9,449 matches
-
deschise o serie de probleme, revelatoare pentru statutul controversat și nedefinit al grupului. Se poate vorbi Într-adevăr despre o elită Într-o societate care tinde spre eliminarea diferențelor dintre clasele sociale? A lua drept obiect de studiu elită nu semnifică adoptarea unui principiu a priori „elitist”? Discursul de tip marxist-leninist a avut Întotdeauna În vedere doar avangardă de clasă, ale cărei legături cu clasa de origine trebuiau menținute cu preț: „ruperea de mase”, manifestările de „elitism”, „sectarismul”, „birocrația” de partid
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
un efect al destalinizării: cel de condamnare a violenței autodistrugătoare a lui Stalin, practicată Împotriva propriului partid, dar și de organizare a proceselor intelectuale „neostaliniste”, care aveau să pună capăt reformelor. Impunerea În procesele ideologice a „cadrelor intelectuale” (activiștii filosofi) semnifică dispariția intelectualului militant, a cărui formă desăvârșită fusese cea consacrată de partidele comuniste, conducând la conturarea unei figuri alternative, afirmate În deceniile următoare, intelectualul disident. Consacrarea academică a școlilor de partid după 1945 coincide cronologic cu primele tentative de destalinizare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
an a unei legi (187) pentru «accesul la propriul dosar personal și deconspirarea Securității că poliție politică». Această lege trebuia să favorizeze accesul la fostele dosare ale serviciilor secrete pentru persoanele implicate și pentru cercetători. Deconspirarea, cuvânt rar În română, semnifică un act de neutralizare a unei conspirații, În cazul de față cea a poliției politice și agenților săi acoperiți, În particular informatorii. Persoanele recunoscute vinovate de a fi efectuat vreo activitate de poliție politică nu mai pot să candideze la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară” semnifică universul construit pe principiul luminii, „dulcele foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru. Poeta caută
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
De altfel, punerea în evidență a situației ambivalențiale s-a făcut analizându-se mai îndeaproape răspunsurile aflate în zona „zero” sau în apropierea ei, deci la mijlocul intervalului dintre cei doi poli. S-a constatat că multe dintre atare răspunsuri nu semnifică indiferența, neutralitatea sau necunoașterea unui obiect atitudinal, ci cumva o medie a aprecierilor simultan negative și pozitive față de acesta ale aceluiași individ. De aceea, pentru a caracteriza conținutul ambivalenței ca fiind radical altceva comparativ cu alte motive ce determină răspunsuri
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vegetației). Este evident însă că opțiunea ar fi putut să fie una contrară celei actuale, verdele să oprească la semafor, iar roșul să permită trecerea. Însă Lévi-Strauss spune că, în acest caz, roșul ar fi fost perceput ca element ce semnifică oferirea de căldură și comunicare, iar verdele ar fi fost asociat cu răceala; concluzia este că totuși culorile nu s-ar fi inversat pur și simplu. În această viziune, chiar dacă alegerea semnului este arbitrară, semnele își vor păstra o valoare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o lipsă a inhibiției, evidențiind dorința de schimbare, centrarea pe investigație și productivitate; - cafeniu/maro - văzut ca un amestec între roșu și galben are ceva din fiecare - reprezintă rădăcinile persoanei, securitatea căminului și a familiei acesteia. Centrat pe corp, el semnifică nevoia de confort (unele studii indică faptul că era culoarea preferată după cel de-al doilea război mondial - și putem înțelege de ce, oamenii își pierduseră familiile și locuințele și nevoia de stabilitate în viața fiecăruia devenise primordială pentru multe dintre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
