50,569 matches
-
scăpat cu viață.” Exilul a însemnat pentru Rege multă durere - „Deși mulți cred că a nu fi lăsat să intri înapoi în țara ta este mai ușor de suportat decât a nu fi lăsat să pleci, aceasta nu este adevărat. Sentimentul de lipsă de putere și de libertate este asociat ambelor situații.” Regele Mihai și Principesa Ana de Bourbon Parma se cunoscuseră și se îndrăgostiseră la căsătoria din Londra a Prințesei Elisabeta și a Prințului Filip din 1947. S-au căsătorit
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât, și acesta, dintr-o frică de realitate: „Singurătatea se naște/ la marginea patului/ poartă nume de privighetori/ îngropate cu capul în jos/ îmbolnăvește apa de băut/ cu strictețea perversă/ a luminii din nord;/ ascultă bătăile inimii/ și pleacă
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
află în multe variante tematice, încât o redenumire a lor se poate face doar după primul vers. Deocamdată, le lăsăm intangibile! Can tabilitatea lor ne obligă să subscriem încadrărilor operate de autoare a cărții: "litanii, doine, rugăciuni". Pentru Cezar Ivănescu, sentimentele autentice și, totodată, originale pentru poeții înnăscuți, sunt iubirea și moartea. Termeni prin definiție abstracți, imposibil de a fi vreodată cuantificabili, sunt văzuți de Cezar Ivănescu ca adevărate ființe naturale. Ele se comportă... omenește, concomitent și supranatural prin imaginarul indus
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni este urmașa unor activiști de stânga, învinși/executați de forțe obscure. Moartea asistată este tot o problemă de politică socială - în Antimetafizica, la urma
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
contract al apartenenței la Uniune. Acesta va trebui să respecte trei condiții aproape imposibil de îndeplinit concomitent: să rezolve criza, să prevină o criză viitoare și să mulțumească cea mai mare parte a statelor membre”. Bursa: Summit-ul UE starneste sentimente contradictorii ”Summit-ul liderilor europeni de la Bruxelles, programat pentru zilele de 8-9 decembrie, și al cărui subiect principal este propunerea franco-germană a unei uniuni fiscale menite să stabilească rigori mai stricte pentru bugetele naționale, stârnește reacții opuse, atât în cadrul statelor
Europa sub asediul ratingului () [Corola-journal/Journalistic/24268_a_25593]
-
D Lestine iterare • Legile fizicii sunt valabile și pentru sentimente... • Zvonurile bune se răspândesc repede... Cele rele Dar cine mai ține minte legile fizicii? se propagă fulgerător. • Important e să fii pe fază când se schimbă roata • Moartea e pedeapsa celor care se nasc (Getta (citat). Berghoff). • Doi care nu
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
cîștig de cauză se numește babilonie: confuzie în gîndire, amestec între specii, metisaj între indivizi, ștergerea diferențelor. O promiscuitate generală în numele egalității. A patra trăsătură e că pedala pe care apasă Diavolul spre a-și subjuga victimele poartă numele vanității. Sentimentul prin care ne îndrăcim e orgoliul, iar efectele lui se petrec pe ascuns și pe nesimțite, tocmai de aceea dracului îi surîde întunericul și actele sv`rșite în incinta culiselor. Un energumen de vibrație joasă care te excită fără să
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
decât mineriadele anilor ‘90. Ar fi trist pentru destinul dumneavoastră istoric să rămâneți în amintirea românilor că Marele Hingher! Și cum știm că timpul dumneavoastră este prețios, nu mai abuzam de el cu cuvinte, ci sperăm să vă invadam cu sentimente nobile și va mai spunem doar atât : am semnat acest apel către dumneavoastră azi, 1 decembrie, Ziua Națională a României, sperând toți cei care îl semnăm, dar și mulți alți cetățeni ai acestei țări, că nu ne veți umbri mândria
Apelul personalităţilor către Băsescu pentru salvarea maidanezilor. Vezi aici semnatarii () [Corola-journal/Journalistic/24311_a_25636]
-
