47,347 matches
-
22 viața măsurată, învățătura fără înfumurare, temeinicia în știință, credința fără amețeala ereziei 97. Nu se gândeau la ostenelile virtuții, ci la răsplățile ei98, nu se sfiau să-și bată joc de cele pământești, fiindcă nădăjduiau premii cerești 99. Părinții Sfinți nu au dorit decât liniștea Bisericii, pe care au apărat-o cu o însuflețire aprinsă, arătându-se mai presus de orice oboseală, încinși fiind cu brâul dăruirii de sine. Hotărârile lor au fost acceptate de întreaga creștinătate. Ei s-au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și dacă îi adaugi ceva e imprudent, și dacă îi înlături ceva e primejdios 102. Conținutul scrierilor patristice și valoarea artistică a acestora În scrierile lor, în care expun învățături de credință, formulează canoane, norme de conduită, reguli tipiconale etc., Sfinții Părinți, acești oameni divini, cu minți agere și pătrunzătoare, au tratat și probleme morale dintre cele mai variate, despre care vorbesc și Sfintele Evanghelii și care fac referire la viața creștină în general și îndeosebi la: prietenie, relațiile dintre creștini
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
În scrierile lor, în care expun învățături de credință, formulează canoane, norme de conduită, reguli tipiconale etc., Sfinții Părinți, acești oameni divini, cu minți agere și pătrunzătoare, au tratat și probleme morale dintre cele mai variate, despre care vorbesc și Sfintele Evanghelii și care fac referire la viața creștină în general și îndeosebi la: prietenie, relațiile dintre creștini și necreștini, relațiile dintre Biserică și Stat, muncă și bunuri materiale, război și pace, inegalitate socială și economică, sclavie, căsătorie, familie, atitudinea în fața
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Col. PSB., vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 185. 23 Dumnezeu, iar în viața aceasta, frumusețea lor iradiază prin toată înfățișarea virtuților, umplându-i de lumină. În epoca primară a creștinismului, cartea fost întotdeauna auxiliarul sau suplinitorul cuvântului. Părinții Sfinți au scris când au fost împiedicați să vorbească sau când predicile lor orale nu puteau să atingă mediile pe care zelul lor voia să le convertească. De asemenea, Părinții nu cultivă genurile literare în esență; nu au epopee, nici tragedie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor, evreilor, ereticilor; compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau mai puțin pe larg, cărțile sfinte pe care se fundamentează convingerile lor. Astfel se formează, încetul cu încetul, o literatură practică în principal 103. Toate cărțile sunt acte și servesc la edificare. Fără îndoială, pe măsură ce Biserica se dezvoltă și cuceririle sale se extind la clasele înalte
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
simțul responsabilităților, prin fermitatea preocupărilor morale. Egiptenii, mai idealiști, încearcă sinteze vaste; vor să explice lumea, sau cel puțin să dea imagini de ansamblu asupra învățământului creștin. Asiaticii țin, înainte de toate, să transmită tradiția pe care au primit-o de la Sfinții Apostoli și luptă cu îndârjire contra ereziilor. În sfârșit, sirienii și palestinienii se fac de bunăvoie 103 G. Bardy, Littérature Grecque Chrétienne, Bibliothèque Catholique des sciences religieuses, pp. 11-12. 104 Ibidem, pp. 13. 24 cronicari sau istorici, numai că nu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, Sfinții Părinți și-au menținut sufletele în această slujire în care Hristos i-a ales. Viața lor, ca oșteni ai lui Hristos, este deci o luptă pe care nu au putut-o câștiga fără strictețea și armele ascezei 112. Această viață