naivă” în genere), etalon de moralitate sau polytropos capabil să surprindă diversitatea condiției umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment, care apare în Vat. Gr. 2022. El este introdus în manuscris cu mențiunea că e extras „din al 17-lea logos (=omilie?) care vorbește despre Facere”: această expresie nu semnifică neapărat că autorul manuscrisului ar cunoaște cel puțin 17 omilii ale lui Macarie dedicate Facerii, ci vrea să spună că, dintr-o serie de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-o a pus în această podoaba o parte din sufletul, visele și speranțele sale. V-ați întrebat vreodată de unde poate izvorî atâta frumusețe dacă nu dintr-un suflet prea plin de frumos? Întoarcerea această către minunea care este ia românească semnifică spiritualitate și continuitate. Copiii români născuți pe meleaguri străine nu pot intui sau conștientiza la prima vedere acest lucru, cu toate acestea, tinerele generații trebuie direcționate către trecut și frumos! Avem datoria să învățăm tinerii despre istoria și frumusețea din
IA ROMÂNEASCĂ ÎN ZIUA DE SÂNZIENE, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381287_a_382616]
-
vieții: intoxicarea, aproape mortală, cu o substanță opiacee. Moartea, o problemă a celorlalți, devine o prezență directă, copleșitoare și, în răsturnarea de orizont survenită, a căuta un răspuns la problema morții echivalează cu a da vieții o noimă: scrierea cărții semnifică depășirea impasului. Thanatos este, deopotrivă, și fructul unui climat spiritual frisonant, chiar dacă autorul acceptă sau nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are revelația divinității. Tipărind cartea, S. împărtășea gustul epocii pentru romanul baroc, alegoric și satiric, ce relua tema inițierii unui ingenuu de către un înțelept. Repere bibliografice: Melchisedec
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la Neptun, un act afirmat împotriva curentului oficial. Elaborată în tradiția călinesciană (viața și opera), paralel cu îngrijirea seriei Scrieri ale marelui critic (I-IX, 1969-1982), monografia lui S. semnifică tentativa restabilirii unei ierarhii valorice reale în perspectiva istorică a secolului al XX-lea românesc și, cu toate eschivele sau rostirile neduse până la capăt, fixează o dată importantă într-o primă etapă de „revizuiri”. Împlinirea acestui proces o realizează criticul în
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
vechi, proiect ambițios, realizat cu răbdare de-a lungul anilor, este masivul studiu Ficțiunea jurnalului intim (I-III, 2001), carte importantă nu numai în bibliografia autorului, ci și în peisajul general al criticii literare. Conținutul specific al fiecărui volum e semnificat sintetic de titlu. Primul tom, intitulat Există o poetică a jurnalului?, examinează pe larg - teoretic și demonstrativ - chestiunea enunțată. Al doilea, Intimismul european, investighează cu armele criticii literare scrierile diaristice - intime, subiective, confesive - a peste douăzeci de autori iluștri ori
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
prilejuită de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o primă fază, Irineu își caracterizează personajul ca <ϑ∴2γ≅Η și <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η. La Sfinții Părinți, ambii termeni sunt aproape sinonimi, având un sens strict negativ. Într‑adevăr, într‑o mentalitate de tip politeist, termenul <ϑ∴2γ≅Η semnifică cel mai adesea „asemănător lui Dumnezeu”, referindu‑se la un erou, la un individ ieșit din comun (la Homer, de exemplu, Il. 1, 264; 3, 186; 4, 88; 5, 168; 12, 408; Od. 1, 70; 3, 414; 4, 571). În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
latină), înseamnă „bărbatul (soțul) rămas fără soție (prin moarte sau divorț) care nu s-a mai căsătorit”: „Sunt fetele unui frate al ei [...] de mai mulți ani acum văduv” (L. Slavici). La fel, văduvă - cu dublă folosire, substantivală și adjectivală - semnifică o „femeie rămasă fără bărbat (prin moarte sau divorț)2: „Mă vede că-s o văduvă sărmană” (I. Creangă). Prin dispariția soțului (sau a soției) de facto sau de jure - „prin moarte sau despărțenie” definea semantismul cuvintelor văduv, văduvă Lazăr