își asumă valorile ei, nici statul maghiar și nici reprezentanții minorității maghiare din România nu au condamnat aceste bestiale masacre, nu și-au exprimat regretul față de acestea. Sper, domnule Blaga și domnule Boc, că veți da curs acestui apel cu sentimentul celor care s-au născut pe teritoriul smuls României și cedat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena impus în 1940 de Hitler la cererea lui Horthy. „Cine își uită trecutul, e condamnat să-l repete” a spus filosoful spaniol Santayana
Apel la Blaga, Boc şi Anastase de Ziua Naţională () [Corola-journal/Journalistic/24333_a_25658]
-
române (și-s multe!), și Ada mai găsea alinare la natură, unde face gingășii în funcție de calendar (cum zicea Lovinescu) și de momentul zilei (e scrupuloasă și la calendar și la ore). Anotimpurile o inspiră egal (cînd nu le traduce în sentiment sau nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
găsea alinare la natură, unde face gingășii în funcție de calendar (cum zicea Lovinescu) și de momentul zilei (e scrupuloasă și la calendar și la ore). Anotimpurile o inspiră egal (cînd nu le traduce în sentiment sau nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
în funcție de calendar (cum zicea Lovinescu) și de momentul zilei (e scrupuloasă și la calendar și la ore). Anotimpurile o inspiră egal (cînd nu le traduce în sentiment sau nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
nerezolvare a conflictului, de întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
a ideologiilor. Problematică și densă, scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a problematizării, a interogației, a singularității, dar și a dialogului cu Celălalt. Sentimentul purificării anamnetice, spectacolul traumei temporale reînnoite sunt elemente structurante ale destinului literar al lui Norman Manea, destin marcat din plin de deruta unui timp anomic. Faptul că scriitorul își mărturisește afinități literare cu Kafka și Joyce nu face decât să
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
evitând sistematic notațiile despre bătrânețea din jur și din ea „numi rămâne nimic important de spus”. Pentru că are „impresia de vid care se lasă odată cu căderea nopții”. Devenind insomniacă și conviețuind cu neliniștile unor boli fără diagnostic clar, ea trăiește sentimentul kafkian al unei alienări tot mai pronunțate. Dar căreia îi rezistă. Agnosticismul ei și al lui Virgil Ierunca e pus, la un moment dat, sub semnul întrebării. Un înger familiar este așteptat, mai ales că acum, ca niciodată, gândurile despre
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
am trăit vrând nevrând o viață? 705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieții? 706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar imaginea Cuvântului nu-L poate înlocui niciodată pe Dumnezeu. 707. Câte zile mai am de dus Iluzia Vieții în spatele sentimentelor mele din această lume? 708. Doar cel năpăstuit cunoaște sensul forței divine și iarăși mă întreb de ce? 709. Nu suntem nici unii mai fericiți decât ceilalți și de aceea a fost nevoie de ierarhizarea socială care să ne dea titulatura de
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
751. Grija de noi înșine trebuie să înceapă cu caracterul. 752. Lupii cei mai flămânzi sunt cei încercuiți. 753. Ai grijă de deșertăciunea vieții fiindcă nu știi ce fel de deșertăciune vei găsi dincolo de ea. 754. Vechimea se măsoară în sentimente. 755. Aura cea mai de preț a dorului este amintirea. 31 D Lestine iterare 756. Nu te încrede niciodată în viață, ci în moarte, fiindcă este unica care nu a mințit niciodată. 757. Dacă omul nu ar fi cunoscut necunoașterea
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
libertate. Instituțiile sunt necesare” (p. 300), iar critica însăși este o „activitate instinctivă a minții civilizate”. Câteva din temele dezbătute de T.S. Eliot sunt mereu actuale: condiția creatorului, sensul tradiției și al progresului în artă, relația dintre emoția personală și sentimentul artistic, practica poeziei, a criticii (aceasta din urmă prezentă în nu mai puțin de trei dense eseuri) și a dramei teatrale, limbajul dramatic și relația acestuia cu poezia, conceptul de scriitor clasic sau de literatură minoră, cultivarea limbii. Ideile sunt