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de Dumnezeu, cugetarea este mai obișnuită și se iluminează de trăiri sublime; dar această tactică strictă cere o putere excepțională, dobândită prin trezvie și înțelepciune 113. Această moarte înalță sufletul către ceruri și duce la dobândirea adevăratei vieți veșnice. Părinții Sfinți nu se temeau de moartea trupească, pentru că ei nădăjduiau în Bunul Mântuitor cu trupul, cu sufletul, cu duhul, cu credința, cu dragostea și cu unirea 114, Acesta fiind nădejdea lor comună. Nutreau nădejdea că mila Lui îi va acoperi la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și cu unirea 114, Acesta fiind nădejdea lor comună. Nutreau nădejdea că mila Lui îi va acoperi la judecata ce va să fie115. Nu au avut în vedere plăcerea de moment, ci desfătarea viitoare. Împodobiți cu o viețuire virtuoasă și sfântă, însuflețiți de o nețărmuită dragoste, aveau întipărite pe lespedea inimii lor poruncile și îndreptările Domnului. În ochii lor, nimic nu prețuia așa de mult ca ascultarea de Hristos, spre Care și-au îndreptat necontenit privirile minții și pe Care L-
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și comentarii de Pr.Prof. T. Bodogae, în Col. PSB., vol. 13, Editura IBMBOR, București, 1987, p. 360. 125 Ibidem, p. 363. 27 senine ce radiază de neprihănită bucurie, hrăniți cu dumnezeieștile cuvinte și convinși de adevărul creștin, versați în studiul Sfintei Scripturi, împodobiți cu dogmele apostolice, luminători a toată lumea, stâlpi ai Bisericii, păstori adevărați ai turmei lui Hristos, pedagogi iluștri, povățuitori ai pocăinței, mari filantropi, apărători ai celor necăjiți, ageri, cu înaltă cugetare și dexteritate de exprimare, tălmăcitori ai adevărului și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Părinții socoteau locul plăcut, fiindcă nu le lipsea nimic celor ce le prisosea credința 128. Țelul nădejdii lor era dragostea Lui129. Nu-și tezaurizau fericirea în altă parte decât în Dumnezeu, căci El este veșnicul dătător de bunătăți 130, fântâna sfântă a bucuriei 131. Astfel, s-au făcut cunoscuți oriunde și prin toate că sunt ucenicii lui Hristos: prin împodobirea cu aleasa cunună a iubirii față de Dumnezeu Căruia I se dăruiau, și prin sârguința de a oglindi iubirea de oameni a
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și cu totul întregi dumnezei după har așa de mult, încât au fost socotiți că sunt prin toate alt El138. Trăind așa, pace adâncă și minunată li se dădea tuturora și dor nesăturat pentru facerea de bine iar revărsarea Duhului Sfânt era deplină peste ei toți139; totul pentru ei era credința și dragostea, căci mai ales dragostea îi arată pe oamenii sfinți 140 și nimic nu-i mai mare decât 132 Hans-Urs von Balthasar, L’amour seul est digne de foi
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
așa, pace adâncă și minunată li se dădea tuturora și dor nesăturat pentru facerea de bine iar revărsarea Duhului Sfânt era deplină peste ei toți139; totul pentru ei era credința și dragostea, căci mai ales dragostea îi arată pe oamenii sfinți 140 și nimic nu-i mai mare decât 132 Hans-Urs von Balthasar, L’amour seul est digne de foi, traduit de l’allemand par Robert Givord, Parole et Silence, 1999, pp. 95-96. 133 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
că dl Simion a fost răsplătit cu numeroase premii și onoruri în aprecierea poziției critice a d-sale față de Eminescu? Dl Rusu ar merita din plin să-i fac, la rîndul meu, un proces de intenție, bănuindu-l de o sfîntă invidie necolegială. Dar nici așa n-aș reuși să-l egalez în josnicia pusă în sugestia implicării criticului ambasador în scandalul financiar al pavilionului românesc de la Expoziția Mondială de la Lisabona de acum doi ani. Acestea și altele nu sînt în
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
explicare, intepretarea în sine are un caracter performativ: ea produce, dă naștere unui nou univers care nu exista înainte. Exemplul cel mai limpede și lesne de înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități: cea care se
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Crezînd în flori, tu și eu,/ ca într-ale iubirii efigii,/ am învățat să cred și-n Dumnezeu,/ devenind umili slujitori/ a două religii", scrie poetul în Convertiri, descriind calea: prin iubire spre divin, așa cum ne învață Noul Testament și textele Sfinților Părinți. Foarte interesantă în economia perceperii limbajului poetic și a succesivelor sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