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava), respectând acea scară a culorilor ce semnifica o ierarhie, veșmintele Doamnelor erau impunătoare. Pe epitrahilul brodat cu fir de aur și mătase - lucrat între anii 1421 și 1432, când Vodă Alexandru cel Bun era însurat cu Marina - fost la Mănăstirea Bistrița și ajuns la Mănăstirea rusească Staraia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tenebrele și suferința, cu misterul și moartea 119. Neavând nimic activ în esența sa120 (un specialist francez în simbolistică îl găsea chiar „onest”121, acordându-i o funcție fundamentală într-o organizare cromatică bipolară), negrul a fost socotit culoarea care semnifică îndepărtarea de lume, refuzul oricărei deșertăciuni. Călugării se îmbrăcă în negru, fiindcă negrul este (și pentru Apus, începând din veacul al XII-lea, dar și pentru Răsărit) „culoarea umilinței, și a penitenței”122, a căinței, culoarea monastică - adică - prin excelență
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și surumanului și văduvei. Și vor grăi tot poporul: «Fie!Ț”). Montarea sintagmei „văduvele și orfanii” într-un blestem evoca moartea, era o amenințare cu moartea - ca o pedeapsă ce cuprinde și partea fizică, și pe cea spirituală -, o moarte semnificată prin urmările de o evidentă gravitate, culpabilul ucis urmând să-și proiecteze soția și urmașii într-o stare de precaritate („să-i fie feciorii rămași săraci - cu sensul de «orfaniț - și muiarea lui văduo...”) de toți deplânsă. Mortalitatea („Printr-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
chiar și una care adună „tălmăciri occidentale” și „tălmăciri orientale”500). Iarăși o excepție: Micul dicționar... al Veronicăi Tamaș crede că dacă te visezi fiind văduvă (vădană), toate dorințele îți vor fi îndeplinite. La fel, prezența unei văduve în vis semnifică o neîntârziată „căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile descendente Am zăbovit, în două din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere asupra Iadului, loc certificat al supliciilor și al acelei „geografii subpământene”, parte a acelei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă și să ajute persoana aflată În suferință. Salvarea nu este numai o reparație morală, ci și un act psihoterapeutic. A fi alături de cel În suferință semnifică nu numai un ajutor, un suport moral, ci și certitudinea restaurării sale. Prin aceasta, Psihologia Morală aduce o importantă contribuție În sfera disciplinelor psihologice, adâncind cunoașterea persoanei umane, a vieții sale interioare, luând ca element principal de referință valoarea morală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contribuțiile lor la constituirea Psihologiei Morale. Religia este una dintre sursele importante ale Psihologiei Morale. Elementul care constituie tema centrală, atât În sfera religiei, cât și În cea a Psihologiei Morale, este reprezentat de iubire. Iubirea, ca virtute creștină fundamentală, semnifică apropierea dintre oameni, o apropiere sufletească, interioară, o dăruire reciprocă, dezinteresată. Cel mai important aspect este legat de iubirea aproapelui, care este nu numai virtute morală, ci și atitudine sufletească. Ea atinge plenitudinea În iubirea dintre persoana umană și persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletești primare, devin ulterior „morale”, prin valorizarea intențiilor și funcțiilor acestora În raporturile dintre persoane. R. Le Senne afirmă că virtutea axială este curajul, care asociază energia cu voința, ca procese psihice. Cuvântul virtute (de la latinescul vir, -is = bărbat, bărbățieă semnifică, În primul rând, forța morală a unui om În fața pericolului și a nenorocirii sau, altfel spus, curajul. În felul acesta, R. Le Senne identifică curajul cu sentimentul moral, afirmând că „orice dispoziție umană devine morală din momentul În care ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fundamentală, ca dat psihologic și moral, a persoanei umane este starea de echilibru sufletesc. Aceasta este resimțită ca o stare de bine interior, ca o mulțumire sau ca o satisfacție care procură plăcere și optimism, confort și siguranță. Echilibrul sufletesc semnifică starea de echitimie. A fi egal. A fi egal cu tine Însuți, dar În același timp a fi egal În raport cu lumea, cu ceilalți, cu modelul sociocultural admis. Echilibrul sufletesc este o formă a dreptei măsuri, a cumpătării. El este un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]