3,380 matches
-
veți împărți, vezi, nu numai că-i mai ieftin, dar e și profitabil. O să cheltui banii bînd în amintirea ta, zise Thaw. — Dacă ai minte, o să-i cheltui altfel. Aproape la un an după toate astea, Thaw căuta printr-un sertar, cînd descoperi o scrisoare cu scrisul mamei. Era scrisă cu un creion foarte șters și era o ciornă a unei scrisori pe care nu apucase probabil s-o trimită. Era adresată paginii de corespondență a unei reviste ieftine pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căminul din Kinlochrua, de Crăciun. Familia fusese la un concert în clădirea principală, iar întrebarea fusese pusă de Ruth. Doamna Thaw îl preferase întotdeauna pe el lui Ruth și transferase incidentul în mod inconștient. Puse scrisoarea la loc și închise sertarul. Durerea trăgea de un colț inconștient al minții sale ca un cățeluș care încearcă să atragă atenția stăpînului smucind de tivul hainei. CAPITOLUL 20. Angajatori Rezultatele examenului de bacalaureat nu erau încă afișate, dar aproape toți știau cît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți și buza superioară. Se dădu pe obraji cu unsoare verde și, aruncînd priviri sfidătoare, întrebă abia mișcîndu-și gura: — Dracula? — O, da, spuse Thaw aprobator. Drummond își vîrî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Prostii! comentă Drummond, aproape mîngîios, pentru că se uita la tabloul lui. Eliminase toate bilele cu excepția celei albe și întrebă: Ce crezi, Duncan? — Bun. Dar îmi plăcea cu mai multe bile. Drummond se încruntă la tablou, luă un ferăstrău dintr-un sertar și tăie partea cu masa de biliard. Puse apoi autoportretul pe consola șemineului și zise: — Acum ce zici, Duncan? — Aproape de perfecțiune, dar mai puțin valoros. — Fă ceaiul, Janet, spuse Drummond. Luă o ramă aurită de sub dulap, o măsură, tăie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe piept, se uita îndelung la tavan. Brusc, i se adresă: — Mă gîndeam că poate ar trebui să vorbești cu Arthur Smail. — Cine? — E secretarul nostru, un tînăr foarte întreprinzător și plin de idei moderniste. Ești amabil să-mi deschizi sertarul? Nu am voie să mă mișc. Vezi portofelul? Scoate-l, uită-te înăuntru și o să găsești niște poze. Nu, pe aia pune-o la loc, e soră-mea. Vreau să vezi biserica unde slujesc. Thaw se uită la două fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i scoatem din minți. Femeile mature simt nevoia să scoată din minți pe cîte cineva cîteodată. — Dar tu nu ești o femeie matură. — Oricum, nu sînt jună. Cînd Alex se trezește, poți să-i schimbi scutecul... are unul curat în sertarul de sus. Pune-l pe cel murdar în sacul de plastic de sub pat. Dacă plînge, trebuie să-i încălzești puțin lapte în bucătărie... atenție, să nu fie fierbinte. încearcă-l cu degetul. Dar nu-l alăptezi? — Da, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i dădu una lui Lanark. Tufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sufocantă din față. Punctele deveniră un grup de motocicliști. Mașina acceleră, deplasîndu-se într-o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi că nu-mi place asta. — N-ai noroc, nu-i așa? spuse Macfee. își strînse buzele, trase un sertar din bord, scoase o șosetă și un ac și începu să-l cîrpească. Privind dincolo de profilul ei, Lanark văzu mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vreunui alt nume. Dar, pentru moment să lăsăm asta de o parte. Sunteți gata să vă supuneți testului? ― Dar... ― Gata cu-ntrebările pentru moment ― răspunse Mașina pe un ton mai strict. Apoi reluă mai conciliantă: ― Cele pentru scris sunt în sertare. Întrebările sunt tipărite pe fiecare foaie. Nu vă grăbiți. Aveți o jumătate de oră și nu veți putea părăsi cabina înaintea scurgerii acestui interval de timp. Noroc. După cum se aștepta Gosseyn, întrebările erau: Ce este non-aristorelianismul? Non-newtonianismul? Non-euclidianismul? Erau întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate camerele. După ce se convinse că nu mai e nimeni, se apucă să verifice mai minuțios fiecare încăpere. Nu se simțea în largul lui. Totul se derulase mult prea ușor. În timp ce-și arunca privirea prin dulapuri și răvășea sertarele deschise, ajunse la concluzia că cel mai bine ar fi să obțină informațiile care-i trebuiau și apoi s-o ia din loc. Cu cât termina mai repede, cu atât mai mici erau șansele să fie surprins de altcineva. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej îi scoase hainele dintr-un sertar. - Am curățat totul la spălătoria navei, zise, și te-am spălat acum două ore. Nu-ți mai rămâne decât să te îmbraci. Faptul că putuse să se servească de serviciile spălătoriei îl interesă pe Gosseyn, dar nu comentă asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și descumpănit, Gosseyn se întreba ce să facă, Yanar fiind eliminat. Desigur, acest fapt nu schimba situația: omul era jenant, nu periculos. Gosseyn se îndreptă spre fișiere. Toate aveau încuietori magnetice, dar le putea deschide lesne cu ajutorul creierului secund. Fiecare sertar cedă Dosarele erau constituite din plăci de plastic analoge catalogului palatului pe care i-l arătase Nirena atunci când el se găsea în corpul lui Ashargin. Echivalentul a nenumărate pagini se găsea imprimat pe straturi succesive de molecule. Fiecare "pagină" apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce au urmat, Prezicătorii consideră purtarea lui exemplară." Nici o indicație a datei în care încetau cele trei săptămâni, nici o mențiune a călătoriei pe Venus, întreprinsă de Gosseyn-Ashargin, nici un indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aceluia de care se servise. Memoriză rapid o secțiune a podelei și încercă să deschidă ușa, care cedă și-i descoperi un birou gol. Doar un birou, două scaune și un covor. Înainte de a se îndrepta spre ea, Gosseyn încercă sertarele biroului. Închise cu cheia. Nu puteau fi deschise cu ajutorul unui creier secund fără energie exterioară. Îndărătul biroului, o altă ușă. Ușa biroului dădea într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
abia se închise cu un clinchet ușor în spatele său, că o voce din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vreunui alt nume. Dar, pentru moment să lăsăm asta de o parte. Sunteți gata să vă supuneți testului? ― Dar... ― Gata cu-ntrebările pentru moment ― răspunse Mașina pe un ton mai strict. Apoi reluă mai conciliantă: ― Cele pentru scris sunt în sertare. Întrebările sunt tipărite pe fiecare foaie. Nu vă grăbiți. Aveți o jumătate de oră și nu veți putea părăsi cabina înaintea scurgerii acestui interval de timp. Noroc. După cum se aștepta Gosseyn, întrebările erau: Ce este non-aristorelianismul? Non-newtonianismul? Non-euclidianismul? Erau întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toate camerele. După ce se convinse că nu mai e nimeni, se apucă să verifice mai minuțios fiecare încăpere. Nu se simțea în largul lui. Totul se derulase mult prea ușor. În timp ce-și arunca privirea prin dulapuri și răvășea sertarele deschise, ajunse la concluzia că cel mai bine ar fi să obțină informațiile care-i trebuiau și apoi s-o ia din loc. Cu cât termina mai repede, cu atât mai mici erau șansele să fie surprins de altcineva. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Și iată că unul din brațele ființei începu să se ridice, încet, încă un cuvânt-cheie, și tot trupul ființei se ridică. Grosvenor o făcu apoi să-și întoarcă, încet, capul. Actul de a privi îi aminti ființei-pasăre că dulapul sau sertarul privit îi aparținea. Ființa își recunoștea bunurile, dar nu arata nici un interes. Grosvenor izbuti cu greu să-și stăpânească emoția. Cu o răbdare tenace, sili ființa-pasăre să se ridice în picioare, să-și înalțe brațele și să le coboare, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe încă o tastă, care declanșa un sunet ca un clinchet de clopoței. - Parcă aș fi iar copil și aș fi trimis la culcare murmură McCann. Tii, ce somn mi s-a făcut! Și, fără să vrea, căscă. Grosvenor deschise sertarul unei măsuțe de lângă instrument și scoase de acolo doua caschete dintr-un material translucid. - Pune-ți-o pe cap, îi spuse el geologului, întinzându-i una dintre caschete și punându-si-o pe cealaltă pe propriu-i cap. McCann făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri - a preferat creionul tocului - treaba era terminată. Lucrase fără să scoată o vorbă, de parcă era mut și fumase din tabachera lui Mirto încă două țigări, până când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O dată Dan Crețu ridică totuși capul și întrebă ce înseamnă a „merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se grăbi să-i explice, deși era cam intrigat de lacună - nu se putea explica
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că e în primejdie și că trebuie să-l ajut. Dar dacă e bine mersi, și iar mă fac de râs? La urma urmei n-am refuzat nimănui o vizită, de ce-aș începe cu el? Așa că mi-am deschis sertarul de la măsuța de scris și-am început să caut un plic cu hârtie mai deosebită. Am ales până la urmă una care avea, dacă o priveai la lumină, o floare a reginei în filigran. M-am gândit o bună bucată de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putut muta la o gazdă mai ieftină, și-ar fi cumpărat haine mai puțin costisitoare, ar fi mâncat mai puțin - erau posibile multe reduceri și toate la fel de vechi ca și întreaga istorie a corupției oamenilor. Femeia puse banii într-un sertar și se ridică: - Mulțumesc, draga mea. Nădăjduiesc că vom fi legate printr-o asociere îndelungată și reciproc satisfăcătoare. Poftim pe ușa asta. Era tot o ușă secretă și dădea pe un coridor larg, la capătul căruia se deschidea o arcadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]