în pagina contextul istoric; comentariul citează, inspirat, din Paul Celan ("Fugă macabră"): "Moartea e-un meșter german, albaștri i-s ochii"... Și contextul autohton, o Românie în care se pun bazele legislației rasiale (epoca "să facem o țară ca soarele sfînt de pe cer")... Faptele: la 12 decembrie 1941, din portul Constantă a plecat spre Palestina vasul Strumă (sub pavilion panamez). După patru zile, vasul a ancorat în Bosfor. Pasagerii nu sînt lăsați să coboare. Nu au vize. Nici pentru Turcia, dar
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
moment dat că mi se pare nu atît anul spectacolului de teatru, cît unul al cărții de teatru care a avut o producție însemnată și calitativ și cantitativ. Știa titlurile, aproape pe toate, dar nu-și procurase toate cărțile. De Sfintele Sărbători însă, am să-i completez colecția și am să-i înnoiesc informația despre ce se întîmplă prin țară. Este sfîrșit de decembrie și de mileniu. S-a mai dus un an greu și cam zăpăcit. Au mai plecat dintre
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
opere" (poate că de aceea termenul le este atât de antipatic), ci din faptul că ideea de "generație" este intens mitologizată. Să ne aducem aminte de mersul pe ape din Adolescenți pe mare a lui Nichita Stănescu sau de copilul sfânt din Ctitorie a lui Marin Sorescu. Și mai sunt și alte imagini de acest tip, pentru că toată literatura generației șaizeci (pe care o contestă ei cu cea mai mare înverșunare) are o coordonată mesianică destul de pronunțată. Dacă vom salva sau
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
aici, cu tramvaiul, în zona internațională, una din cele patru zone de ocupație la Viena. În zona internațională ne-am dus direct la secția comandamentului francez. Mi-aduc aminte de Liviu Bodolea. Cînd am ajuns a spus: "Să sărutăm pămîntul sfînt al Austriei". Și-am făcut-o. Apoi, la un hotel ținut de francezi, cînd au auzit cum și de unde am venit, ne-au adus niște pachete mari cu mîncare. Nu mai mîncasem sardine de ani de zile, șocolată. Am huzurit
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
totdeauna binele prezent, oricât ar părea că e de mare și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”18. Epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19. Natura umană se referă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
p. 224. Norme de redactare mereu mai minunat și mai mare, socotește mai prejos de ceea ce urmează, pentru faptul că ceea ce se află în chip necontenit este neîndoielnic mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și Sfântului Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 11), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la viața divină, prin harul Duhului Sfânt. Sufletul ar putea crede că e la capătul urcușului său. Dar iată că Cuvântul îl atrage din nou, îi revelează noi splendori, la capătul cărora ceea ce cunoscuse până atunci îi pare fără prea mare valoare, așa încât are sentimentul că nu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
acest epitet și o caracterizează pe mireasă ca fiind „mai desăvârșită”; pentru că, într-un anume sens, după concepția sa, creștinul adevărat este întotdeauna imatur, pentru că țelul este chiar această „neajungere”, dar cu răspunsul etern la chemarea ascendentă a lui Dumnezeu. Sfântul Părinte își explică poziția în expunerea primelor cuvinte ale miresei: „Sărută-mă cu sărutările gurii tale”. În aceste cuvinte, spune el, mireasa se arată a fi precum „mireasa Moise”, care „prin conversația față-în-față pe care i-a acordat-o Dumnezeu
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
își păstrează tonusul creator. După vânzare începe ca o autoficțiune clasică. Naratorul, scriitor de profesie, se întoarce undeva în Dobrogea în satul natal pentru a perfecta vânzarea casei părintești. Întoarcerea acasă declanșează rememorarea tinereții ("literatură - alt blestem nu-i mai sfânt decât cuvintele amintirii" exclamă el) și, în subsidiar, o evaluare a vieții de până atunci. Înțelegem că scriitorul nu este prea mulțumit de cele realizate: literatura nu i-a adus decât o oarecare notorietate, iar o familie nu a reușit
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]