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
conservând întreaga specificitate a expresiei”). Oricât de analitic ar fi Eliot, un admirabil bun-simț îi dictează oprirea pe pragul unui evident mister, „intensitatea procesului artistic” - o „fuziune”, căci „spiritul poetului e de fapt un receptacul care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă”. Cu toate acestea, nimeni nu va putea vreodată reface, în locul artistului, geneza artistică, modalitatea etern misterioasă prin care spiritul său exploziv
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
Călinescu numește ruga lui Manole ca Dumnezeu să strice vremea, pentru ca Ana să nu poată veni la locul sacrificiului, „criză de egoism”. Poate că omul avea acea privire superioară asupra lumii, fiindcă-i lipsea faptul acesta mic-burghez care se numește sentiment. Călinescu n-a băgat în seamă subsolurile din Țiganiada. Greu de crezut! (Nu venise încă vremea, mi-a spus, fair play, N.M.). De altfel, încep să cad pe gânduri. Urmează textele de aproape, de unde literaritatea, din felul cum le povestește
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
Mazilescu. Nu ocolea, împreună cu aceștia, instituții culturale de anvergură precum barurile „Turist“, „Trocadero“, „Caviar“, spre a nu mai vorbi de Casa Scriitorilor (la Doamna Candrea), popasul ultim al nopților de devergordaj. Privește mai târziu cu umor, dar și cu un sentiment amar aceste alunecări pe toboganul petrecerilor fără margini, conștient de ceea ce le adusese rău în viața multora dintre prietenii săi, confiscați de ele. Nu ezită să califice drept sinucigașe aceste porniri, cu atât mai grave, la unii, cu cât se
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe) au merit de „sinceritate” (ceea ce, firește, e mai mult merit de psihologie, decît merit de artă), căci poeta nu se sfiește de sentiment și sentimentalism: „Te aștept iubite,/ La fereastra mea deschisă,/ Cuatîta dor, că soarele se stinge,/ Pasiuneai plină de simțuri disperate/ Și nopțile trec, zare așteptînd” (Te aștept). Dar nici nu perseverează în el; din greșeală de opțiune, căci tocmai aici
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
text ce coboară ceremonialul în derizoriu poate aminti de sumarele texte ale lui Constatin Acosmei din Jucăria mortului, ca în Jurnal: „după baie / îmi tai unghiile / le adun cu grijă / în pumn // le arunc pe ziarul deschis // și citesc horoscopul”. Sentimentul religios apare și el devalorizat în registru cotidian: „să-i speli picioarele precum Hristos / și să pui de cafea // când dorința femeii plecate / e bucata de carne într-un sandviș // peste buza rujată a ceștii / aburii cred că în a
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
renască în proporții nebănuite, surprinzătoare. Un proces care-i privește și pe clasici, de altfel, nu doar pe contemporani. Un subiect : Ion Creangă, un clasic. Despre Creangă, G. Călinescu a scris, în 1938, o carte esențială, a scris-o cu sentimentul că a închis acest subiect, de la care, de altfel, nici nu a vrut prea mult. Afirmă limpede: „Despre Creangă , ca artist, sunt puține de spus, și studiile se pierd în divagații“. Nu chiar atât de puține, i s-ar putea
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Blake”. Eu, cu anvergură mică, prefer știutele: „Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit!”, „Clar azur și soare de-aur este inima mea toată”, „Sub a soarelui lumină / Șoapte umblă prin grădină, / Fluturi zboară sub cais, / Bătrânețea e un vis”. „Sentimentul de realitate nu vine din conformitatea cu o natură tipică ci din surprinderea unei logici proprii nouei lumi.” O asemenea observație nu-i de colo, mai ales la un critic neînzestrat să aprecieze fenomenul modern. Crâncen: „Judecățile lui Anghel Demetriescu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]