, Ioan, Dogmatica, Editura Scripta, București, 1993. Dima, Teodor, Explicație și înțelegere, volumul 2, Editura Graphix, Iași, 1994. Drăghicescu, Dumitru, Din psihologia poporului român, f.e., București, 1907. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Editura Științifică, București, 1982. Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. Ficeac, Bogdan, Biografia unui sistem totalitar, Postfață la: Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, București, 1996. Florian, Mircea, Recesivitatea ca structură a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1990. Stănciulescu, Traian D., Viață înaintea vieții?, Editura Timpuri / Intercontempress, Deva / București, 1991. Stănciulescu, T. D., Orizonturi metodologice ale stimulării și educării creativității, în: Petru Ioan (coordonator), Logică și educație, Editura Junimea, Iași, 1994. Stănciulescu, Traian D., Miturile creației lecturi semiotice, Editura Performantica, Iași, 1995. Stănciulescu, Traian D., Fundamente ontogenetice ale "limbajului creativ". Limbajul verbal, de la competență la performanță, în: V. Belous, T. D, Stănciulescu, H. Teodorescu, O. Ungureanu, Performantica. Interferențe, sinergii, confluențe, Editura Performantica, Iași, 1996. Stăniloae, Dumitru, Viața și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reușim să distingem prezența adevărului în anumite mesaje. Ținînd cont de faptul că relația între semn și referent are un caracter arbitrar, Eco (1976:7, 58-59) propune ca "definiția unei "teorii a minciunii" să fie considerată un program cuprinzător în cadrul semioticii generale". Avînd în vedere interdependența dintre conceptele de adevăr și minciună, atenția considerabilă pe care Habermas și alți membri ai școlii de la Frankfurt au acordat-o conceptului de adevăr pare disproporționată comparativ cu absența oricărui fel de atenție critică ce
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1989. Whose keeper? Social science and moral obligation. Berkeley: University of California Press [108]. Wolozin, Harold 1974. Lying and economic dogma. Review of Existential Psychology and Psychiatry 13:196-203 [197]. Woodbury, Hanni 1984. The strategic use of questions in court. Semiotica 48:197-228 [164]. Yerkes, Robert Mearms, și Berry, Charles S. 1909. The association reaction method of mental diagnosis (Tatbestandsdiagnostik). American Journal of Psychology 20:22-37 [191]. Young, Wayland, al Doilea Baron Kennet 1963. The Profumo affair: aspects of conservatism (Penguin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o atare lectură ar fi marcată, de la bun început, de pervertirea sensurilor originare pe care a generat-o transformarea vechii limbi rostite (în care Cuvîntul Domnului a fost revelat) în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei mai dezvoltate "semiotici a minciunii". 26 Să ne amintim de întrebarea filosofului grec Eubulide: Cînd spun "Eu mint acum", mint sau nu?" 27 O anumită distincție între eroare (fals) și minciună trebuie realizată. Dacă falsul este raportat prin excelența categoriei de adevăr logic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de comunicare (mincinoasă), întrucît reduce la șase numărul de parametri prin care aceasta este descrisă. O mai complexă analiză îngăduie utilizarea grafului semiotic, care asociază într-o succesiune diacronică un număr oricît de mare de parametri structurali, relaționați conform funcțiilor semiotice îndeplinite [Stănciulescu, 1995: 67-69]. * În limba engleză, verbul "a minți" este omonim verbului "a sta întins", ambele avînd aceeași reprezentare ortografică și fonetică: to lie (n. t.). * Joc de cuvinte: în cifre romane, 51 devine LI, completînd cuvîntul liar (mincinos
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de rescriere. În topografia critică actuală, C.-P. identifică patru dintre direcțiile sale fertile: critica orientată spre activarea cititorului (reader-reponse criticism); deconstrucția de inspirație galică, patentată metodologic peste Ocean; critica de orientare feministă; în fine, lectura care uzează de grila semioticii culturale pe linia Bahtin sau Foucault. Evaluându-le comparativ, autorul observă că prima - în pofida extensiei și a armăturii teoretice de care dispune - nu reușește, cel puțin deocamdată, să racordeze semnificativ convențiile de lectură cu factorii sociali și instituționali pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence M. Porter, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „Yearbook of Comparative and General Literature”, 1993, 41; Horst Rurhrof, The Hidden Telos: Hermeneutics in Critical Rewriting, „Semiotica”, 1994, 69-93; Ileana Alexandra Orlich, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „The International Fiction Review”, 1994, 1-2; Mihai Spăriosu, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „The Canadian Review of Comparative Literature”, 1995, 2; Monica Spiridon, Postmodernismul românesc sau Strategiile alternativei, RL, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
În seria ȘTIINȚELE LIMBAJULUI au mai apărut: (selectiv) Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau Argumentarea publicitară, Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme Condensarea lexico-semantică, Emil Suciu Discursul literar, Dominique Maingueneau Discursul repetat, Cristinel Munteanu Elemente de filozofia limbii, Ioan Oprea Inițiere în semiotica generală, Jean-Marie Klinkenberg Lingvistica textuală, Jean-Michel Adam Lingvistică generală, semiotică, mentalități, Mariana Neț Lingvistica pentru textul literar, Dominique Maingueneau Periferia textului, Philippe Lane Pragmatica discursului, Jacques Moeschler Pragmatica pentru discursul literar, Dominique Maingueneau Sintaxa limbii române actuale, Rodica Nagy Teoria
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]